ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 21.12.2010

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3743/2011

HOTĂRÂRE
21.12.2010
CAMERĂ
penal
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3743/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 899 din 21 decembrie 2010, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, în baza art. 13 alin. (1), (2), (3) Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 320

1

În baza art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatei exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), lit. d) și lit. e) C. pen.

În baza art. 65 C. pen., s-a interzis inculpatei exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), lit. d) și lit. e) C. pen., pe timp de 2 ani, în condițiile art. 66 C. pen.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus prevenția de la 29 iulie 2010 la zi.

În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatei.

În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-au confiscat de la inculpată telefoanele mobile folosite la săvârșirea faptei, aflate la I.G.P.R. - B.C.C.O. București.

În baza art. 191 C. proc. pen., a fost obligată inculpata la plata sumei de 1.800 RON, cheltuieli judiciare către stat.

S-a dispus disjungerea cauzei pentru coinculpații I.V., B.S.N. și S.F.

În baza art. 320

1

alin. (5) C. proc. pen., s-a dispus și disjungerea laturii civile a cauzei.

Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:

Prin Rechizitoriul nr. 1580/D/P/2010 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – Serviciul Teritorial București, s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpatei R.E. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori, faptă prevăzută și pedepsită de art. 13 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și în lipsă a inculpaților I.V. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori, faptă prevăzută și pedepsită de art. 13 alin. (1) și (3)din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 lit. a) C. pen.; B.S.N. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori, faptă prevăzută și pedepsită de art. 13 alin. (1) și (3) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 lit. a) C. pen.; S.F. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori, faptă prevăzută și pedepsită de art. 13 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 lit. a) C. pen.

S-a mai dispus disjungerea cauzei cu privire la numitele “C.” „M.“ și cu privire la I.F.

Prin actul de sesizare s-a reținut următoarea situație de fapt:

În perioada octombrie 2009 - iulie 2010, inculpații R.E., I.V., B.S.N., S.F. împreună cu I.F., precum și cu numitele „C.”, „M.” și persoane rămase neidentificate, le-au traficat pe minorele M.C., M.A. și O.E.F., în scopul exploatării prin obligarea la practicarea prostituției.

Activitățile desfășurate în cauză au evidențiat următoarele:

Cu privire la partea vătămată M.A., zisă M., (17 ani la data racolării):

În luna mai 2009 aceasta a fost recrutată de inculpata R.E., prin înșelăciune, intenția acesteia fiind aceea de a o determina să practice prostituția.

S-a stabilit astfel că, partea vătămată, care în perioada respectivă locuia într-un centru de plasament, a cunoscut-o pe inculpată prin intermediul unui coleg din centru, pe nume M.A., față de care aceasta își exprimase în repetate rânduri dorința de a-și găsi un loc de muncă și i-a lăsat numărul său de telefon pentru a fi contactată.

După câteva zile, inculpata a sunat-o pe partea vătămată M.A. cu care a stabilit să se întâlnească la stația Petrom din zona Dorobanți. Fără să-i explice unde anume se vor deplasa, inculpata i-a cerut minorei să o însoțească.

Cele două s-au deplasat împreună până la imobilul situat pe str. O.C. unde au urcat la etajul 2 și au intrat într-un apartament, care nu avea număr pe ușa de acces.

În apartamentul respectiv se mai aflau următoarele persoane: inculpatul I.V. (fratele inculpatei R.E.), mătușa vitregă a inculpatei, pe nume „M.”, cele 2 fiice minore ale acesteia, precum și concubina inculpatului, numita „C.”.

În continuare, minora a fost întrebată cum se numește și câți ani are, după care „C.” sau inculpata R.E. i-a cerut să facă un duș. Ulterior, aceeași „C.” i-a explicat că va trebui să facă niște poze, fără a preciza motivul, scop în care mătușa inculpatului I.V. i-a adus lenjerie de corp.

După ce I.V. a fotografiat-o pe partea vătămată în ipostaze intime, pozele au fost postate pe site-ul ..., la rubrica „Matrimoniale”.

Începând chiar din ziua respectivă, minora a fost dusă la diferite adrese, unde a întreținut relații sexuale cu clienții racolați de „C.”.

Către adresele acestora, partea vătămată M.A. era transportată de către inculpatul I.V. și concubina acestuia „C.” cu un taxi al companiei S.T., condus de un bărbat pe nume „L.”.

De asemenea, numita C. a urcat și la apartamentele clienților de la care primea banii, după care o aștepta pe partea vătămată în taxi.

În locuința din str. O.C., M.A. a rămas până în luna octombrie 2009, perioada în care nu a fost lăsată în apartament niciodată singură și nici nu i s-a permis să iasă neînsoțită.

Începând cu luna noiembrie 2009, partea vătămată M.A. a fost mutată la adresa din str. L. unde locuiau părinții inculpatului I.V. și unde a cunoscut-o și pe partea vătămată O.E.F., în vârstă de 14 ani.

În perioada noiembrie 2009 - februarie 2010, atât partea vătămată M.A., cât și partea vătămată O.E.F. au fost transportate la adresele clienților racolați, de această dată de inculpata R.E., care negocia și prețul, cu taxiuri aparținând companiilor S.T. și AS, fiind însoțite permanent de inculpatul I.V. și de inculpată.

Din luna martie, cele două părți vătămate au fost transportate separat, minora M.A. fiind însoțită de inculpata B.S.N., iar minora O.E.F. de inculpata R.E.

S-a reținut, totodată, că sumele de bani obținute de partea vătămată M.A. din practicarea prostituției erau împărțite între inculpata R.E., inculpatul I.V. și inculpata B.S.N., părții vătămate nerevenindu-i o sumă fixă din banii încasați de la clienți, ci în funcție de necesități, la solicitarea sa, inculpații I.V., R.E. și B.S.N. îi înmânau anumite sume de bani pentru a-și achiziționa diferite produse.

De asemenea, taximetriștilor li se plătea o sumă cuprinsă între de 150 și 200 RON pe seară.

La data de 15 aprilie 2010, lucrătorii din cadrul Poliției Sectorului 1 – Serviciul Investigații Criminale, au depistat-o pe partea vătămată M.A. în imobilul situat în București, str. L., aceasta fiind fugită din centrul de plasament „S.P.P.”.

Cu această ocazie, partea vătămată M.A. a declarat că locuiește de bunăvoie în imobilul respectiv și își câștigă existența din practicarea prostituției, clienții fiind racolați de către I.V., sora sa, R.E., și concubina acestuia, B.S.N., prin intermediul unui anunț publicitar postat de către aceștia pe site-ul ..., la rubrica „Matrimoniale”. Având în vedere cele declarate de către M.A., i s-a solicitat acesteia să acceseze site-ul respectiv, iar acesta a indicat un anunț cu conținut explicit prin care se ofereau servicii sexuale la domiciliul clientului sau la hotel, tariful perceput fiind de 120 RON. În anunțul respectiv erau expuse mai multe fotografii ale unei persoane de sex feminin, îmbrăcată în lenjerie intimă și prezentată în așa fel încât să nu poate fi observată fizionomia.

Cu privire la partea vătămată M.C. (17 ani și 8 luni la data racolării):

În cursul lunii iunie 2010, cu aproximativ două săptămâni înainte de terminarea anului școlar, partea vătămată M.C. a părăsit domiciliul părinților și s-a mutat în zona C. cu concubinul său, pe nume V., zis T.

La sfârșitul lunii iunie, cei doi s-au stabilit la adresa din str. A. unde locuiau inculpata S.F., mama lui T., tatăl vitreg al acestuia „G.” și fratele mai mic, G.

După aproximativ o lună de zile, perioada în care inculpata S.F. a asigurat familia minorei că fiica lor se află în siguranță și că nu va fi pusă în situația de a practica prostituția, aceasta i-a propus părții vătămate „să facă rost de bani”.

În realizarea acestui scop, inculpata a fost ajutată de inculpata R.E., care racola clienți în urma anunțurilor postate pe internet, la rubrica matrimoniale.

În vederea întreținerii de raporturi sexuale, partea vătămată M.C. era însoțită la adresele clienților de inculpata R.E., care ținea permanent legătura cu potențialii clienți.

Ocazional, în taxiul cu care partea vătămată era transportată, venea și inculpata S.F.

De asemenea, inculpata urca cu partea vătămată, lua banii de la clienți, după care o aștepta pe aceasta în taxi.

Din banii proveniți din practicarea prostituției, partea vătămată M.C. nu primea nimic, aceștia fiind împărțiți între inculpații S.F. și R.E.

S-a reținut, totodată și faptul că ori de câte ori partea vătămată dorea să iasă din locuința din str. A. pentru a se plimba, pentru a merge la cumpărături, aceasta era în permanență însoțită de una dintre persoanele care se aflau în casă în acel moment.

Supravegherea strictă exercitată asupra părții vătămate se manifesta și atunci când aceasta se afla în vizită la părinți. Astfel, atât prietenul ei V., cât și inculpata S.F. sunau în permanență pentru a „se asigură dacă a ajuns cu bine” sau chiar se deplasau până la apartamentul familiei M. sub diferite pretexte.

La data de 14 iulie 2010, organele de cercetare penală ale poliției judiciare au surprins în flagrant delict pe partea vătămată M.C., care a întreținut relații sexuale contra cost cu martorul D.D.C.

În fapt, s-a stabilit că sus-numitul a apelat-o pe inculpata R.E., care i-a comunicat că anunțul de pe internet este valabil și a negociat prețul serviciilor sexuale.

Martorul D.D.C. i-a trimis inculpatei R.E. și un mesaj cu adresa unde domiciliază.

În urma acestor convorbiri, la adresa din București, str. T.I.C., s-a prezentat partea vătămată M.C., care a întreținut relații sexuale cu acesta contra sumei de 100 RON.

Aceasta a fost transportată la adresa clientului de către taximetristul M.A.D. la solicitarea inculpatei R.E., care, în urma negocierii tarifului, trebuia să încaseze suma obținută de la client de către partea vătămată M.C.

Cu privire la partea vătămată O.E.F.,  (15 ani la data racolării):

În cursul lunii septembrie - octombrie 2009, sub promisiunea de a-i găsi o persoană cu care să se căsătorească, partea vătămată O.E.F. a fost adusă în București de martorul A.C. Acesta i-a prezentat-o pe partea vătămată numitei „C.”, care a dus-o la locuința inculpatului I.V. din str. L. unde se afla și partea vătămată M.A.

Începând de a doua zi, în vederea racolării de clienți, inculpatul a postat pe internet anunțuri și poze aparținând, în fapt, unor fete necunoscute, care figurau cu numele celor două minore, E. și M.

În seara aceleiași zile, partea vătămată O.E.F. împreună cu partea vătămată M.A. au fost transportate la adresele clienților de către inculpații R.E. și I.V., prin intermediul martorului C.I., taximetrist la compania S.T.

S-a stabilit, de asemenea, că inculpata R.E. urca împreună cu minorele pentru a lua bani de la clienți, după care se reîntorcea la taxi, unde le aștepta.

Din banii obținuți în urma întreținerii de raporturi sexuale, partea vătămată O.E.F. nu primea nimic, asigurându-i-se doar mâncarea și îmbrăcămintea.

După aproximativ 6 luni, inculpatul I.V. a mutat-o pe partea vătămată O.E.F. de la adresa din str. L. la adresa din str. B. unde inculpata R.E. locuia cu bunicii și fiica ei.

În această locație, partea vătămată a rămas pentru două săptămâni, perioadă în care la adresele clienților a fost însoțită de inculpata R.E.

Datorită deteriorării relațiilor dintre inculpata R.E. și fratele ei, I.V., partea vătămată O.E.F. a fost din nou mutată, de această data la adresa concubinei inculpatului, respectiv la inculpata B.S.N., care locuia pe str. C. împreună cu mama sa.

La această adresa, partea vătămată a rămas pentru o perioada de aproximativ 4 luni, timp în care de postarea anunțurilor pe internet și contactarea telefonică a clienților s-a ocupat inculpata B.S.N.

La adresele clienților, partea vătămată se deplasa de regulă cu inculpata B.S.N. și ocazional, cu inculpatul I.V., prin intermediul martorului N.Ș., taximetrist la compania de taxi A.

Tot în această perioadă, banii proveniți din întreținerea de relații sexuale erau împărțiți între inculpații B.S.N. și I.V.

Din declarația părții vătămate O.E.F. a rezultat că este posibil să fi fost vândută inculpatului I.V. de către numita „C.”, bănuiala acesteia întemeindu-se pe faptul că l-a auzit pe inculpat spunând că i-a dat „C.” suma de 1.000 de euro.

De asemenea, s-a stabilit că după ce a intrat în contact cu inculpații I.V. și R.E., partea vătămată nu a mai ieșit pe stradă decât însoțită de unul dintre cei doi.

Cu ocazia audierii, partea vătămată O.E.F. a declarat că nu i-a spus inculpatului I.V. că nu mai vrea să se prostitueze în folosul său, deoarece s-a temut să nu o agreseze, așa cum se întâmpla cu partea vătămată M.A.

Partea vătămată O.E.F. a menționat și faptul că, la un moment dat, a cerut permisiunea de a se deplasa în comuna H. pentru a-și lua cartea de identitate, iar la întoarcere, întrucât fuseseră căutați de poliție, inculpații I.V. și B.S.N. au mutat-o la adresa situată pe C.G., de unde aceasta a reușit să plece.

În cauză s-a procedat la audierea inculpatei R.E., care nu a recunoscut că a comis acte specifice infracțiunii de trafic de persoane, pretinzând că ea doar răspundea la apelurile clienților și că uneori le însoțea pe părțile vătămate în deplasările cu taxiul.

Aceasta a declarat că „fetele” îi aparțineau fratelui ei, inculpatul I.V. care, de altfel, era și cel care se ocupa de postarea anunțurilor pe internet, precum și de primirea banilor.

Inculpata a negat că a racolat-o pe partea vătămată M.A., despre care pretinde că erau prietene și a susținut că în ziua în care s-a deplasat la adresa din str. O.C. aceasta a insistat să o însoțească.

De asemenea, inculpata R.E. a pretins că inculpatul I.V. se afla întâmplător acolo și că, după ce i-a făcut cunoștință cu partea vătămată M.A., aceasta nu a mai vrut să plece, întrucât s-a îndrăgostit de fratele ei.

Inculpata R.E. nu a recunoscut nici că a găzduit-o pe partea vătămată O.E.F. la adresa ei din str. B. pretinzând că aceasta doar a venit la ea în vizită, însoțită de inculpatul I.V.

În legătură cu partea vătămată M.C., inculpata R.E. a declarat că aceasta se ocupa cu practica prostituției încă dinainte de a se muta împreună cu fratele ei vitreg „V.” la adresa de pe strada A. și că, de fapt, ea singură posta anunțuri pe internet.

Inculpata R.E. pretinde că partea vătămată M.C. doar a rugat-o să-i facă rost de un taximetrist pentru a se deplasa la adresele clienților și să o însoțească pentru a răspunde pe drum la telefoanele clienților. Inculpata a recunoscut că, ocazional, împreună cu ele, mergea și inculpata S.F., însă nu cu un scop anume, ci doar pentru a se plimba.

Apărările inculpatei în ceea ce privește implicarea sa în acțiuni care caracterizează latura obiectivă a infracțiunii de trafic de persoane sunt însă infirmate de materialul probator administrat în cauză.

Astfel, din procesul-verbal de redare a convorbirilor telefonice dintre R.E. și o persoană notată cu X, rezultă că inculpata este cea care se ocupa de postarea anunțurilor pe site-urile prin care erau oferite servicii sexuale contra cost: „R.E.: Aveți și voi vreo adresă să-mi dați și mie? Care nu vă trebuie ... Ce să fac măi nene, îmi trebuie și mie una, că m-am agățat și eu pe anunț.”

Aceeași situație rezultă și din procesul-verbal de redare a convorbirilor telefonice dintre R.E. și o persoană notată cu X, care se interesează dacă anunțul dat pe Internet este valabil și căreia inculpata îi solicită adresa.

Cât privește faptul că părțile vătămate erau ale fratelui ei, I.V., acest aspect este contrazis de convorbirile telefonice consemnate în procesul-verbal de redare încheiat la data de 28 iunie 2010.

Astfel, inculpata R.E. îi povestește unei persoane notate cu X că s-a certat cu soțul ei, după care: „Mi-au luat femeile, m-am omorât cu ei ... Asta e.”

În același context, R.E. îi spune aceleiași persoane că: „A dat bărbatu lu mama în mine, m-a bătut și mi-a luat ... femeia.”

Legătura dintre una dintre părțile vătămate (O.E.F.) și R.E. este evidențiată și de faptul că aceasta îi cerea inculpatei să-i facă rost de adrese și nu inculpatul I.V.

Acest aspect rezultă din procesul-verbal de redare a convorbirilor telefonice dintre partea vătămată O.E.F. și inculpata R.E., încheiat la data de 28 iunie 2010.

Astfel, inculpata o întreabă pe partea vătămată următoarele: „Te scoate acum la adresă dacă-ți trimit? ... Bine fata mea, atunci vezi că plec eu undeva și văd, îți trimit o adresă și te iau, da? Da vii sigur, nu mă faci ...”

În urma verificării pe motorul de căutare, a numerelor de telefon utilizate de către inculpatele R.E. și B.S.N., s-a constatat că aceste numere conduc la diferite site-uri, prin intermediul cărora sunt postate anunțuri publicitare prin care se oferă servicii sexuale contra cost, la domiciliul clientului, tariful perceput în schimbul acestor servicii fiind de 120 RON.

Pe site-urile respective sunt afișate fotografiile unor persoane de sex feminin, îmbrăcate sumar și prezentate în așa fel încât să nu poată fi observată fizionomia. Adresele site-urilor pe care sunt postate anunțurile sunt următoarele: ...

Cu ocazia audierii martorilor N.F.D., C.I. și M.A.D., aceștia au recunoscut că, la solicitarea inculpaților R.E., I.V. și B.S.N., le-au transportat la adresele clienților pe părțile vătămate M.C., M.A. și O.E.F., pentru serviciile de transport prestate taximetriștii primind o sumă fixă de 200 RON, precum și bani pentru combustibilul consumat cu ocazia deplasărilor.

În cauză s-a procedat și la audierea martorilor T.A., C.G.D., T.A., D.D.C., L.N.M., G.M.A., C.M.A. și B.A., care le-au recunoscut de pe planșele fotografice pe părțile vătămate cu care au întreținut relații sexuale contra cost (M.A., B.A.M., O.E.F., M.C.), cât și pe inculpații I.V., R.E. și B.S.N. ca fiind persoanele cu care au negociat tarifele pentru serviciile sexuale ce urmau a fi prestate.

Pentru clarificarea situației de fapt în ceea ce o privește pe partea vătămată O.E.F., a fost audiat numitul M.A., care a locuit cu aceasta în centrul de plasament. Martorul nu a recunoscut că i-ar fi făcut personal cunoștință cu inculpata R.E. și a susținut că cele două s-au cunoscut prin intermediul lui „V.”, care lucra ca ospătar în restaurantul „S.” din cartierul Dorobanți.

M.A. a confirmat însă că, la scurt timp după ce M.A. a cunoscut-o pe inculpată, a dispărut pentru o perioadă îndelungată, iar după ce a revenit în centrul de plasament, i-a mărturisit că îi este rușine să spună cu ce s-a ocupat.

Raportat la declarația acestui martor, s-a apreciat că, deși împrejurările în care acesta precizează că partea vătămată O.E.F. a cunoscut-o pe inculpata R.E. sunt diferite de cele la care face referire partea vătămată în declarația sa, este cert faptul că inculpata a profitat de naivitatea și situația precară în care se afla minora, aflată într-un centru de plasament și lipsită de mijloace de subzistență și a atras-o în activități specifice practicării prostituției.

Faptele au fost dovedite cu următoarele mijloace de probă: procesul-verbal de sesizare din oficiu; procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante; declarațiile martorilor C.I. și N.F.; declarațiile martorilor T.A., C.G.D., T.A., D.D.C., L.N.M., G.M.A., C.M.A., M.A., M.C., B.A.M., B.A., N.F.D., și M.A.D.; declarația martorului M.A.; declarația martorului M.M.; procesele-verbale de percheziție domiciliară; listingurile telefonice; procesele-verbale întocmite ca urmare a studierii listingurilor telefonice; cu procesele-verbale de prezentare pentru recunoaștere și planșele fotografice aferente; procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice interceptate, procesele-verbale de conducere în teren; declarațiile părților vătămate M.A., O.E.F., M.C.; cu declarațiile inculpatei R.E., precum și cu toate celelalte înscrisuri existente la dosarul cauzei.

În faza de cercetare judecătorească a fost audiată inculpata R.E., care a recunoscut săvârșirea faptei reținute în sarcina sa, arătând că achiesează la actele de urmărire penală făcute de procuror în faza de urmărire penală, dorește să se judece în baza acestor probe, înțelegând să beneficieze de dispozițiile art. 320

1

Instanța fondului a procedat la consemnarea declarației inculpatei, în ședința publică din 14 decembrie 2010, punându-i în vedere inculpatei să depună la dosar actele în circumstanțiere, de care dorește inculpata să se prevaleze, aceasta depunând o copie de pe certificatul fiicei sale minore, L.B.A.M. și o caracterizare din partea bunicii, G.A., care arată că a crescut-o pe inculpată de la vârsta de 8 luni, iar în prezent fiica inculpatei se afla tot în grija sa, locuind la aceeași adresă.

Constatând dovedită vinovăția inculpatei R.E., în baza probelor administrate la urmărirea penală, pentru fapta dedusă judecății, instanța fondului a dispus condamnarea inculpatei.

S-a concluzionat că fapta reținută în sarcina acesteia întrunește elementele constitutive – obiectiv și subiectiv – ale infracțiunii prevăzută de art. 13 din Legea nr. 678/2001, în varianta agravantă prevăzută de alin. (2) și alin. (3), respectiv fiind săvârșite prin înșelăciune și de către două sau mai multe persoane împreună, în formă continuată, respectiv în baza aceleiași rezoluții infracționale, astfel că sunt incidente în cauză și dispozițiile art. 41 alin. (2) C. pen.

Astfel, art. 13 din Legea nr. 678/2001 incriminează în varianta tip sub denumirea trafic de minori „recrutarea, transportarea, transferarea, găzduirea sau primirea unui minor în scopul exploatării acestuia”.

Această formă a infracțiunii se pedepsește cu închisoarea de la 5 la 15 ani și interzicerea unor drepturi.

În varianta prevăzută de alin. (2), aceeași faptă se sancționează cu pedeapsa de 7 - 18 ani închisoare și interzicerea unor drepturi, dacă a fost săvârșită „prin amenințare, violență sau alte forme de constrângere, prin răpire, fraudă ori înșelăciune, abuz de autoritate sau profitând de imposibilitatea minorului de a se apăra ori de a-și exprima voința sau prin oferirea, darea, acceptarea ori primirea de bani sau de alte foloase pentru obținerea consimțământului persoanei care are autoritate asupra minorului”.

Instanța de fond a constatat că, în speță, inculpata R.E. a recrutat-o pe minora M.A. prin înșelăciune, prin intermediul unui coleg al victimei din Centrul de Plasament în care locuiau aceștia, inculpata promițându-i minorei că îi găsește un loc de muncă.

Inculpata R.E., în baza aceleiași rezoluții infracționale, a participat și la exploatarea părții vătămate M.C., pe care o însoțea la diversele locații unde urma să întrețină raporturi sexuale cu clienții, de la care aceasta încasa banii.

În ceea ce o privește pe minora O.E.F., inculpata R.E., în baza aceleiași rezoluții infracționale, împreună cu inculpatul I.V. s-a ocupat de transportarea victimei la diverși clienți, însoțind-o cu taxiul și așteptând-o pentru a lua banii încasați de la clienți.

Așadar, întrucât la activitatea de trafic de minori, inculpata R.E. nu a acționat singură, ci împreună cu alte persoane, respectiv coinculpații din speță, fapta întrunește și elementele constitutive ale alin. (3) al art. 13 din Legea nr. 678/2001, care prevede închisoarea de la 10 la 20 de ani și interzicerea unor drepturi, infracțiunea fiind săvârșită în forma continuată.

Acestea fiind limitele de pedeapsă, prin aplicarea dispozițiilor art. 320

1

Ca atare, instanța a dispus condamnarea inculpatei între aceste limite de pedeapsă menționate mai sus, constatând că se face vinovată de săvârșirea infracțiunii de trafic de minori în forma agravată, prevăzută de art. 13 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza criteriilor generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. și cu luarea în considerare a actelor în circumstanțiere, instanța s-a orientat către o pedeapsă situată la nivelul minimului special prevăzut de lege, respectiv 6 ani și 8 luni închisoare.

În baza art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatei exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), lit. d) și lit. e) C. pen.

La alegerea drepturilor care au fost interzise, instanța a avut în vedere că drepturile electorale nu pot fi interzise în bloc, văzând și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, astfel că a exceptat dreptul de a alege, interzicându-i inculpatei doar dreptul de a fi aleasă în funcții elective publice sau în autoritățile publice [art. 64 lit. a) teza a II-a C. pen.].

Totodată, s-a interzis inculpatei dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat [art. 64 lit. b) C. pen.], precum și exercițiul drepturilor părintești și al dreptului de a fi tutore sau curator [art. 64 lit. d) și lit. e) C. pen.], ținând cont de natura infracțiunii săvârșite, aceea de trafic de minori, de modalitatea agravantă în care a fost săvârșită (prin înșelăciune și de două sau mai multe persoane împreună), aspecte, care, în opinia instanței, imprimă faptei un caracter grav, de natură să atragă nedemnitatea inculpatei în exercitarea acestui tip de drepturi.

De altfel, din actele dosarului rezultă că fiica minoră a inculpatei, numita L.B.A.M., în vârstă de 4 ani și 6 luni, se afla încă de când s-a născut în îngrijirea bunicilor materni.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul București și inculpata R.E., criticând-o pentru netemeinicie, sub aspectul greșitei individualizări a pedepsei aplicate, Parchetul solicitând majorarea cuantumului, iar inculpata – prin apărător – solicitând coborârea acestuia la 4 ani, iar ca modalitate de executare să se aleagă suspendarea sub supraveghere.

Curtea, examinând apelurile declarate, prin prisma criticilor aduse, cât și din oficiu, în conformitate cu prevederile art. 371 alin. (2) C. proc. pen., a constatat că este fondat apelul declarat de către parchet, sens în care l-a admis ca atare, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:

Probele administrate în cauză au condus la stabilirea corectă a situației de fapt reținute în sarcina inculpatei, stabilindu-se astfel o corectă încadrare juridică.

Pe scurt, în situația de fapt s-a reținut că, în perioada octombrie 2009 – iulie 2010, aceasta împreună cu alți învinuiți și anume: I.V., B.S.N., S.F., I.F. au traficat minorele M.C., M.A. și O.E.F., în scopul exploatării prin obligarea la practicarea prostituției.

Prin mijloacele de probă efectuate în cursul procesului penal și anume: procesul-verbal de depistare a infracțiunii flagrante; declarațiile martorilor audiați T.A., C.G.D., T.A., D.D.C., L.N.M., B.A., C.M.A., M.A., M.C., B.A.M., coroborate cu procesele-verbale de prezentare pentru recunoaștere și planșele fotografice aferente; procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice interceptate și de conducere în teren au dovedit cu certitudine și fără echivoc, vinovăția inculpatei sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 13 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și pentru care aceasta a fost trimisă în judecată.

În ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepsei aplicate, Curtea a apreciat că, în raport de natura și gravitatea faptei, de circumstanțele concrete, de vârsta părților vătămate, de perioada mare de timp în care a desfășurat activitatea infracțională, de rolul determinant pe care aceasta l-a avut în activitatea de recrutare a minorelor, în scopul practicării prostituției, cu atât mai mult cu cât a încercat să-și minimalizeze activitatea infracțională, pretinzând că fratele ei era cel care „deținea” fetele, primea banii și posta anunțuri pe internet, se impune majorarea pedepsei aplicate, într-un cuantum care să asigure, potrivit art. 52 C. pen. și scopul pedepsei – de prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, pedeapsa ca mijloc de reeducare a condamnatului.

Prin urmare, Curtea având în vedere astfel cum s-au expus și criteriile de individualizare judiciară a pedepselor aplicate, prevăzute de art. 72 C. pen., a majorat cuantumul pedepsei aplicate la 8 ani închisoare.

S-a apreciat, astfel, că prin aplicarea unei pedepse egale cu minimul special prevăzut de lege, astfel cum a fost redus conform art. 320

1

De asemenea, în ceea ce privește majorarea cuantumului pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi, Curtea a apreciat că se impune majorarea acestuia la 4 ani, într-un cuantum mai mare decât cel aplicat de instanța fondului, de 2 ani.

Așa fiind, Curtea de Apel București, prin Decizia penală nr. 97 din 30 martie 2011, a respins apelul formulat de către inculpata R.E., în temeiul prevăzut de art. 379 pct. 1, lit. b) C. proc. pen., ca fiind nefondat.

În baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București, a desființat în parte, Sentința penală nr. 899 din 21 decembrie 2010, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală și, în fond, a majorat pedeapsa aplicată inculpatei R.E., de la 6 ani și 8 luni închisoare, la 8 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 alin. (1) și art. 64 lit. a), teza a II-a, lit. b), lit. d) și lit. e) C. pen.

În baza art. 65 C. pen., a interzis inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), lit. c) și lit. d) C. pen., pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 381 C. proc. pen., raportat la art. 383 C. proc. pen., a dedus din pedeapsa aplicată, durata prevenției de la data de 29 iulie 2010, la zi, 30 martie 2011.

A menținut starea de arest preventiv a inculpatei.

A menținut celelalte dispoziții ale hotărârii atacate.

Împotriva Deciziei penale nr. 97 din 30 martie 2011 a Curții de Apel București, secția I penală, a declarat recurs inculpata R.E., criticând decizia pronunțată de instanța de apel pentru greșita individualizare a pedepsei de 8 ani închisoare stabilită în sarcina sa.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție sub nr. 56246/3/2010.

Examinând hotărârea atacată atât prin prisma criticilor formulate, în scris, și susținute în cursul dezbaterilor în fața instanței de recurs cât și din oficiu, conform art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că recursul declarat de inculpata R.E. este fondat.

La individualizarea pedepsei stabilită în sarcina inculpatei instanța de fond a luat în considerare criteriile generale de individualizare prevăzute de dispozițiile art. 72 C. pen., aplicând o pedeapsă de 6 ani și 8 luni închisoare, însă instanța de apel greșit a dispus reindividualizarea judiciară a pedepsei stabilită în sarcina inculpatei majorând-o la 8 ani închisoare. Înalta Curte de Casație și Justiție constată că se impune casarea deciziei pronunțată de instanța de apel întrucât funcția de exemplaritate și de reeducare a inculpatei nu se poate restrânge la exemplaritatea pedepsei aplicate, în sensul de gravitate, ce ar viza o pedeapsă orientată spre maximul pedepsei prevăzute pentru respectiva infracțiune sau un cuantum mai mare așa cum a hotărât instanța de apel, pedeapsa fiind menită să determine înlăturarea deprinderilor antisociale ale condamnatului.

Inculpata R.E. nu a recunoscut că a comis acte specifice infracțiunii de trafic de persoane, declarând inițial că „fetele”, respectiv părțile vătămate M.A. și M.C. îi aparțineau fratelui ei și nu a recunoscut nici că a găzduit-o pe partea vătămată O.E.F., pretinzând că aceasta venea la ea doar în vizită, în declarațiile date în faza de urmărire penală, însă instanța de recurs constată că declarațiile inculpatei deși în mare parte nu se coroborează cu declarațiile martorilor din dosar, însă în fața instanței de fond în declarația dată a solicitat aplicarea dispozițiilor art. 320

1

1

Într-adevăr, fapta de trafic de minori în formă continuată săvârșită de către inculpată reflectă o atitudine a inculpatei cu un grad de periculozitate ridicat însă în raport de împrejurarea că inculpata a recunoscut în fața instanței de fond, ajutând la aflarea adevărului săvârșirii faptelor, înlesnind descoperirea modului de săvârșire a faptelor și declarând într-o oarecare măsură în mod detaliat modul săvârșirii tuturor faptelor, prin declarațiile date care se coroborează cu cele ale părților vătămate, dar și împrejurarea că nu a mai săvârșit fapte penale, participația inculpatei, având în vedere că aceasta nu a acționat singură ci împreună cu coinculpații I.V., B.S.N. și S.F., Înalta Curte constată că instanța de apel greșit a aplicat inculpatei pedeapsa de 8 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori constatând, totodată, că reeducarea inculpatei poate avea loc prin aplicarea pedepsei de 6 ani și 8 luni închisoare și interzicerea unor drepturi așa cum corect a stabilit instanța de fond.

Față de aceste considerente, Înalta Curte constată că recursul declarat de inculpata R.E. este fondat și îl va admite, instanța de apel pronunțând o hotărâre greșită, urmând să o caseze și va menține hotărârea pronunțată de instanța de fond respectiv Sentința penală nr. 899 din 21 decembrie 2010 a Tribunalului București, secția a II-a penală.

În temeiul dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va obliga inculpata la cheltuieli judiciare către stat.

Admite recursul declarat de inculpata R.E. împotriva Deciziei penale nr. 97 din 30 martie 2011 a Curții de Apel București, secția I penală.

Casează decizia atacată și menține în totalitate Sentința penală nr. 899 din 21 decembrie 2010 a Tribunalului București, secția a II-a penală.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatei, durata reținerii și arestării preventive de la 29 iulie 2010 la 24 octombrie 2011.

Sumele de câte 200 RON, reprezentând onorariile apărătorilor desemnați din oficiu pentru intimatele M.A., M.C. și O.E.F., se suportă din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 24 octombrie 2011.

Sursă