ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2205/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 602,

pronunțată la data de 11 iunie 2002 în dosarul nr. 838/2002, Curtea de Apel

București, secția de contencios administrativ, a admis excepția lipsei

plângerii administrative prealabile, prevăzută de art. 5 din Legea nr. 29/1990

și a respins ca inadmisibilă acțiunea formulată de reclamantul S.A., în

contradictoriu cu F.R.F. și Comisia Centrală a Arbitrilor.

Pentru a pronunța această soluție,

Curtea de apel, în urma declinării competenței de către Judecătoria sectorului

1 București, prin sentința civilă nr. 8558 din 4 septembrie 2001, a reținut, în

esență, că pentru atacarea în justiție a actelor administrative emise de

Comisia Centrală a Arbitrilor și de Comitetul de Urgență a F.R.F., este

necesară parcurgerea procedurii prealabile reglementată de art. 5 din Legea nr.

29/1990, privind contenciosul administrativ.

Împotriva acestei soluții a formulat

recurs reclamantul, susținând:

1.- că soluționarea cauzei este de

competența instanței civile, fiind un litigiu apărut în legătură cu executarea

unui contract de prestări servicii încheiat între el și F.R.F.;

2.- prevederile art. 5 din Legea nr.

29/1990 au fost respectate, deoarece a contestat hotărârea nr. 183 din 3 mai

2001 a Comisiei Centrale a Arbitrilor, la organul ierarhic superior, F.R.F., contestația

sa fiind înregistrată sub nr. 1319 din 8 mai 2001.

În cadrul dezbaterilor, recurentul

nu a mai susținut decât al doilea motiv de recurs.

Recursul este întemeiat.

Instanța de fond a reținut în mod

corect că în înțelesul art. 1 din Legea nr. 29/1990, actele juridice emise de

instituțiile publice sau de interes public, dacă sunt învestite prin lege să

îndeplinească acte administrative sau jurisdicțional-administrative, în cadrul

cărora îndeplinesc și săvârșesc acte juridice pe baza și în scopul executării

legilor, sunt acte administrative.

Potrivit Legii nr. 69/2000, privind

reglementarea educației fizice și sportului în România, F.R.F. este o structură

sportivă de interes național, iar actele emise de aceasta, ca organ

administrativ, sunt supuse cenzurii instanțelor de contencios administrativ.

În ceea ce privește excepția lipsei

procedurii plângerii administrative prealabile însușită de instanța de fond;

În raport cu prevederile generale

ale Regulamentului de organizare și desfășurare a activității arbitrilor,

rezultă că actele administrative atacate au caracterul unor acte administrative

jurisdicționale.

Astfel, cum rezultă din probele

dosarului, actul administrativ prin care s-au dispus măsuri disciplinare

împotriva recurentului-reclamant, este actul nr. 183 din 3 mai 2001 denumit

Comunicat, emis de Comisia Centrală a Arbitrilor, prin care s-a dispus ca

acesta, între alții, să-și înceteze activitatea de arbitru în loturile

divizionare.

Recurentul-reclamant a urmat

ulterior procedura prevăzută de art. 85 din Regulamentul de organizare și

desfășurare a activității arbitrilor și a atacat acest act administrativ la

Comitetul Executiv al F.R.F. care, întrunit în Comitet de Urgență, a emis

hotărârea nr. 1319 din 22 mai 2001, prin care a confirmat măsura dispusă

împotriva acestuia, această hotărâre având caracterul unui act

administrativ-jurisdicțional.

Or, potrivit prevederilor art. 4 din

Legea nr. 29/1990, privind contenciosul administrativ, actele

administrativ-jurisdicționale pot fi atacate cu recurs, după epuizarea căilor

administrativ-jurisdicționale, la instanțele de contencios administrativ.

Astfel fiind, în mod greșit a

considerat instanța de fond că, în cauză, ar fi fost aplicabile prevederile

art. 5 din Legea nr. 29/1990 și că nerespectarea procedurii respective face

acțiunea inadmisibilă.

Pentru considerentele de mai sus,

recursul de față va fi admis, sentința atacată va fi casată, iar dosarul va fi

trimis aceleiași instanțe, pentru judecarea fondului cauzei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de S.A.,

împotriva sentinței civile nr. 602 din 11 iunie 2002 a Curții de Apel

București, secția de contencios administrativ.

Casează sentința atacată și trimite

cauza spre judecare, aceleiași instanțe.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 5 iunie 2003.