ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2768/2004
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2768/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin acțiunea introductivă
înregistrată sub nr. 2035 din 30 iunie 2003, la Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, reclamantul D.C. a solicitat în
contradictoriu cu F.R.F. și Comisia Centrală a Arbitrilor, anularea
hotărârilor: nr. 896 din 2 mai 2002 și nr. 1687 din 30 septembrie 2002, emise
de Comisia Centrală a Arbitrilor și de Comitetul de Urgență al F.R.F, în baza
cărora a fost decisă, excluderea sa din activitatea de arbitru, precum și
obligarea acestor pârâte, la plata daunelor morale în sumă de 20.000 dolari SUA.
Prin sentința civilă nr. 1379 din 17
septembrie 2003, instanța învestită a respins acțiunea reclamantului, ca
inadmisibilă, reținând că în cauză nu s-a făcut dovada îndeplinirii condițiilor
prevăzute de art. 5 din Legea nr. 29/1990 și de art. 109 alin. (2) C. proc.
civ.
Pe de altă parte, s-a motivat
respingerea excepției invocate de pârâtele în cauză, privind inadmisibilitatea acțiunii,
în raport cu statutul de persoană juridică de drept privat a F.R.F și de structură
a acesteia, fără personalitate juridică, a Comisiei Centrale a Arbitrilor, în
sensul că potrivit prevederilor art. 52 alin. (1) din Constituție și art. 1 din
Legea nr. 29/1990, F.R.F. se încadrează în categoria autorităților publice, ca
asociație profesională, astfel că actele administrative emise de aceasta, sunt
supuse controlului judecătoresc.
Cu privire la excepția autorității
de lucru judecat, s-a motivat că acest principiu nu operează în cauză, având în
vedere că acțiunea reclamantului, din dosarul nr. 13816/2002 al Judecătoriei sectorului
2, nu a fost soluționată în fond, fiind anulată, ca insuficient timbrată.
Sentința a fost atacată cu recurs de
către reclamant, care a susținut că, în fapt, procedura administrativă
prealabilă a fost îndeplinită, ceea ce face necesară rejudecarea litigiului.
Recursul este întemeiat.
Din examinarea actelor dosarului, se
constată că reclamantul, în termenul legal prevăzut, s-a adresat pentru
apărarea dreptului său, F.R.F. – Comisia Centrală a Arbitrilor, cu memoriul din
1 iulie 2002, depus în copie, la dosar, la care nu a primit nici un răspuns din
partea acestei autorități.
Cum în cauză, recurentul a dovedit,
conform dispozițiilor art. 8 teza finală din Legea nr. 29/1990, epuizarea fazei
procedurale prevăzute de art. 5 alin. (1) și (4) din această lege, se impune,
așadar, admiterea recursului, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei,
spre rejudecare, aceleiași instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de D.C.
împotriva sentinței civile nr. 1379 din 17 septembrie 2003 a Curții de Apel
București, secția de contencios administrativ.
Casează sentința atacată și trimite
cauza, aceleiași instanței, pentru rejudecare.
Pronunțată în ședință publică,
astăzi 10 iunie 2004.