ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3388/2003

la 14 octombrie 2003 s-a

luat în examinare recursul declarat de IC împotriva sentinței civile

nr.1130 din 21 noiembrie 2002 a Curții de Apel București –

Secția de contencios administrativ.

Dezbaterile au fost

consemnate în încheierea cu data de 14 octombrie 2003 iar pronunțarea

deciziei s-a amânat la 21 octombrie 2003.

C U R T E A

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea

formulată la data de  15 iunie 2001 reclamantul IC a solicitat anularea

hotărârii Comitetului de Urgență al Federației Române de Footbal

din data de 17 mai 2001, dată cu privire la memoriul nr.1378 din 9 mai

2001 și să fie obligată pârâta să soluționeze

memoriul, plus cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii s-a

arătat că în data de 3 mai 2001, Comisia Centrală a Arbitrilor,

organism de specialitate al Federației Române de Footbal, a decis

restructurarea loturilor divizionare și încetarea activității

reclamantului  ca arbitru în lotul divizionar B invocându-se prevederile art.7 lit.l)

din Regulamentul de  organizare și desfășurare a

activității arbitrilor.

Reclamantul a mai precizat

că a atacat decizia Comisiei Centrale a Arbitrilor la Comitetul de

Urgență al F.R.F. care, prin hotărârea nr.1378/2001 i-a respins

plângerea, actul fiind nelegal, deoarece a fost emis de un organ necompetent,

organismul abilitat să soluționeze plângerea fiind Comitetul Executiv

al F.R.F.

Prin sentința

civilă nr.1003/2001 a Curții de Apel București – Secția de

contencios administrativ, acțiunea a fost respinsă ca

inadmisibilă, reținându-se că reclamantul nu a îndeplinit

procedura prealabilă  administrativă prevăzută de

dispozițiile art.5 din Legea  nr.29/1990.

Prin decizia nr.1290 din 3

aprilie 2002 a Curții Supreme de Justiție – Secția de contencios

administrativ, a fost admis recursul declarat de reclamant, s-a casat

sentința și s-a trimis cauza spre rejudecare aceleiași

instanțe pentru soluționarea fondului pricinii.

În fond după casare,

prin sentința civilă nr.1130/2002 a Curții de Apel

București – Secția contencios administrativ, acțiunea a fost

respinsă ca nefondată, reținându-se că măsura

luată este  legală și justificată.

Împotriva acestei

hotărâri a declarat recurs în termen reclamantul criticând-o pentru nelegalitate

și netemeincie, cu  invocarea dispozițiilor art.304 pct.7,8, 9

și 10 Cod procedură civilă.

În motivarea recursului s-a

arătat că hotărârea: nu are în vedere susținerile

reclamantului; a schimbat natura și înțelesul actului dedus

judecății pentru care s-a invocat nelegalitatea lui; ignoră

prevederile legale (Regulamentul de organizare și desfășurare a

activității arbitrilor: art.85.1, 85.2, art.7 lit.l) m) n) o) p),

art.97.2); nu s-a  pronunțat asupra faptului că procedura

prealabilă a fost soluționată de un organ necompetent, nu

există temei juridic și nici de fapt pentru încetarea

activității  reclamantului.

Verificând cauza în

funcție de motivele de recurs formulate, Curtea constată că

sentința este legală și temeinică.

Din probele administrate în

cauză rezultă că actul administrativ prin care s-au dispus

măsuri disciplinare împotriva recurentului este decizia nr.183 din 3 mai

2001, intitulată „comunicat”, emisă de Comisia Centrală a Arbitrilor.

Reclamantul a urmat procedura de contestare

prevăzută de art.85.2 din Regulamentul de  organizare și

desfășurare a activității arbitrilor, atacând actul la

Comitetul Executiv al FRF la data de 9 mai 2001. Comitetul de

Urgență al Federației Române de Footbal, la data de 17 mai 2001,

a dispus, prin hotărârea nr.5, încetarea activității în loturile

divizionare a unor arbitri, printre care și IC, în urma  însușirii

„comunicatului”  nr.183 din 3 mai 2001.

Măsura a fost legal

adoptată, întrucât, potrivit art.97.2 din Regulamentul de organizare

și desfășurare a activității arbitrilor, Comitetul

Executiv al federației de footbal a  hotărât să delege

Comitetului de Urgență  exercitarea competențelor sale

prevăzute la art.7 lit.m) n) o) p) din regulament. Ulterior, Comitetul

Executiv al FRF, prin hotărârea nr.7 din 26 iunie 2001, a confirmat

măsura luată împotriva petentului.

În ce privește

temeinicia sancțiunii, se constată că măsura a fost

dispusă în mod corect, pentru următoarele motive:

Clasamentele anuale l-au

poziționat pe recurent printre ultimii clasați în fiecare an

competițional.

Astfel, pentru anul

competițional 1998/1999 a ocupat poziția 35 din 39 de arbitri; în

anul 1999/2000  a ocupat locul 43 din 44 de arbitri;  în anul 2000/2001 a

ocupat poziția 42 din 44 de arbitri.

În tabelul privind lotul B,

se menționează că IC a fost  notat cu note de 6; 6,5; 6; 5,20 în

anii competiționali 1998/1999, perioadă în care a avut și  6

etape de suspendare, iar la data de 22 februarie 2001 a primit avertisment.

Potrivit art.7 lit.l)

și m) din Regulamentul de  organizare și desfășurare a

activității arbitrilor, Comisia Centrală a arbitrilor decide

și cu privire la retrogradarea, excluderea arbitrilor dacă

prestațiile acestora sunt mediocre. Or, în cazul de față,

prestațiile reclamantului privind arbitrajul au fost slabe.

Cât privește

excepția de necompetență materială a instanței de a

soluționa pricina, invocată de intimata pârâtă, Curtea

constată că această dezlegare în drept a fost dată prin

decizia nr.1290/2001 a Curții Supreme de Justiție – Secția

contencios administrativ, prin care s-a apreciat că instanța de

contencios administrativ este competentă să judece acțiunea

reclamantului, cauza fiind trimisă curții de apel pentru

soluționarea fondului.

Pentru considerentele

expuse, nici unul din motivele de recurs nu sunt fondate, astfel încât recursul

va fi respins, în cauză neexistând temeiuri de casare de ordine

publică în conformitate cu dispozițiile art.306 alin.2 Cod

procedură civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat

de IC împotriva sentinței civile nr.1130 din 21 noiembrie 2002 a

Curții de Apel București – Secția de contencios administrativ,

ca nefondat.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 21 octombrie 2003.