ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1981/2003

S-a luat în

examinare recursul declarat de reclamanta Federala Teritorială a Cooperativelor

de Consum Maramureș – Federalcoop Maramureș împotriva deciziei nr.252 din 15

noiembrie 2000 a Curții de Apel Cluj, Secția civilă.

La apelul

nominal au lipsit: recurenta-reclamantă precum și intimații-pârâți Statul Român

prin Ministerul Finanțelor Publice, S.C. F. S.A. Baia Mare, C.L.F.Șoncuța Mare

și S.C. „F.” SRL Târgu Lăpuș.

Procedura

completă.

Prin înscrisul

aflat la fila 44 din dosar, recurenta-reclamantă a solicitat judecarea în

lipsă, cerere pe care a formulat-o și intimata-pârâtă prin întâmpinare.

C U R T E A

Asupra

recursului de față:

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea

formulată la 17 octombrie 1997 reclamanta Federalcoop Maramureș a chemat în

judecată Statul Român prin Ministerul Finanțelor pentru a se dispune

restituirea activelor imobilizate și a mijloacelor circulante proprietatea sa,

trecute în proprietatea statului fără plată, iar în situația în care acestea nu

pot fi restituite în natură să fie despăgubită reclamanta cu valoarea de

înlocuire actualizată.

Acțiunea a fost

întemeiată în drept pe dispozițiile art.3 și 4 din Legea nr.109/1996.

La 27.01.1999,

prin precizare de acțiune au fost chemate în judecată în calitate de pârâte și S.C.

„F.” S.A. Baia Mare, C.L.F.Șoncuța Mare, și S.C. „F.” SRL Târgu Lăpuș.

Tribunalul

Maramureș, prin sentința civilă nr.68 din 20 ianuarie 2000, a admis acțiunea

împotriva Statului Român prin Ministerul Finanțelor și în consecință a obligat

pe pârât să plătească reclamantului suma de 3.803.858.801 lei cu titlu de

despăgubiri și suma de 4.100.000 lei cheltuieli de judecată; a respins acțiunea

împotriva pârâților S.C.”F.” S.A. Baia Mare, C.L.F.Șoncuța Mare și S.C.”F.” SRL

Târgu Lăpuș.

S-a reținut că,

în speță, au trecut în proprietatea statului bunurile imobile și mobile

proprietatea unităților cooperației de consum din Baia Mare, Târgu Lăpuș și

Șoncuța Mare, predate cu titlu gratuit întreprinderii de legume și fructe,

respectiv oficiilor pentru valorificarea legumelor și fructelor Șoncuța Mare,

Târgu Lăpuș și Baia Mare, în condițiile Decretului nr.103/1966 și HCM 364/1966.

Prin Legea nr.109/1996 privind organizarea și funcționarea cooperativelor de

consum și a cooperativelor de credit, art.162 s-a prevăzut însă că activele

imobilizate și activele circulante preluate de la cooperativele de consum în

condițiile Decretului nr.103/1966 se restituie sau se plătesc.

Prin decizia

civilă nr.252 din 15 noiembrie 2000, Curtea de Apel Cluj a admis apelul

declarat de Statul Român prin D.G.F.P.C.F.S. Maramureș împotriva sentinței

civile nr.68 din 20 ianuarie 2000, pe care a desființat-o și a trimis cauza

spre rejudecare la aceeași instanță.

Pentru a hotărî

astfel, instanța de apel a reținut următoarele:

În temeiul

Decretului 103/1966 și HCM 364/1996 bunurile din patrimoniul cooperației de

consum au trecut în proprietatea statului, în administrarea directă a

întreprinderilor pentru valorificarea legumelor și fructelor.

Conform art.20

alin.2 din Legea nr.31/1990, bunurile din patrimoniul societăților comerciale,

sunt proprietatea acestora.

Prin decizia

nr.147/2000 a Curții Constituționale s-a decis că dispozițiile art.162 din

Legea nr.109/1996, sunt neconstituționale, în măsura în care obligația de

restituirea unor bunuri sau de despăgubiri, revine persoanelor juridice de

drept privat care dețin în proprietatea lor bunurile respective.

Se impunea

deci, față și de excepția lipsei calității procesuale pasive ridicată de Statul

Român, cercetarea de către instanța de fond, dacă societățile comerciale au

capital integral de stat, privat, sau mixt și în ce proporție.

Împotriva

acestei decizii a declarat recurs Federala Teritorială a Cooperativelor de

Consum Maramureș – Federalcoop Maramureș, întemeindu-l pe motivele de casare

prevăzute de art.304 pct.9 și 11 C.proc.civ., susținând că, față de natura

bunurilor, care nu mai pot fi restituite în natură, fiind casate, amortizate

sau consumate în procesul de producție, răspunderea statului subzistă, privind

obligația cu caracter raparatoriu instituită prin art.162 al.3 și 4 din Legea

109/1996.

Aceasta cu atât

mai mult cu cât în cauză nu s-au identificat bunuri care să existe, deținute

fiind de persoane juridice de drept privat.

În această fază

de judecată, recurenta reclamantă a declarat – fila 40 – că renunță la judecată

față de intimații C.L.F.Șoncuța Mare și S.C. F. SRL Târgu Lăpuș.

Recursul

nu este fondat.

Față de obiectul

cauzei, dedus judecății prin cererea formulată de reclamantă, de temeiurile

juridice invocate și reținute de ambele instanțe – art.162 din Legea

nr.109/1996 instanța de apel, firesc a făcut aplicarea celor cuprinse în

decizia Curții Constituționale nr.147/2000.

În această

situație, soluția atacată apare ca legală, fiind necesară stabilirea caracterului

societăților comerciale – ca persoane juridice de drept privat, în funcție de

natura și componența capitalului social.

Împrejurarea

dacă acestea dețin în adevăr, bunuri de natura celor ce pot face obiect de

restituire în natură sau prin despăgubiri, constituie o problemă de fond, ce va

fi soluționată ca atare.

Așa fiind,

recursul urmează a fi respins, urmând ca, la rejudecarea dispusă astfel de

instanța de apel, instanța de trimitere să aibă în vedere și renunțarea la

judecată invederată acum de recurentă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de reclamanta

Federala Teritorială a Cooperativelor de Consum – Federalcoop Maramureș

împotriva deciziei nr.252 din 15 noiembrie 2000 a Curții de Apel Cluj, Secția

civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 16 mai 2003.