ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1981/2003

S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta Federala Teritorială a Cooperativelor de Consum Maramureș – Federalcoop Maramureș împotriva deciziei nr.252 din 15 noiembrie 2000 a Curții de Apel Cluj, Secția civilă. La apelul nominal au lipsit: recurenta-reclamantă precum și intimații-pârâți Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, S.C. F. S.A. Baia Mare, C.L.F.Șoncuța Mare și S.C. „F.” SRL Târgu Lăpuș. Procedura completă. Prin înscrisul aflat la fila 44 din dosar, recurenta-reclamantă a solicitat judecarea în lipsă, cerere pe care a formulat-o și intimata-pârâtă prin întâmpinare.

C U R T E A Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la 17 octombrie 1997 reclamanta Federalcoop Maramureș a chemat în judecată Statul Român prin Ministerul Finanțelor pentru a se dispune restituirea activelor imobilizate și a mijloacelor circulante proprietatea sa, trecute în proprietatea statului fără plată, iar în situația în care acestea nu pot fi restituite în natură să fie despăgubită reclamanta cu valoarea de înlocuire actualizată. Acțiunea a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art.3 și 4 din Legea nr.109/1996. La 27.01.1999, prin precizare de acțiune au fost chemate în judecată în calitate de pârâte și S.C. „F.” S.A.

Baia Mare, C.L.F.Șoncuța Mare, și S.C. „F.” SRL Târgu Lăpuș. Tribunalul Maramureș, prin sentința civilă nr.68 din 20 ianuarie 2000, a admis acțiunea împotriva Statului Român prin Ministerul Finanțelor și în consecință a obligat pe pârât să plătească reclamantului suma de 3.803.858.801 lei cu titlu de despăgubiri și suma de 4.100.000 lei cheltuieli de judecată; a respins acțiunea împotriva pârâților S.C.”F.” S.A. Baia Mare, C.L.F.Șoncuța Mare și S.C.”F.” SRL Târgu Lăpuș. S-a reținut că, în speță, au trecut în proprietatea statului bunurile imobile și mobile proprietatea unităților cooperației de consum din Baia Mare, Târgu Lăpuș și Șoncuța Mare, predate cu titlu gratuit întreprinderii de legume și fructe, respectiv oficiilor pentru valorificarea legumelor și fructelor Șoncuța Mare, Târgu Lăpuș și Baia Mare, în condițiile Decretului nr.103/1966 și HCM 364/1966.

Prin Legea nr.109/1996 privind organizarea și funcționarea cooperativelor de consum și a cooperativelor de credit, art.162 s-a prevăzut însă că activele imobilizate și activele circulante preluate de la cooperativele de consum în condițiile Decretului nr.103/1966 se restituie sau se plătesc. Prin decizia civilă nr.252 din 15 noiembrie 2000, Curtea de Apel Cluj a admis apelul declarat de Statul Român prin D.G.F.P.C.F.S. Maramureș împotriva sentinței civile nr.68 din 20 ianuarie 2000, pe care a desființat-o și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță. Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut următoarele: În temeiul Decretului 103/1966 și HCM 364/1996 bunurile din patrimoniul cooperației de consum au trecut în proprietatea statului, în administrarea directă a întreprinderilor pentru valorificarea legumelor și fructelor.

Conform art.20 alin.2 din Legea nr.31/1990, bunurile din patrimoniul societăților comerciale, sunt proprietatea acestora. Prin decizia nr.147/2000 a Curții Constituționale s-a decis că dispozițiile art.162 din Legea nr.109/1996, sunt neconstituționale, în măsura în care obligația de restituirea unor bunuri sau de despăgubiri, revine persoanelor juridice de drept privat care dețin în proprietatea lor bunurile respective. Se impunea deci, față și de excepția lipsei calității procesuale pasive ridicată de Statul Român, cercetarea de către instanța de fond, dacă societățile comerciale au capital integral de stat, privat, sau mixt și în ce proporție.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs Federala Teritorială a Cooperativelor de Consum Maramureș – Federalcoop Maramureș, întemeindu-l pe motivele de casare prevăzute de art.304 pct.9 și 11 C.proc.civ., susținând că, față de natura bunurilor, care nu mai pot fi restituite în natură, fiind casate, amortizate sau consumate în procesul de producție, răspunderea statului subzistă, privind obligația cu caracter raparatoriu instituită prin art.162 al.3 și 4 din Legea 109/1996. Aceasta cu atât mai mult cu cât în cauză nu s-au identificat bunuri care să existe, deținute fiind de persoane juridice de drept privat. În această fază de judecată, recurenta reclamantă a declarat – fila 40 – că renunță la judecată față de intimații C.L.F.Șoncuța Mare și S.C.

F. SRL Târgu Lăpuș. Recursul nu este fondat. Față de obiectul cauzei, dedus judecății prin cererea formulată de reclamantă, de temeiurile juridice invocate și reținute de ambele instanțe – art.162 din Legea nr.109/1996 instanța de apel, firesc a făcut aplicarea celor cuprinse în decizia Curții Constituționale nr.147/2000. În această situație, soluția atacată apare ca legală, fiind necesară stabilirea caracterului societăților comerciale – ca persoane juridice de drept privat, în funcție de natura și componența capitalului social. Împrejurarea dacă acestea dețin în adevăr, bunuri de natura celor ce pot face obiect de restituire în natură sau prin despăgubiri, constituie o problemă de fond, ce va fi soluționată ca atare.

Așa fiind, recursul urmează a fi respins, urmând ca, la rejudecarea dispusă astfel de instanța de apel, instanța de trimitere să aibă în vedere și renunțarea la judecată invederată acum de recurentă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge recursul declarat de reclamanta Federala Teritorială a Cooperativelor de Consum – Federalcoop Maramureș împotriva deciziei nr.252 din 15 noiembrie 2000 a Curții de Apel Cluj, Secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 mai 2003.