ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3244/2004
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3244/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)
Asupra contestației în anulare de
față:
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la 17
octombrie 1997 pe rolul Judecătoriei Sighetu-Marmației reclamanta F.T.C.C.C. F.
Maramureș a chemat în judecată Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice
pentru obligarea acestuia să restituie activele imobilizate și mijloacele
circulante care au fost trecute în proprietatea statului fără plată sau să fie
despăgubiți, în situația în care nu se mai poate realiza restituirea în natură.
Judecătoria Sighetu-Marmației prin
sentința civilă nr. 2279 din 10 noiembrie 1998 a declinat competența de
soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Maramureș.
Această din urmă instanță, prin
sentința civilă nr. 69 din 20 ianuarie 2000 a admis acțiunea și a obligat
pârâtul la plata sumei de 4.131.726.509 lei cu titlul de despăgubiri și
7.900.000 lei cheltuieli de judecată.
A fost respinsă acțiunea completă
ulterior împotriva pârâtei SC S. SA Sighetu-Marmației.
Curtea de Apel Cluj prin decizia nr.
251 din 15 noiembrie 2000 a casat sentința nr. 69 din 20 ianuarie 2000 și a
trimis cauza spre rejudecare Tribunalului Maramureș în vederea verificării
structurii capitalului social al pârâtei SC S. SA și în ce măsură bunurile
revendicate se găsesc în patrimoniul acesteia.
Rejudecând cauza, Tribunalul Mureș,
prin sentința civilă nr. 536 din 11 iunie 2002 a admis acțiunea și a obligat
pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice să plătească
11.643.205.000 despăgubiri civile și a fost respinsă acțiunea formulată
împotriva pârâtei SC S. SA.
Această soluție a rămas definitivă
prin decizia civilă nr. 167 din 12 decembrie 2002 a Curții de Apel Cluj.
Împotriva acestei decizii a declarat
recurs pârâta D.G.F.P. Maramureș în nume propriu și ca reprezentantă a
Ministerului Finanțelor Publice a formulat contestație în anulare.
În motivarea cererii, întemeiată pe
dispozițiile art. 318 teza I C. proc. civ., a arătat că a primit decizia civilă
nr. 167 din 12 decembrie 2002 a Curții de Apel Cluj, secția civilă la data de
20 ianuarie 2003.
Contestația în anulare urmează să
fie respinsă ca nefondată.
Conform dispozițiilor art. 318 teza
I C. proc. civ., hotărârile instanțelor de recurs pot fi atacate cu contestație
în anulare, atunci când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale.
Potrivit art. 301 C. proc. civ.,
termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii.
Recursul a fost depus la oficiul
poștal în data de 3 februarie 2003 prin borderoul pentru corespondență nr. 26
din acea dată.
Contestatoarea recunoaște că pe
borderou s-a aplicat ștampila poștei cu data de 4 februarie 2003, dar consideră
că recursul a fost depus în termen (fila 6 dosar), în speță fiind vorba de o
greșeală materială.
În raport de data comunicării
deciziei, 17 ianuarie 2003, ultima zi de depunere a recursului a fost de 2
februarie 2003, care fiind o sărbătoare legală (duminică) s-a prelungit până pe
3 februarie 2003, prima zi lucrătoare (luni).
Recursul are data poștei, conform
plicului de expediere, 4 februarie 2003, așadar peste termenul de 15 zile
prevăzut de lege.
În consecință motivul invocat nu se
poate încadra în dispozițiile art. 318 alin. (1) teza I C. proc. civ.
contestația în anulare urmând a fi respinsă ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge contestația în anulare
formulată de D.G.F.P. Maramureș în nume propriu și ca reprezentantă a Ministerului
Finanțelor Publice împotriva deciziei civile nr. 5399 din 16 decembrie 2003 a
Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă, ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică
astăzi. 4 mai 2004.