ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3244/2004

Asupra contestației în anulare de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 17 octombrie 1997 pe rolul Judecătoriei Sighetu-Marmației reclamanta F.T.C.C.C. F. Maramureș a chemat în judecată Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice pentru obligarea acestuia să restituie activele imobilizate și mijloacele circulante care au fost trecute în proprietatea statului fără plată sau să fie despăgubiți, în situația în care nu se mai poate realiza restituirea în natură. Judecătoria Sighetu-Marmației prin sentința civilă nr. 2279 din 10 noiembrie 1998 a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Maramureș. Această din urmă instanță, prin sentința civilă nr. 69 din 20 ianuarie 2000 a admis acțiunea și a obligat pârâtul la plata sumei de 4.131.726.509 lei cu titlul de despăgubiri și 7.900.000 lei cheltuieli de judecată.

A fost respinsă acțiunea completă ulterior împotriva pârâtei SC S. SA Sighetu-Marmației. Curtea de Apel Cluj prin decizia nr. 251 din 15 noiembrie 2000 a casat sentința nr. 69 din 20 ianuarie 2000 și a trimis cauza spre rejudecare Tribunalului Maramureș în vederea verificării structurii capitalului social al pârâtei SC S. SA și în ce măsură bunurile revendicate se găsesc în patrimoniul acesteia. Rejudecând cauza, Tribunalul Mureș, prin sentința civilă nr. 536 din 11 iunie 2002 a admis acțiunea și a obligat pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice să plătească 11.643.205.000 despăgubiri civile și a fost respinsă acțiunea formulată împotriva pârâtei SC S. SA. Această soluție a rămas definitivă prin decizia civilă nr. 167 din 12 decembrie 2002 a Curții de Apel Cluj.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta D.G.F.P. Maramureș în nume propriu și ca reprezentantă a Ministerului Finanțelor Publice a formulat contestație în anulare. În motivarea cererii, întemeiată pe dispozițiile art. 318 teza I C. proc. civ., a arătat că a primit decizia civilă nr. 167 din 12 decembrie 2002 a Curții de Apel Cluj, secția civilă la data de 20 ianuarie 2003. Contestația în anulare urmează să fie respinsă ca nefondată. Conform dispozițiilor art. 318 teza I C. proc. civ., hotărârile instanțelor de recurs pot fi atacate cu contestație în anulare, atunci când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale. Potrivit art. 301 C. proc. civ., termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii.

Recursul a fost depus la oficiul poștal în data de 3 februarie 2003 prin borderoul pentru corespondență nr. 26 din acea dată. Contestatoarea recunoaște că pe borderou s-a aplicat ștampila poștei cu data de 4 februarie 2003, dar consideră că recursul a fost depus în termen (fila 6 dosar), în speță fiind vorba de o greșeală materială. În raport de data comunicării deciziei, 17 ianuarie 2003, ultima zi de depunere a recursului a fost de 2 februarie 2003, care fiind o sărbătoare legală (duminică) s-a prelungit până pe 3 februarie 2003, prima zi lucrătoare (luni). Recursul are data poștei, conform plicului de expediere, 4 februarie 2003, așadar peste termenul de 15 zile prevăzut de lege. În consecință motivul invocat nu se poate încadra în dispozițiile art. 318 alin. (1) teza I C. proc.

civ. contestația în anulare urmând a fi respinsă ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge contestația în anulare formulată de D.G.F.P. Maramureș în nume propriu și ca reprezentantă a Ministerului Finanțelor Publice împotriva deciziei civile nr. 5399 din 16 decembrie 2003 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă, ca nefondată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică astăzi. 4 mai 2004.