ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4590/2006

Asupra recursului de față:

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

La 29 decembrie 2004 reclamantul K.I.

a chemat în judecată pârâtele SC E. SA Baia Mare, SC E. SA București și SC

F.D.F.E.E.E.T.N. SA solicitând anularea parțială a deciziei nr. 795, emisă la 2

decembrie 2004 de SC D.F.E.E.E. SA, cât privește art. 2 al acestei decizii,

prin care se arată că modalitatea, cuantumul și procedura de acordare a

despăgubirilor bănești este de competența Prefecturii județului Maramureș,

această dispoziție fiind contrară celei prevăzute la art. 1, prin care s-au

aprobat măsurile reparatorii prin echivalent sub formă de despăgubiri bănești,

în sumă de 14.280 dolari SUA pentru terenul în suprafață de 476 mp înscris în C.F.

Baia Mare.

Prin sentința civilă nr. 151

pronunțată la 11 martie 2005, Tribunalul Maramureș, căruia i-a fost adresată

contestația s-a dezinvestit, declinându-și competența materială de soluționare

a contestației, întemeiată pe dispozițiile art. 24 alin. (8) din Legea nr.

10/2001 în favoarea Tribunalului Cluj, cu motivarea că pricina este de

competența secției civile a tribunalului în a cărui circumscripție teritorială

se află unitatea deținătoare a imobilului.

Cauza a fost înregistrată pe rolul

acestei instanțe, care prin sentința civilă nr. 831 din 1 iulie 2005 a respins

excepția inadmisibilității acțiunii.

A admis acțiunea, a anulat în parte

decizia contestată în ceea ce privește art. 2 și a obligat pârâta SC F.I.S.E.E.S.

SA la plata către reclamant a sumei de 10.000.000 lei, cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, Tribunalul

Cluj a reținut, în esență, că dispoziția cuprinsă în art. 2 al deciziei nr. 795

din 2 decembrie 2004 a SC D.F.E.E.E. SA, în termenul în care a fost redactată

este nelegală, fiind dată cu încălcarea prevederilor art. 36 și urm. din Legea

nr. 10/2001, cu precizarea că despăgubirile acordate, conform art. 1 din

aceeași decizie nu cad în sarcina Prefecturii județului Cluj, ori a societății

comerciale care a emis-o, singurul debitor fiind Statul Român, reprezentat de

Ministerul Finanțelor Publice.

Împotriva acestei sentințe au

declarat apel pârâtele criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, în

sensul că art. 40 din Legea nr. 10/2001 nu face distincție între situațiile pe

care le reglementează aceasta, în privința modalităților de soluționare a

notificărilor, rezultând implicit că aceste prevederi devin aplicabile și în

cazul acordării de măsuri reparatorii prin echivalent și, că forma în care a

fost redactat art. 2 ce a fost contestat este în concordanță cu prevederile

art. 36 din Legea nr. 10/2001 care stabilesc că Prefecturile centralizează

notificările și ofertele de acordare a despăgubirilor bănești și le transmite

Ministerului Finanțelor Publice.

S-a mai susținut că instanța a omis

a interpreta aceste dispoziții în concordanță cu cele prevăzute de Normele

Metodologice de aplicarea Legii nr. 10/2001, aprobate prin H.G. nr. 498/2003,

care la pct. a cuprinde dispoziții privind realizarea dreptului la despăgubiri

bănești.

Prin

decizia nr. 866/A pronunțată la 11 noiembrie 2005, Curtea de Apel Cluj, secția civilă,

de muncă și asigurări sociale pentru minori și familie, a admis apelurile

declarate de pârâtele SC F.D.F.E.E.E.T.N. SA Cluj Napoca, SC E. SA, filiala

Transilvania Nord, sucursala Baia Mare, și SC F.I.S.E.E.S. SA București.

A schimbat sentința Tribunalului

Cluj și a respins contestația formulată de K.I., reținând că urmare

modificărilor aduse Legii nr. 10/2001, prin intrarea în vigoare a dispozițiilor

Titlului VII din Legea nr. 247/2005 ce reglementează Regimul stabilirii și plății

despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, legiuitorul a

reglementat această procedură, abrogând expres dispozițiile art. 36-40 din

Legea nr. 10/2001.

Ca atare, fiind de imediată aplicare

aceste reglementări îndrituiesc instanța la respingerea acțiunii, acestea fiind

în vigoare la data pronunțării deciziei nr. 866/A, respectiv la 11 noiembrie

2005.

Împotriva acestei decizii a declarat

în termen legal, recurs contestatorul K.I., criticând-o sub aspectul aplicării

în timp a dispozițiilor cuprinse în Titlul VII al Legii nr. 247/2005, invocând

nelegalitatea acestei hotărâri.

Recursul este nefondat și urmează a

fi respins pentru considerentele ce succed:

Reclamantul a investit instanța cu

soluționarea unei contestații, împotriva unor dispozițiile nelegale la data

pronunțării acestora, cuprinse în decizia nr. 795 din 2 decembrie 2004 emisă de

SC D.F.E.E. SA, prin care a solicitat anularea parțială a acesteia.

Temeiul de drept al contestației a

fost precizat conform art. 24 alin. (7) și (8) și 36 din Legea nr. 10/2001.

Tribunalul Cluj, urmare legalei

investirii, ca efect al desesizării Tribunalului Maramureș - a apreciat corect

raportul juridic dedus judecății, în acord cu dispozițiile art. 36-40 din Legea

nr. 10/2001, în vigoare la acea dată, privind procedura reglementată de

legiuitor în Capitolul V intitulat „Măsuri reparatorii prin echivalent sub

formă de despăgubiri bănești” și a reținut că cele cuprinse în art. 2 al

deciziei contestate, contravin pe de o parte dispozițiilor inserate în art. 1

al aceleiași decizii, iar pe de altă parte celor reținute în sentința civilă

nr. 565/2003 a Tribunalului Cluj prin care s-a stabilit dreptul reclamantului

la despăgubiri în cuantum de 14.280 dolari SUA pentru terenul în litigiu.

Deși în apelurile pârâtelor, ca

urmare a admiterii acestora, soluția Tribunalului Cluj prin care s-a admis

acțiunea a fost schimbată, această interpretare a legii este corectă, ca efect

al intrării în vigoare a Legii nr. 247/2005 de modificare a normelor prevăzute

în Legea nr. 10/2001, care reglementează o nouă procedură administrativă pentru

acordarea despăgubirilor, la art. 16 alin. (1), (6) și (7).

Cum dispozițiile acestui act

normativ sunt de imediată aplicare, Înalta Curte constatând că instanța de apel

a interpretat corect aceste prevederi, apreciază că decizia a fost dată cu

respectarea art. 261 alin. (5) C. proc. civ. instanța de control judiciar

ordinar, motivând argumentat admiterea apelurilor.

Ca atare, motivul de recurs privind

nelegalitatea acestei hotărâri nu poate fi primit ca urmare a noilor

reglementări instituite prin Legea nr. 247/2005, obligatorii și în vigoare la

data pronunțării apelurilor.

În consecință, cum dispozițiile

legii noi, modificatoare sunt incidente în cauză, recursul va fi respins în

temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de

contestatorul K.I. împotriva deciziei civile nr. 866/A din 11 noiembrie 2005

pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și asigurări sociale

pentru minori și familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 mai 2006.