ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6895/2004

Asupra recursurilor de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin

acțiunea înregistrată la Tribunalul Maramureș la 26 martie 2002, M.V. domiciliat

în Orașul Baia Mare a chemat în judecată civilă pentru pretenții Statul Român

reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice, cerând să fie obligat să-i

plătească suma de 170.017.076 lei daune materiale, suma de 45 miliarde lei

daune morale și cheltuieli de judecată.

Reclamantul

a susținut în esență că a suferit pagubele echivalente cu sumele pretinse, ca

urmare a inculpării, cercetării, arestării și judecării sale pe nedrept, în

cauza penală nr. 8885/2002 a Tribunalului Cluj pentru săvârșirea infracțiunilor

de luare de mită și complicitate la luarea de mită, pentru care deși inițial a

fost condamnat, s-a dispus achitarea, în baza art.10 lit. a) și art. 11 pct. 2

lit. a) C. proc. pen. precum și punerea sa în libertate prin decizia penală nr.

298A din 2 octombrie 2001 a Curții de Apel Cluj, secția penală.

Prin cererea de chemare în judecată cu precizările

ulterioare, reclamantul a arătat că prin urmărirea și arestarea pe nedrept, a

fost lipsit de drepturile bănești pe care le realiza în calitate de director al

Exploatării Miniere Cavnic, a efectuat cheltuieli de judecată în valoare de 74

milioane lei și i-au fost grav lezate sănătatea fizică și morală, onoarea,

reputația profesională și socială.

Prin sentința civilă nr. 679 din 12 noiembrie 2002,

Tribunalul Cluj, secția civilă, a admis în parte acțiunea și a obligat pe pârât

să plătească reclamantului despăgubiri în valoare de 629.010.442 lei, din care

suma de 74.000.000 lei cheltuieli judiciare efectuate în procesul penal, suma

de 125.015.442 lei venituri salariale de care a fost lipsit pe durata urmăririi

între 4 mai 2000–1 februarie 2002 și suma de 430.000.000 lei daune morale.

Pentru a hotărî astfel prima instanță a stabilit în

baza probelor administrate în cauză, temeinicia pretențiilor materiale și

parțial a celor echivalente cu daunele morale cerute de reclamant, cât și existența

răspunderii civile a pârâtului în conformitate cu dispozițiile art. 504 alin. (2)

C. proc. civ., art. 998-999 și art. 1084-1086 C. civ.

Împotriva hotărârii instanței de fond au făcut apel

reclamantul, M.V., Ministerul Finanțelor Publice cât și Parchetul de pe lângă

Tribunalul Cluj.

Curtea de Apel Cluj, secția civilă, a confirmat însă

sentința primei instanțe, respingând ca nefondate apelurile declarate de părți,

prin decizia civilă nr. 20 din 23 februarie 2003.

Instanța de apel a reținut la rândul său în raport de

motivele de apel formulate, toate vizând cuantumul daunelor morale acordate, că

în raport de dovezile cauzei stabilirea despăgubirii lor la suma de 430.000.000

lei este justificată, reprezentând o corectă evaluare a suferințelor încercate

de reclamant prin lipsirea de libertate și condamnarea pe nedrept.

Împotriva deciziei menționate au declarat recurs în

termenul și cu respectarea cerințelor legale procedurale, reclamantul M.V. și

pârâta D.G.F.P. Maramureș în nume propriu și pentru Ministerul Finanțelor

Publice ca reprezentant legal al Statului Român.

Recurentul reclamant a susținut în esență că

hotărârile pronunțate sunt lipsite de temei legal și date cu aplicarea greșită

a legii în partea referitoare la daunele morale, evaluate nejustificat și

contrar dovezilor cauzei sub cuantumul cuvenit, așa încât nu reprezintă o justă

despăgubire din punct de vedere legal.

La rândul său recurentul pârât a criticat hotărârea

atacată prin prisma netemeiniciei tot cu privire la daunele morale, socotind

însă că despăgubirile acordate ar fi nejustificat de mari față de prejudiciul

moral real suferit de reclamant.

Recursul declarat de recurentul reclamant se

dovedește fondat.

Stabilirea întinderii daunelor morale în cazul

răspunderii statului pentru erori judiciare, este netăgăduit condiționată de

respectarea principiului acordării unei juste despăgubiri.

In aprecierea prejudiciului moral suferit de victima

unei erori judiciare, instanța este obligată să țină seama dincolo de

criteriile obiective de măsurare a suferinței, de multiple alte criterii

subiective raportate strict la persoana și personalitatea victimei, de măsura

în care și cu ce consecințe i-au fost acesteia lezate, demnitatea personală și

cea publică, onoarea, reputația profesională și socială.

Evaluarea trebuie raportată la rolul și locul ocupat

de victimă, în profesie și în societate, la consecințele erorii judiciare

asupra familiei, a perspectivelor profesionale și sociale, la gravitatea și

natura faptelor de care a fost învinuită pe nedrept, la modul în care au fost

percepute public acuzațiile.

Ori în cauză stabilirea și limitarea daunelor morale

la 10.000.000 lei pe fiecare zi dintre cele 43 de zile de arest preventiv,

contravine vădit tuturor criteriilor menționate, nesocotindu-se fără temei

legal toate consecințele produse de acuzarea și arestarea pe nedrept a

reclamantului ca și cum toate efectele erorii judiciare ar fi încetat

instantaneu odată cu punerea acestuia în libertate.

Așa fiind recursul declarat de reclamant se va admite

cu consecința casării hotărârilor atacate în partea referitoare la cuantumul

daunelor morale și a obligării pârâtului la plata cu acest titlu a sumei de 1

miliard lei.

Pentru a reține ca justificată despăgubirea în aceste

limite, instanța de recurs a mai avut în vedere în contextul probelor

administrate în cauză, pe lângă cele reținute de instanța de apel urmările

suferite de reclamant asupra sănătății psihice, pierderea poziției profesionale

și sociale, oprobiul public la care a fost expus el și familia sa prin

mijloacele locale mas media.

În temeiul acelorași considerente recursul pârâtului

se va respinge ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite

recursul declarat de reclamantul M.V. împotriva deciziei civile nr. 20 din 20

februarie 2003 a Curții de Apel Cluj, secția civilă, și sentinței nr. 679 din

12 noiembrie 2002 a Tribunalului Cluj, secția civilă, pe care le casează și în

partea referitoare la cuantumul daunelor morale în sensul că obligă pe pârât la

plata sumei de 1 miliard lei cu acest titlu, către reclamant.

Menține

celelalte dispoziții ale deciziei și sentinței.

Respinge

ca nefondat recursul declarat de D.G.F.P. Maramureș în nume propriu și în

numele Ministerului Finanțelor Publice ca reprezentant al Statului Român.

Obligă

pe pârât la cheltuieli de judecată în sumă de 10 milioane lei către reclamant.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 decembrie

2004.