ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4031/2005

Asupra recursurilor de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Reclamantul C.P. a chemat în

judecată Statul Român reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice și a

solicitat să fie obligat pârâtul la plata următoarelor sume de bani:

- 4.000.000 dolari SUA, la cursul

zilei, daune morale;

- 2.000.000 dolari SUA, la cursul

zilei, daune materiale din care:

- 1.500.000 lei lunar contravaloarea

tratamentului medical determinat de diagnosticul accident

vascular cerebral suferit prin încarcerare;

-200.000 lei cu dobânda bancară

anuală, sumă ce i-a fost confiscată de organul de urmărire penală și depusă la

CEC conform recipisei nr. 136 din 29 octombrie 1993;

- 15.840.000 lei cheltuieli

determinate de pierderea sporului de fidelitate datorită întreruperii

raportului juridic de muncă;

- 223.600.000 lei cheltuieli

determinate de deplasarea sa și a martorilor pe parcursul întregului proces

penal;

- 1.560.000 lei cheltuieli

determinate de pierderea șansei de a fi ales în Parlamentul României deoarece,

în momentul arestării era membru al Convenției Democratice din România;

În motivarea acțiunii reclamantul a

arătat că a fost arestat în perioada 27 octombrie 1993–23 decembrie 1993 pentru

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 254 alin. (1) și art. 257 alin. (1) C.

pen. și că s-a reținut că perioada 1992–1993, în calitate de Primar interimar

al Municipiului Baia Mare a încasat de la mai multe familii diverse sume de

bani pentru a le înlesni primirea de locuințe, a primit de la o martoră o sumă

de bani după ce i-a semnat autorizația de construcție pentru firma sa și că a

intervenit, în schimbul unei sume de bani, pe lângă directorul unei societății

comerciale pentru reangajarea unei persoane.

A mai menționat reclamantul că prin

sentința penală nr. 108 din 27 iunie 1997 a Tribunalului Satu Mare, modificată

și definitivă prin decizia penală nr. 4908/R din 7 decembrie 2000 a Curții

Supreme de Justiție, a fost achitat, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) și art. 10

lit. a) C. proc. pen. pentru săvârșirea infracțiunilor pentru care a fost

trimis în judecată.

Tribunalul Maramures, prin sentința civilă

nr. 828 din 7 octombrie 2002 a admis în parte acțiunea și a obligat Statul

Român prin Ministerul Finanțelor Publice la 212.586.389 lei, despăgubiri

materiale, 1.000.000.000 lei daune morale și 10% din cuantumul acordat ca

despăgubiri cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această hotărâre

tribunalul a apreciat că reclamantul este îndreptățit să primească

1.000.000.000 lei daune morale întrucât, pe o perioadă de aproximativ două luni

a fost arestat, că privarea de libertate i-a cauzat daune psihice, suferințe

fizice, i-a provocat un accident vascular cerebral ce i-a diminuat capacitatea

muncii. De asemenea starea de arest i-a adus atingere onoarei, cinstei și

reputației.

În ce privește

daunele materiale, instanța a apreciat că, reclamantului i se cuvine suma de

212.586.389 lei reprezetând 79.143.457 lei reprezentând lipsa salariului pe

perioada 27 octombrie 1993– 1 septembrie 1994 ca urmare a incapacității de

muncă;

- 47.021.472 lei diferența dintre

salariul de viceprimar, funcție pe care o avea la data arestării și cea de

profesor, pe care a fost încadrat ulterior;

- 42.111.460 lei norariile

avocaților;

- 10.266.000 lei echivalentul

reactualizat al sumei confiscate la 29 octombrie 1993;

- 21.744.000 lei cheltuieli de

transport al reclamantului, avocatului și martorilor la instanțe pe perioada

întregului proces;

- 3.000.000 lei contravaloarea

medicamentelor și a tratamentului;

Curtea de Apel Cluj, secția civilă,

prin decizia civilă nr. 18 din 17 februarie 2003 a admis în parte apelurile declarate

de Ministerul Finanțelor Publice și Parchetul de pe lângă Tribunalul Maramureș

împotriva sentinței civiel nr. 828 din 7 octombrie 2002 a Tribunalului

Maramureș pe care a schimbat-o în parte și în sensul că a înlăturat dispoziția

referitoare la obligația pârâtului statul român să plătească reclamantului 10%

din cuantumul acordat acestuia ca despăgubiri cu titlu de cheltuieli de

judecată. Apelul declarat de reclamant împotriva aceleiași sentințe a fost

respins.

S-a considerat că suma de 1 miliard

de lei acordată reclamantului cu titlu de daune morale este rezonabilă și

justificată de faptul că arestarea acestuia i-a provocat daune psihice,

suferințe fizice, i-a adus atingere onoarei, cinstei, reputației.

În termen legal, împotriva deciziei

civile nr .18 din 17 februarie 2003 a Curții de Apel Cluj a declarat recurs

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj care a solicitat casarea în temeiul

art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și a susținut, în esență că suma de 1 miliard de

lei acordată reclamantului cu titlu de daune morale este exagerată întrucât la

determinarea valorii acesteia trebuie să se țină seama atât de gravitatea

prejudiciului moral cât și de criteriul echității.

Împotriva aceleiași decizii a

declarat recurs și D.G.F.P. Maramureș pentru Ministerul Finanțelor Publice, a

solicitat casarea în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și a susținut, în

esență, că suma de 1 miliard de lei acordată reclamantului cu titlu de daune

morale este prea mare raportat la durata arestării preventive, 1 lună și 28 de

zile.

Curtea urmează să respingă ca

nefondate recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj,

precum și de Ministerul Finanțelor Publice prin D.G.F.P.Maramureș pentru

următoarele considerente.

Instanțele de fond și de apel au

reținut corect că reclamantul este îndreptățit la despăgubiri pentru perioada

arestării pe nedrept care a avut o durată de 1 lună și 28 de zile.

Aprecierea cuantumului daunelor

morale la suma de 1 miliard de lei este corectă.

S-a ținut seama de gravitatea

prejudiciului moral constând în efectele negative asupra reclamantului prin

privarea sa de libertate, de natură să producă suferințe fizice și psihice. S-a

avut de asemenea în vedere atingerea adusă onoarei, reputației, relațiilor de

familie și prestigiului social al acestuia.

Împotriva deciziei civile nr. 18 din

17 februarie 2003 a Curții de Apel Cluj, secția civilă, a declarat recurs și

reclamantul C.P. care a solicitat casarea în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. și a susținut, în esență, că:

miliard de lei este prea mici, în aprecierea acestuia nu s-a ținut seama de

consecințele stării de detenție asupra sănătății acestuia, durata procesului

penal, pierderea funcțiilor politice și a posibilității de a accede în

Parlamentul României, interzicerea lucrării de doctorat.

onorariu de avocat este prea mică, greșit s-a considerat că, nu trebuie

acordată cu acest titlu suma de 10% din cuantumul despăgubirilor civile

acordate reclamantului în prezent.

Recursul reclamantului urmează să

fie respins ca nefondat.

La stabilirea cuantumului daunelor

morale instanța de apel a ținut seama atât de gravitatea prejudiciului moral

cât și de criteriul echității potrivit căruia suma acordată trebuie să fie

justă, rațională.

Astfel durata arestări precum și

durata procesului penal au fost avute în vedere la acordarea daunelor morale ca

de altfel și consecințele negative produse reclamantului în planul relațiilor

sociale și al activității profesionale.

Referitor la cuantumul cheltuielilor

de jdudecată just instanța de apel a considerat că reclamantul trebuia să facă

dovada plății onorariului de avocat, nefiind suficient să se depună contractul

de asistență juridică și delegația.

Față de considerentele menționate,

Curtea va respinge ca nefondate recursurile declarate de Parchetul de pe lângă

Curtea de Apel Cluj, Ministerul Finanțelor Publice și reclamantul C.P. împotriva

hotărârii pronunțate de instanța de apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondate recursurile

declarate de reclamantul C.P. și de pârâții Statul Român, reprezentat de

Ministerul Finanțelor Publice, prin D.G.F.P. Maramureș și Parchetul de pe lângă

Curtea de Apel Cluj împotriva deciziei nr. 18 din 17 februarie 2003 a Curții de

Apel Cluj, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 mai 2005.