ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4031/2005

Asupra recursurilor de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamantul C.P.

a chemat în judecată Statul Român reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice și a solicitat să fie obligat pârâtul la plata următoarelor sume de bani: - 4.000.000 dolari SUA, la cursul zilei, daune morale; - 2.000.000 dolari SUA, la cursul zilei, daune materiale din care: - 1.500.000 lei lunar contravaloarea tratamentului medical determinat de diagnosticul accident vascular cerebral suferit prin încarcerare; -200.000 lei cu dobânda bancară anuală, sumă ce i-a fost confiscată de organul de urmărire penală și depusă la CEC conform recipisei nr. 136 din 29 octombrie 1993; - 15.840.000 lei cheltuieli determinate de pierderea sporului de fidelitate datorită întreruperii raportului juridic de muncă; - 223.600.000 lei cheltuieli determinate de deplasarea sa și a martorilor pe parcursul întregului proces penal; - 1.560.000 lei cheltuieli determinate de pierderea șansei de a fi ales în Parlamentul României deoarece, în momentul arestării era membru al Convenției Democratice din România; În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că a fost arestat în perioada 27 octombrie 1993–23 decembrie 1993 pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 254 alin. (1) și art. 257 alin. (1) C. pen.

și că s-a reținut că perioada 1992–1993, în calitate de Primar interimar al Municipiului Baia Mare a încasat de la mai multe familii diverse sume de bani pentru a le înlesni primirea de locuințe, a primit de la o martoră o sumă de bani după ce i-a semnat autorizația de construcție pentru firma sa și că a intervenit, în schimbul unei sume de bani, pe lângă directorul unei societății comerciale pentru reangajarea unei persoane. A mai menționat reclamantul că prin sentința penală nr. 108 din 27 iunie 1997 a Tribunalului Satu Mare, modificată și definitivă prin decizia penală nr. 4908/R din 7 decembrie 2000 a Curții Supreme de Justiție, a fost achitat, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) și art. 10 lit. a) C. proc.

pen. pentru săvârșirea infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată. Tribunalul Maramures, prin sentința civilă nr. 828 din 7 octombrie 2002 a admis în parte acțiunea și a obligat Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice la 212.586.389 lei, despăgubiri materiale, 1.000.000.000 lei daune morale și 10% din cuantumul acordat ca despăgubiri cu titlu de cheltuieli de judecată. Pentru a pronunța această hotărâre tribunalul a apreciat că reclamantul este îndreptățit să primească 1.000.000.000 lei daune morale întrucât, pe o perioadă de aproximativ două luni a fost arestat, că privarea de libertate i-a cauzat daune psihice, suferințe fizice, i-a provocat un accident vascular cerebral ce i-a diminuat capacitatea muncii.

De asemenea starea de arest i-a adus atingere onoarei, cinstei și reputației.

În ce privește daunele materiale, instanța a apreciat că, reclamantului i se cuvine suma de 212.586.389 lei reprezetând 79.143.457 lei reprezentând lipsa salariului pe perioada 27 octombrie 1993– 1 septembrie 1994 ca urmare a incapacității de muncă; - 47.021.472 lei diferența dintre salariul de viceprimar, funcție pe care o avea la data arestării și cea de profesor, pe care a fost încadrat ulterior; - 42.111.460 lei norariile avocaților; - 10.266.000 lei echivalentul reactualizat al sumei confiscate la 29 octombrie 1993; - 21.744.000 lei cheltuieli de transport al reclamantului, avocatului și martorilor la instanțe pe perioada întregului proces; - 3.000.000 lei contravaloarea medicamentelor și a tratamentului; Curtea de Apel Cluj, secția civilă, prin decizia civilă nr. 18 din 17 februarie 2003 a admis în parte apelurile declarate de Ministerul Finanțelor Publice și Parchetul de pe lângă Tribunalul Maramureș împotriva sentinței civiel nr. 828 din 7 octombrie 2002 a Tribunalului Maramureș pe care a schimbat-o în parte și în sensul că a înlăturat dispoziția referitoare la obligația pârâtului statul român să plătească reclamantului 10% din cuantumul acordat acestuia ca despăgubiri cu titlu de cheltuieli de judecată.

Apelul declarat de reclamant împotriva aceleiași sentințe a fost respins. S-a considerat că suma de 1 miliard de lei acordată reclamantului cu titlu de daune morale este rezonabilă și justificată de faptul că arestarea acestuia i-a provocat daune psihice, suferințe fizice, i-a adus atingere onoarei, cinstei, reputației. În termen legal, împotriva deciziei civile nr .18 din 17 februarie 2003 a Curții de Apel Cluj a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj care a solicitat casarea în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și a susținut, în esență că suma de 1 miliard de lei acordată reclamantului cu titlu de daune morale este exagerată întrucât la determinarea valorii acesteia trebuie să se țină seama atât de gravitatea prejudiciului moral cât și de criteriul echității.

Împotriva aceleiași decizii a declarat recurs și D.G.F.P. Maramureș pentru Ministerul Finanțelor Publice, a solicitat casarea în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și a susținut, în esență, că suma de 1 miliard de lei acordată reclamantului cu titlu de daune morale este prea mare raportat la durata arestării preventive, 1 lună și 28 de zile. Curtea urmează să respingă ca nefondate recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, precum și de Ministerul Finanțelor Publice prin D.G.F.P.Maramureș pentru următoarele considerente. Instanțele de fond și de apel au reținut corect că reclamantul este îndreptățit la despăgubiri pentru perioada arestării pe nedrept care a avut o durată de 1 lună și 28 de zile.

Aprecierea cuantumului daunelor morale la suma de 1 miliard de lei este corectă. S-a ținut seama de gravitatea prejudiciului moral constând în efectele negative asupra reclamantului prin privarea sa de libertate, de natură să producă suferințe fizice și psihice. S-a avut de asemenea în vedere atingerea adusă onoarei, reputației, relațiilor de familie și prestigiului social al acestuia. Împotriva deciziei civile nr. 18 din 17 februarie 2003 a Curții de Apel Cluj, secția civilă, a declarat recurs și reclamantul C.P. care a solicitat casarea în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și a susținut, în esență, că: 1. cuantumul daunelor morale, de 1 miliard de lei este prea mici, în aprecierea acestuia nu s-a ținut seama de consecințele stării de detenție asupra sănătății acestuia, durata procesului penal, pierderea funcțiilor politice și a posibilității de a accede în Parlamentul României, interzicerea lucrării de doctorat.

2. suma de 5.000.000 lei acordată ca onorariu de avocat este prea mică, greșit s-a considerat că, nu trebuie acordată cu acest titlu suma de 10% din cuantumul despăgubirilor civile acordate reclamantului în prezent. Recursul reclamantului urmează să fie respins ca nefondat. La stabilirea cuantumului daunelor morale instanța de apel a ținut seama atât de gravitatea prejudiciului moral cât și de criteriul echității potrivit căruia suma acordată trebuie să fie justă, rațională. Astfel durata arestări precum și durata procesului penal au fost avute în vedere la acordarea daunelor morale ca de altfel și consecințele negative produse reclamantului în planul relațiilor sociale și al activității profesionale.

Referitor la cuantumul cheltuielilor de jdudecată just instanța de apel a considerat că reclamantul trebuia să facă dovada plății onorariului de avocat, nefiind suficient să se depună contractul de asistență juridică și delegația. Față de considerentele menționate, Curtea va respinge ca nefondate recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, Ministerul Finanțelor Publice și reclamantul C.P. împotriva hotărârii pronunțate de instanța de apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondate recursurile declarate de reclamantul C.P. și de pârâții Statul Român, reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice, prin D.G.F.P. Maramureș și Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj împotriva deciziei nr. 18 din 17 februarie 2003 a Curții de Apel Cluj, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 mai 2005.