ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4026/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: În urma verificărilor efectuate la SC I.A.I.F.O. SA Zalău, sub aspectul situației, evoluției și modului de administrare al patrimoniului și al capitalului social, în anul 2001 a fost încheiat de către Direcția de Control Financiar Ulterior a Camerei de Conturi Județene Sălaj, procesul-verbal de constatare din 22 octombrie 2002 (nr. 262/01.11.2001). Ca urmare, în raport de constatări, a fost emisă, în conformitate cu prevederile art. 94 alin. (1) lit. c) și art. 95 alin. (1) din Legea nr. 94/1992, decizia nr. 22 din 7 noiembrie 2002 a directorului Direcției de Control Financiar Ulterior, prin care s-a solicitat înlăturarea neregulilor din activitatea financiar - contabilă referitoare la următoarele aspecte: 1. Nu a fost înregistrată în evidența contabilă suma de 3.723.000.000 lei, reprezentând diferență de dobândă datorată de către SC I.A.I.F.O.

SA Zalău, ca urmare a bonificației de dobândă în valoare de 950.000.000 lei încasată nelegal de la E.B, potrivit deciziei civile nr. 4174/2001 a Curții Supreme de Justiție. 2. SC I.A.I.F.O. SA Zalău a efectuat înregistrări nelegale în evidența contabilă: a. Stornarea cu Nota contabilă nr. 136/2001 de pe costuri a sumei de 13.000 mil. lei ,reprezentând uzură SDV - uri date în folosință, concomitent cu înregistrarea lor cu aceeași sumă ca obiecte de inventar în depozit, operație similară fiind înregistrată și cu Nota contabilă nr. 23/2001 pentru suma de 3.550 mil. lei, fapt ce a condus la majorarea nelegală a veniturilor din exploatare cu suma stornată de 16.550 mil.

lei pentru exercițiul financiar al anului 2001. Uzura echivalentă a acestei sume a fost înregistrată pe conturile societății în perioada anilor 1997 - 2001. b. În cadrul operațiunilor de închidere a exercițiului bugetar pe anul 2001, repartizarea diferențelor de preț asupra valorii bunurilor ieșite și asupra stocurilor, s-a efectuat greșit prin calcularea eronată a coeficientului de repartizare prevăzut de Regulamentul de aplicare a Legii contabilității nr. 82/1991, aprobat prin H.G. nr. 704/1993, fapt ce a condus la denaturarea veniturilor din exploatare, cu o influență favorabilă în sumă de 8.803 mil. lei. Colegiul jurisdicțional al Camerei de Conturi Județene Sălaj, prin sentința nr. 53 din 10 decembrie 2002, a respins ca neîntemeiată întâmpinarea formulată de SC I.A.I.F.O.

SA Zalău, împotriva deciziei nr. 22/2002, reținând că, în cauză, nu au fost respectate dispozițiile art. 12 din Legea nr. 82/1991 (modificată și completată prin O.G. nr. 61/2001, aprobată și modificată prin Legea nr. 310/2002), precum și prevederile pct. 63 și 69 din Regulamentul de aplicare a Legii contabilității. Împotriva sentinței a declarat recurs jurisdicțional SC I.A.I.F.O.

SA Zalău, susținând că, printr-o notă contabilă, a fost înregistrată creanța la bugetul de stat, iar în ce privește situația SDV - urilor nu se poate pune problema greșitei înregistrări contabile, deoarece trecerea pe costuri s-a făcut în momentul producerii acestora și nu în momentul dării în folosință; că SDV - urile au fost produse ulterior în ultimii trei ani în secțiile proprii ale societății, fiind înregistrate pe costuri, iar sub acest aspect se apreciază că printr-o expertiză tehnică-contabilă ar putea fi justificat modul în care s-a procedat, în condițiile în care în legislație nu există limitări sau interdicții cu privire la schimbarea metodei de trecere pe costuri a uzurii.

Curtea de Conturi, secția jurisdicțională, prin decizia nr. 186 din 18 martie 2003, a respins recursul jurisdicțional declarat de SC I.A.I.F.O SA Zalău, împotriva sentinței nr. 53/2002, cu următoarea motivare: În ceea ce privește primul punct din decizia nr. 22 din 7 noiembrie 2002, măsurile dispuse au fost duse la îndeplinire astfel că, sub acest aspect, cauza a rămas fără obiect. Prin decizia nr. 22 din 7 noiembrie 2002 emisă de directorul Direcției de Control Financiar Ulterior, în baza prevederilor art. 94 alin. (1) lit. c) și art. 95 alin. (1) din Legea nr. 94/1992, s-a dispus ca în cadrul SC I.A.I.F.O. SA Zalău să se înlăture neregulile constatate în activitatea financiar-contabilă referitoare la situația SDV - urilor date în folosință (pct. 2 decizie).

Societățile comerciale au obligația să organizeze și să conducă contabilitatea proprie, respectiv contabilitatea financiară, potrivit Legii contabilității nr. 82/1991 (cu modificările și completările ulterioare) și contabilitatea de gestiune adaptată la specificul activității. Sub acest aspect, în ceea ce privește situația „sculelor, dispozitivelor și verificatoarelor cu destinație specială” – SDV - uri, reglementarea legală este cuprinsă în dispozițiile pct. 63 și 69 din Regulamentul de aplicare a Legii contabilității nr. 82/1991, aprobat prin H.G. nr. 704/1993.

În conformitate cu aceste dispoziții legale SDV - urile fac parte din obiectele de inventar, acestea se evidențiată distinct în contabilitatea analitică, valoarea lor se include în cheltuieli integral, la darea lor în folosință sau eșalonat, într-o perioadă de cel mult 3 ani, iar valoarea acestora se include, de regulă, eșalonat, în costurile de producție ale acestor produse printr-un cont distinct pentru evidența uzurii obiectelor de inventar - pct. 63 alin. (3), (5), (6) și (7). Obiectul deciziei nr. 22 din 7 noiembrie 2002 nu îl constituie trecerea pe costuri integral sau eșalonat la darea în folosință a SDV - urilor, ci faptul că au fost efectuate operațiuni de stornare de pe costurile anilor precedenți; că în cadrul operațiunilor de închidere a exercițiului financiar al anului 2001, la repartizarea diferențelor de preț, rezultatul din exploatare a fost greșit determinat prin stornarea cheltuielilor cu SDV - urile.

În consecință, prin nerespectarea dispozițiilor pct. 69 alin. (5) din Regulamentul de aplicare a Legii contabilității nr. 82/1991, veniturile din exploatare au fost influențate favorabil cu suma de 8.803 mil. lei, deoarece au fost majorate nelegal veniturile din producția stocată prin stornarea cheltuielilor cu uzura SDV - urilor înregistrate pe costurile unității în anii anteriori și a fost calculat greșit coeficientul de repartizare a diferențelor de preț. Efectuarea în cauză a unei expertize tehnico-contabile nu se impunea, deoarece prin măsurile dispuse în baza constatărilor rezultate din controlul efectuat de Curtea de Conturi (art. 94 din Legea nr. 94/1992) nu se urmărește constatarea unor pagube, în raport de care să se stabilească răspunderea civilă delictuală.

Măsurile dispuse în aceste condiții au numai scopul de a înlătura neregulile constatate în activitatea financiar-contabilă controlată, corectarea bilanțurilor contabile, a conturilor de profit și pierdere și a conturilor de execuție. Împotriva acestei decizii a declarat recurs SC I.A.I.F.O. SA Zalău, reiterând aspectele invocate ca motive de casare în recursul jurisdicțional, în principal împrejurarea că, în mod nejustificat, a fost respinsă cererea pentru efectuarea unei expertize contabile. Recursul este nefondat. În cauză, obiectul litigiului privește anularea deciziei nr. 22 din 7 noiembrie 2002 a directorului Direcției de control Financiar Ulterior, prin care s-a solicitat înlăturarea neregulilor din activitatea financiar-contabilă a recurentei.

Or, în ce privește primul punct din decizie, în mod corect a reținut instanța jurisdicțională faptul că, măsurile dispuse au fost realizate și, deci, cauza a rămas fără obiect. În ce privește solicitarea de a se efectua în cauză o expertiză tehnico-contabilă, de asemenea, s-a reținut corect că nu este pertinentă și concludentă, având în vedere că, decizia atacată, prin măsurile dispuse, a urmărit înlăturarea neregulilor constatate în activitatea financiar-contabilă, corectarea bilanțurilor contabile, a conturilor de profit și pierdere și a conturilor de execuție, nu constatarea unor pagube și stabilirea răspunderii civile delictuală. Referitor la pct. 2 lit. a) și b) din decizia nr. 22/2002, se constată că măsurile dispuse au ca temei legal dispozițiile art. 94 și 95 din Legea nr. 94/1992.

În acest sens, pe baza constatărilor menționate în procesul-verbal de control din 22 octombrie 2002, în temeiul art. 94 din Legea nr. 94/1992, Curtea de Conturi a luat în mod legal măsurile contestate de către recurentă. În consecință, hotărârea jurisdicțională atacată este legală și temeinică, iar recursul nefondat, urmând să fie respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de SC I.A.I.F.O. SA Zalău, Armături Industriale din Fontă și Oțel împotriva deciziei nr. 186 din 18 martie 2003 a Curții de Conturi, secția jurisdicțională, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 noiembrie 2003.