ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4026/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

În urma verificărilor efectuate la

SC I.A.I.F.O. SA Zalău, sub aspectul situației, evoluției și modului de

administrare al patrimoniului și al capitalului social, în anul 2001 a fost

încheiat de către Direcția de Control Financiar Ulterior a Camerei de Conturi

Județene Sălaj, procesul-verbal de constatare din 22 octombrie 2002 (nr.

262/01.11.2001). Ca urmare, în raport de constatări, a fost emisă, în

conformitate cu prevederile art. 94 alin. (1) lit. c) și art. 95 alin. (1) din

Legea nr. 94/1992, decizia nr. 22 din 7 noiembrie 2002 a directorului Direcției

de Control Financiar Ulterior, prin care s-a solicitat înlăturarea neregulilor

din activitatea financiar - contabilă referitoare la următoarele aspecte:

evidența contabilă suma de 3.723.000.000 lei, reprezentând diferență de dobândă

datorată de către SC I.A.I.F.O. SA Zalău, ca urmare a bonificației de dobândă

în valoare de 950.000.000 lei încasată nelegal de la E.B, potrivit deciziei

civile nr. 4174/2001 a Curții Supreme de Justiție.

înregistrări nelegale în evidența contabilă:

a. Stornarea cu Nota contabilă nr.

136/2001 de pe costuri a sumei de 13.000 mil. lei ,reprezentând uzură SDV - uri

date în folosință, concomitent cu înregistrarea lor cu aceeași sumă ca obiecte

de inventar în depozit, operație similară fiind înregistrată și cu Nota

contabilă nr. 23/2001 pentru suma de 3.550 mil. lei, fapt ce a condus la

majorarea nelegală a veniturilor din exploatare cu suma stornată de 16.550 mil.

lei pentru exercițiul financiar al anului 2001. Uzura echivalentă a acestei

sume a fost înregistrată pe conturile societății în perioada anilor 1997 -

2001.

b. În cadrul operațiunilor de

închidere a exercițiului bugetar pe anul 2001, repartizarea diferențelor de

preț asupra valorii bunurilor ieșite și asupra stocurilor, s-a efectuat greșit

prin calcularea eronată a coeficientului de repartizare prevăzut de

Regulamentul de aplicare a Legii contabilității nr. 82/1991, aprobat prin H.G.

nr. 704/1993, fapt ce a condus la denaturarea veniturilor din exploatare, cu o

influență favorabilă în sumă de 8.803 mil. lei.

Colegiul jurisdicțional al Camerei

de Conturi Județene Sălaj, prin sentința nr. 53 din 10 decembrie 2002, a

respins ca neîntemeiată întâmpinarea formulată de SC I.A.I.F.O. SA Zalău,

împotriva deciziei nr. 22/2002, reținând că, în cauză, nu au fost respectate

dispozițiile art. 12 din Legea nr. 82/1991 (modificată și completată prin O.G.

nr. 61/2001, aprobată și modificată prin Legea nr. 310/2002), precum și

prevederile pct. 63 și 69 din Regulamentul de aplicare a Legii contabilității.

Împotriva sentinței a declarat

recurs jurisdicțional SC I.A.I.F.O. SA Zalău, susținând că, printr-o notă

contabilă, a fost înregistrată creanța la bugetul de stat, iar în ce privește

situația SDV - urilor nu se poate pune problema greșitei înregistrări

contabile, deoarece trecerea pe costuri s-a făcut în momentul producerii

acestora și nu în momentul dării în folosință; că SDV - urile au fost produse

ulterior în ultimii trei ani în secțiile proprii ale societății, fiind

înregistrate pe costuri, iar sub acest aspect se apreciază că printr-o

expertiză tehnică-contabilă ar putea fi justificat modul în care s-a procedat,

în condițiile în care în legislație nu există limitări sau interdicții cu

privire la schimbarea metodei de trecere pe costuri a uzurii.

Curtea de Conturi, secția

jurisdicțională, prin decizia nr. 186 din 18 martie 2003, a respins recursul

jurisdicțional declarat de SC I.A.I.F.O SA Zalău, împotriva sentinței nr.

53/2002, cu următoarea motivare:

În ceea ce privește primul punct din

decizia nr. 22 din 7 noiembrie 2002, măsurile dispuse au fost duse la

îndeplinire astfel că, sub acest aspect, cauza a rămas fără obiect.

Prin decizia nr. 22 din 7 noiembrie

2002 emisă de directorul Direcției de Control Financiar Ulterior, în baza

prevederilor art. 94 alin. (1) lit. c) și art. 95 alin. (1) din Legea nr.

94/1992, s-a dispus ca în cadrul SC I.A.I.F.O. SA Zalău să se înlăture

neregulile constatate în activitatea financiar-contabilă referitoare la

situația SDV - urilor date în folosință (pct. 2 decizie). Societățile

comerciale au obligația să organizeze și să conducă contabilitatea proprie,

respectiv contabilitatea financiară, potrivit Legii contabilității nr. 82/1991

(cu modificările și completările ulterioare) și contabilitatea de gestiune

adaptată la specificul activității.

Sub acest aspect, în ceea ce

privește situația „sculelor, dispozitivelor și verificatoarelor cu destinație

specială” – SDV - uri, reglementarea legală este cuprinsă în dispozițiile pct.

63 și 69 din Regulamentul de aplicare a Legii contabilității nr. 82/1991,

aprobat prin H.G. nr. 704/1993. În conformitate cu aceste dispoziții legale SDV

- urile fac parte din obiectele de inventar, acestea se evidențiată distinct în

contabilitatea analitică, valoarea lor se include în cheltuieli integral, la

darea lor în folosință sau eșalonat, într-o perioadă de cel mult 3 ani, iar

valoarea acestora se include, de regulă, eșalonat, în costurile de producție

ale acestor produse printr-un cont distinct pentru evidența uzurii obiectelor

de inventar - pct. 63 alin. (3), (5), (6) și (7). Obiectul deciziei nr. 22 din

7 noiembrie 2002 nu îl constituie trecerea pe costuri integral sau eșalonat la

darea în folosință a SDV - urilor, ci faptul că au fost efectuate operațiuni de

stornare de pe costurile anilor precedenți; că în cadrul operațiunilor de

închidere a exercițiului financiar al anului 2001, la repartizarea diferențelor

de preț, rezultatul din exploatare a fost greșit determinat prin stornarea

cheltuielilor cu SDV - urile. În consecință, prin nerespectarea dispozițiilor

pct. 69 alin. (5) din Regulamentul de aplicare a Legii contabilității nr.

82/1991, veniturile din exploatare au fost influențate favorabil cu suma de

8.803 mil. lei, deoarece au fost majorate nelegal veniturile din producția

stocată prin stornarea cheltuielilor cu uzura SDV - urilor înregistrate pe

costurile unității în anii anteriori și a fost calculat greșit coeficientul de

repartizare a diferențelor de preț.

Efectuarea în cauză a unei expertize

tehnico-contabile nu se impunea, deoarece prin măsurile dispuse în baza

constatărilor rezultate din controlul efectuat de Curtea de Conturi (art. 94

din Legea nr. 94/1992) nu se urmărește constatarea unor pagube, în raport de care

să se stabilească răspunderea civilă delictuală. Măsurile dispuse în aceste

condiții au numai scopul de a înlătura neregulile constatate în activitatea

financiar-contabilă controlată, corectarea bilanțurilor contabile, a conturilor

de profit și pierdere și a conturilor de execuție.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs SC I.A.I.F.O. SA Zalău, reiterând aspectele invocate ca motive de casare

în recursul jurisdicțional, în principal împrejurarea că, în mod nejustificat,

a fost respinsă cererea pentru efectuarea unei expertize contabile.

Recursul este nefondat.

În cauză, obiectul litigiului

privește anularea deciziei nr. 22 din 7 noiembrie 2002 a directorului Direcției

de control Financiar Ulterior, prin care s-a solicitat înlăturarea neregulilor

din activitatea financiar-contabilă a recurentei.

Or, în ce privește primul punct din

decizie, în mod corect a reținut instanța jurisdicțională faptul că, măsurile

dispuse au fost realizate și, deci, cauza a rămas fără obiect.

În ce privește solicitarea de a se

efectua în cauză o expertiză tehnico-contabilă, de asemenea, s-a reținut corect

că nu este pertinentă și concludentă, având în vedere că, decizia atacată, prin

măsurile dispuse, a urmărit înlăturarea neregulilor constatate în activitatea

financiar-contabilă, corectarea bilanțurilor contabile, a conturilor de profit

și pierdere și a conturilor de execuție, nu constatarea unor pagube și

stabilirea răspunderii civile delictuală.

Referitor la pct. 2 lit. a) și b)

din decizia nr. 22/2002, se constată că măsurile dispuse au ca temei legal

dispozițiile art. 94 și 95 din Legea nr. 94/1992.

În acest sens, pe baza constatărilor

menționate în procesul-verbal de control din 22 octombrie 2002, în temeiul art.

94 din Legea nr. 94/1992, Curtea de Conturi a luat în mod legal măsurile

contestate de către recurentă.

În consecință, hotărârea

jurisdicțională atacată este legală și temeinică, iar recursul nefondat, urmând

să fie respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de SC

I.A.I.F.O. SA Zalău, Armături Industriale din Fontă și Oțel  împotriva deciziei

nr. 186 din 18 martie 2003 a Curții de Conturi, secția jurisdicțională, ca

nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 20 noiembrie 2003.