ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 455/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sesizarea înregistrată la data

de 28 februarie 2001, procurorul financiar al Camerei de Conturi Satu Mare a

solicitat obligarea pârâtei SC S. SA Satu Mare la plata către bugetul de stat a

sumei de 129.777.000 lei, reprezentând bonificație de dobândă necuvenită,

precum și a sumei de 576.144 lei cu titlu de foloase necuvenite.

În motivarea sesizării a arătat că

în urma controlului efectuat de către Direcția de Control Satu Mare, finalizat

prin procesul-verbal nr. 654 din 25 ianuarie 2001 ,,s-a constatat că pârâta a

beneficiat în perioada 1997 - 1998 de o bonificație de dobândă din fonduri

bugetare alocate pentru stimularea activității de export pe baza

documentațiilor comunicate Băncii I.E. București în sumă de 2.336.975.000 lei.

Din această sumă, 129.777.000 lei

reprezintă bonificația de dobândă necuvenită pe trimestrul III și trimestrul IV

1997, trimestrul I și semestrul II 1998, întucât nu s-a încasat și repartizat

în totalitate valuta reprezentând contravaloarea mărfurilor exportate, la

termenele scadente stipulate în contrctele externe.

Pentru încasarea necuvenită a

bonificației de dobândă au fost calculate foloase nerealizate în sumă de

576.143.807, conform Anexei nr. 11 la actul de control financiar.

Prin sentința nr. 17 din 30 mai

2001, Colegiul jurisdicțional Satu Mare al Curții de Conturi a admis sesizarea

în sensul că a obligat pe pârâtă să plătească bugetului de stat suma de

129.777.000 lei cu titlu de bonificație de dobândă necuvenită și suma de

426.809.422 lei, reprezentând foloase nerealizate calculate până la data de 9

iunie 1999 în continuare în cotă de 46% pe an, până la achitarea integrală a

primei sume.

Totodată, a fost obligată pârâta să

plătească statului suma de 100.000 lei cheltuieli de judecată.

Colegiul a reținut că agentul

economic a nesocotit prevederile art. 4 alin. (3) din O.G. nr. 15/1996 pentru

întărirea disciplinei financiar-valutare, precum și cele cuprinse în art. 1 al

O.U.G. nr. 82/1999 pentru modificarea normei legale menționate mai sus, că,

începând cu 9 iunie 1996 - data publicării în Monitorul Oficial al acelei

ordonanțe de urgență, - agenții economici care au angajat credite bancare

pentru producția de export beneficiază de bonificație de dobândă numai pentru

exporturile a căror contravaloare în valută a fost încasată la termenele

scadente în contractele interne.

Prin decizia nr. 423 din 25

septembrie 2001, Curtea de Conturi, secția jurisdicțională, a respins recursul

jurisdicțional declarat în cauză de societatea comercială pârâtă.

S-a reținut că apărarea acestei

societăți referitoare la suma de bani încasată nu poate fi primită atâta timp

cât din probatoriile dosarului rezultă, pe de o parte ponderea mică a

exportului, iar pe de altă parte, ponderea pentru care s-a încasat suma

necuvenită.

Și ultima hotărâre a fost atacată cu

recurs de către SC S. SA Satu Mare.

Recurenta a susținut că deși s-a

constatat cu ocazia controlului că a încasat o bonificație de dobândă

necuvenită în sumă de 129.777.000 lei recunoscută, organul de control a

calculat un folos nerealizat aferent altei sume, de 1.961.350.000 lei.

A precizat că în opinia sa,

prejudiciul real cauzat bugetului de stat este de numai 129.777.000 lei.

Recursul este întemeiat pentru

considerentele ce se vor arăta în continuare.

Unicul motiv de recurs

jurisdicțional formulat de SC S. SA Satu Mare s-a referit la cuantumul creanței

bugetare stabilită de organele de control financiar ale Direcției de Control

Financiar Satu–Mare.

Mai precis, recurenta a susținut că

hotărârea este nelegală și netemeinică întrucât, deși s-a constatat încasarea

unei bonificații de dobândă necuvenită în sumă de 129.777.000 lei, recunoscută

de ea, prin sentința Colegiului jurisdicțional Satu Mare au fost calculate

foloase nerealizate cu privire la suma de 1.961.350.000 lei.

Critica din recurs a fost înlăturată

prin decizia scției jurisdicționale a Curții de Conturi fără a se preciza

probele din care rezultă atât ponderea redusă a exportului neîncasat, cât și

ponderea producției pentru care societaea comercială a încasat bonificația.

Procedeul echivalează cu o

nemotivare a soluției, care face imposibilă exercitarea controlului de

legalitate al actelor administrativ-jurisdicționale și este de natură să o

prejudicieze pe recurentă.

De aceea, pentru evitarea oricărei

erori în stabilirea unei stări de fapt corecte și a justei soluționări a

litigiului se impune admiterea recursului, cu consecința casării ambelor

hotărâri și trimiterii cauzei la Colegiul jurisdicțional Satu Mare pentru o

nouă soluționare în fond.

Măsura se impune nu numai în raport

de motivarea sumară, neconvingătoare a deciziei atacate, ci și de inexistența

în dosar a contractelor externe încheiate de recurentă în perioada care

interesează litigiul, precum și a unor înscrisuri concludente privind modul de

calcul al debitului.

Sub acest aspect și ținând seama de

apărările constante ale agentului economic, concluziile unui expert contabil ar

putea fi, la rândul lor, utile în elucidarea cazului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de SC S. SA Satu Mare împotriva

deciziei nr. 423 din 25 septembrie 2001 a Curții de Conturi, secția

jurisdicțională.

Casează decizia nr. 423 din 25 septembrie 2001a Curții de

Conturi, secția jurisdicțională și sentința nr. 17 din 30 mai 2001 a Colegiului

jurisdicțional Satu Mare.

Trimite cauza pentru o nouă soluționare Colegiului

jurisdicțional Satu-Mare.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 4 februarie 2003.