ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 404/2003
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 404/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
V.F. a formulat contestație
împotriva deciziei nr. 65 din 23 ianuarie 2001 prin care directorul general al
Casei Județene de Asigurări de Sănătate Dâmbovița i-a imputat suma de 4.489.581
lei, reprezentând contravaloarea unei cantități de combustibil consumat peste
plafonul prevăzut de normele legale în cursul anului 2000.
Prin sentința nr. 88 din 22
noiembrie 2001, Colegiul jurisdicțional Dâmbovița al Camerei de Conturi
județene a admis contestația și a anulat decizia de imputare menționată mai
sus.
De asemenea, a fost obligată
unitatea să plătească contestatorului suma de 2.000.000 lei cheltuieli de
judecată.
Curtea de Conturi a României, secția
jurisdicțională, prin decizia nr. 91 din 22 martie 2002 a admis recursul
jurisdicțional declarat de către Casa Județeană de Asigurări de Sănătate
Dâmbovița și a casat sentința atacată cu trimiterea cauzei spre rejudecare
aceluiași colegiu jurisdicțional.
Împotriva acestei ultime hotărâri a
declarat recurs contestatorul V.F.
S-a cerut admiterea recursului,
casarea deciziei și în fond respingerea recursului jurisdicțional declarat de
Casa de Asigurări de Sănătate Dâmbovița ca nefondat.
Recursul este admisibil, dar nu
pentru considerentele invocate de către recurent, ci pentru argumentele care se
vor expune în continuare.
Cum deja s-a arătat, obiectul
contestației introduse de V.F., conducător auto, în cadrul Casei Județene de
Asigurări de Sănătate Dâmbovița îl constituie decizia de imputare nr. 65 din 23
ianuarie 2001, emisă de directorul general al acelei case pentru recuperarea
contravalorii unei cantități de carburant consumat în plus în anul 2000.
Angajarea răspunderii materiale a
contestatorului s-a făcut ca urmare a unor constatări efectuate de organul de
control propriu și consemnate în referatul nr. 297 din 22 ianuarie 2001.
În cuprinsul deciziei de imputare au
fost menționate prevederile art. 102 și urm. C. muncii, precum și cele
conținute în Legea nr. 145/1997, modificată.
Rezultă deci, că pretinsul
prejudiciu produs în patrimoniul unității nu a fost stabilit ca urmare a
controlului efectuat de organele Curții de Conturi, în condițiile art. 18 din
Legea nr. 94/1992, modificată.
În consecință, greșit s-a apreciat
că, Colegiul jurisdicțional Dâmbovița este competent să judece, în primă
instanță, contestația, conform art. 41 din aceeași lege.
La rândul său, secția
jurisdicțională a Curții de Conturi a nesocotit dispozițiile legale privitoare
la competența materială atunci când prin decizia recurată s-a pronunțat asupra
recursului și, casând sentința a trimis cauza spre rejudecare aceluiași colegiu
jurisdicțional.
Ținând seama de aceste considerente,
urmează a se admite recursul și a se dispune casarea ambelor hotărâri
pronunțate de organele Curții de Conturi, cu trimiterea litigiului de muncă
spre competentă soluționare la Tribunalul Dâmbovița, secția conflicte de muncă.
Vâzând și prevederile art. 174 lit
a) C. muncii, art. 2 pct. 1 lit. b
1
), art. 158 alin. (3) și art. 313
C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de V.F.
împotriva deciziei nr. 91 din 22 martie 2992 a Curții de Conturi, secția
jurisdicțională.
Casează decizia nr. 91 din 22 martie
2002 a Curții de Conturi, secția jurisdicțională și sentința nr. 88 din 2
noiembrie 2001 a Curții de Conturi și trimite cauza spre competentă soluționare
Tribunalului Dâmbovița, secția conflicte de muncă.
Pronunțată în ședință publică,
astăzi 4 februarie 2003.