ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 884/2004

Asupra recursului

de față.

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin sentința civilă nr. 97 din 19

aprilie 2002, Tribunalul Bistrița-Năsăud a respins excepția autorității de

lucru judecat invocată de reclamanții P.L.A., P.I. și I.T.; a respins excepția

lipsei de interes a acțiunii ridicate de Primăria Municipiului Bistrița; a

respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamanții P.L.A., P.I. și I.T. în

contradictoriu cu pârâții: Primăria municipiului Bistrița prin primar și M.A.,

împotriva dispoziției nr. 780 din 28 decembrie 2001 emisă de Primarul Municipiului

Bistrița.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond

a reținut că în conformitate cu prevederile Legii nr. 10/2001, Primăria

Bisitrița prin dispoziția nr. 780 din 28 decembrie 2001, a procedat judicios la

restituirea în natură a imobilului cu destinație de locuință și teren aferent

în suprafață de 274 m

2

, situat în Bistrița față de M.A., în calitate

de legatară universală, a autoarei F.H., de la care imobilul a fost preluat de

Statul Român în baza Decretului nr. 92/1950.

Curtea de Apel Cluj prin decizia civilă

nr. 114 din 16 septembrie 2002, a respins ca nefondat apelul declarat de

reclamanții P.L.A., P.I. și I.T.  împotriva sentinței civile nr. 97 din 19

aprilie 2002 a Tribunalului Bistrița Năsăud, fiind menținută în totalitate.

Pentru a hotărî astfel, instanța de apel

a reținut că pârâta M.A.  fiind legatară universală a autoarei F.H. este

îndreptățită să primească imobilul în litigiu. Că în speță, nu poate fi vorba

de autoritate de lucru judecat deoarece în procesele antereioare invocate de reclamanții

– apelanți – în motivele de apel – a  figurat Statul Român care prin lege a

renunțat la beneficiul puterii lucrului judecat, iar persoanele deținătoare de

imobile revendicate fiind obligate în temeiul Legii nr. 10/2001 să le

restituie.

Împotriva deciziei civile mai sus

menționate au declarat recurs reclamanții: P.L.A., P.I. și I.T., criticând-o ca

fiind netemeinică și nelegală – invocând prevederile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. – deoarece:

- Deși instanțele au reținut că pârâta

M.A. este îndreptățită să primească  în natură imobilul: casă de locuit și

terenul aferent în suprafață de 274 m

2

, situat în municipiul

Bistrița,  totuși, acestea nu au fost  preocupate să verifice dacă pârâta are

vocație succesorală pentru a beneficia de imobilul menționat, în conformitate

cu Legea nr. 10/2001.

- Chiar dacă instanța de apel a reținut

printre altele că Statul Român a renunțat la beneficiul autorității de lucru

judecat în raport de hotărârile anterioare în care părți, am fost, noi, Statul

Român și pârâta  M.A., totuși instanța trebuia să constate că noi nu am

renunțat la beneficiul de a invoca autoritatea de lucru judecat, lucru pe care

îl invocăm și în prezent.

Recursul nu este fondat.

Imobilul – casă de locuit și teren

aferent în suprafață de 274 m

2

situat în municipiul Bistrița,

înscris în C.F. 320 nr.top.1295 – ce face obiectul litigiului între

reclamanții: P.L.A., P.I., I.T., pe deoparte, și pârâta M.A., pe de altă parte,

a fost proprietatea tabulară a autoarei F.H., de la care a fost preluat prin Decretul

nr. 92/1950 privind naționalizarea unor imobile, poziția nr. 501 din anexa la

decret.

Prin testamentul încheiat în formă

autentică din 13 decembrie 1957, F.H. a instituit-o pe M.A. legatară

universală. Testatoarea a decedat la data de 9 iulie 1960: testament nr. 7960

din 13 decembrie 1957 și certificat de deces nr. 599318 din 15 august 1965

dosar nr. 537/2002 al Tribunalului Bistrița-Năsăud, anexat la dosarul cauzei.

Cum fiul autoarei, rspectiv F.F. a

renunțat expres la succesiunea acesteia printr-o declarație încheiată în formă

autentică, singura succesoare în drepturi a autoarei F.H., este pârâta M.A..

Așa se face că în temeiul prevederilor

art. 21 și art. 23 din Legea nr. 10/2001, Municipiul Bistrița prin primar, prin

dispoziția nr. 780 din 28 decembrie 2001 a dispus restituirea în natură către

pârâta M.A., a imobilului în litigiu.

Așadar, pârâta M.A., a făcut dovada

calității sale de succesoare - legatară universală – a autoarei F.H., iar în

conformitate cu prevederile art. 4 și art. 48, din Legea nr. 10/2001 privind

regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada: 6 martie

1945 – 22 decembrie 1989, este îndreptățită să primească în natură imobilul în

litigiu.

Prin urmare, critica reclamanților

recurenți referitoare la faptul că pârâta M.A. nu are vocație succesorală în

condițiile Legii nr. 10/2001, asupra averii rămase pe urma autoarei F.H., nu

poate  fi primită întrucât nu are nici fundament juridic.

Neîntemeiată este și critica referitoare

la faptul că în cauză există autoritate de lucru judecat între decizia atacată

și alte hotărâri judecătorești care au în vedere acelelași obiect – imobilul în

litigiu -, pentru următoarele considerente.

Potrivit art. 1201 C. civ., este

autoritate de lucru judecat „atunci când a doua cerere îm judecată are același

obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părți, făcută

de ele și în contra lor în aceeași calitate.

În speță, nu există autoritate de lucru

judecat, deoarece decizia civilă nr. 662/1998 a Curții de Apel Cluj – invocată

de recurenți, a avut ca obiect plângerea pârâtei M.A. împotriva H.G. nr. 2 din

9 iulie 1996 a Comisiei Județene de aplicare a Legii nr. 112/1995, întemeiată

pe prevederile Legii nr. 112/1995, iar decizia civilă nr. 114 din 16 septembrie

2002 a Curții de Apel Cluj – recurată de reclamanți – are ca obiect contestație

formulată de reclamanți împotriva Dispoziției nr. 780 din 28 decembrie 2001 a

Primarului Municipiului Bistrița, întemeiată pe prevederile Legii nr. 10/2001.

De altfel, art. 48 din Legea nr. 10/2001,

crează posibilitatea persoanelor îndreptățite, precum și persoanelor vătămate

într-un drept al lor, cărora până la data intrării în vigoare a prezentei legi,

ei s-au respins prin hotărâri judecătorești definitive irevocabile, să formuleze

acțiuni având ca obiect bunuri preluate în mod abuziv de stat și să solicite

indiferent de natura  soluțiilor pronunțate, măsuri reparatorii în natură sau

prin echivalent.

Pentru toate aceste considerente, Înalta

Curte va reține că motivele de recurs invocate nu se circumscriu temeiurilor

prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și în consecință se va respinge ca

nefondat recursul declarat de  reclamanții P.L.A., P.I. și I.T., împotriva

deciziei civile nr. 114 din 16 septembrie 2002 a Curții de Apel Cluj.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat

recursul declarat de reclamanții P.L.A., P.I. și I.T. împotriva deciziei nr.

114 din 26 septembrie 2002 a Curții de Apel Cluj, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi  3 februarie  2004.