ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 228/2003

Decizia nr. 228

Dosar nr. 3493/2001

Asupra recursului de față:

Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului,

constată următoarele:

Prin cererea de chemare în

judecată reclamanta F.A.M. a solicitat obligarea Statului Român prin Ministerul

Finanțelor la plata despăgubirilor în cuantum de 200.000 USD, în echivalent în

lei la cursul zilei, reprezentând contravaloarea dreptului de proprietate

pentru cota de ½ din imobilul situat în Cluj Napoca, înscris în CF a

municipiului la nr.126955, casă din cărămidă pe fundații de piatră, acoperită

cu țiglă și teren de 155 mp.

În motivare a arătat că imobilul a

fost dobândit în timpul căsătoriei cu M.G., de care a divorțat. Prin sentința

penală nr. 219/1981 Tribunalul Cluj l-a condamnat pe acesta cu pedeapsa

complementară a confiscării casei. Reclamanta a arătat că nu a avut nici un

beneficiu ca urmare a activității ilicite a soțului, de care era despărțită în

fapt și nu a aflat de măsura confiscării decât în anul 1998.

Ulterior, reclamanta și-a precizat

acțiunea, chemând în judecată Consiliul local Cluj Napoca și renunțând a se

judeca în contradictoriu cu Ministerul Finanțelor ca reprezentant al Statului

Român.

Tribunalul Cluj, secția civilă, prin

sentința civilă nr. 52 din 12 februarie 2001, a admis acțiunea civilă precizată

de reclamantă, a obligat pârâtul să plătească acesteia suma de 11.340 USD, cu

titlu de despăgubiri constând din valoarea actuală a cotei de ½ parte

din imobilul situat în Cluj Napoca, a constatat renunțarea reclamantei la

judecarea cauzei față de Ministerul Finanțelor și a obligat pârâtul la plata cheltuielilor

de judecată către reclamantă.

Împotriva sentinței a declarat apel

pârâtul Consiliul local al Municipiului Cluj Napoca, motivând că aceasta este

nelegală și netemeinică, deoarece imobilul în litigiu a trecut în proprietatea

statului cu titlu de confiscare prin hotărâre irevocabilă.

Reclamanta a formulat în anul 1992

contestație la executare care a fost respinsă, astfel că susținerile acesteia

că nu a știut de măsura confiscării întregului imobil este nereală.

Curtea de Apel Cluj, secția civilă,

prin decizia civilă nr. 125 din 18 mai 2001, a admis apelul declarat de pârâtul

Consiliul local Cluj Napoca și a schimbat hotărârea atacată în sensul că a

respins acțiunea civilă, astfel cum a fost precizată, a reclamantei F. A.M.

Instanța a reținut că titlul în baza

căruia imobilul a trecut în proprietatea statului l-a constituit sentința

penală nr. 19/1981 a Tribunalului Cluj, iar reclamanta a avut cunoștință de

măsura confiscării pe care nu a contestat-o în termenul legal. Dată fiind

această situație de fapt, instanța a apreciat că nu există temeiuri pentru

obligarea statului la plata despăgubirilor.

Reclamanta a atacat cu recurs

decizia pronunțată în apel, considerând-o nelegală și netemeinică deoarece nu a

existat vreun act din care să rezulte că s-a executat confiscarea și nu există

o hotărâre judecătorească care să stabilească că reclamanta a tras foloase de

pe urma infracțiunii.

Recursul nu este fondat pentru

următoarele considerente:

M.G., fostul soț al reclamantei, a

fost condamnat prin sentința penală nr. 19/1981 a Tribunalului Cluj la pedeapsa

de 18 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de delapidare și pentru

infracțiuni la Legile nr. 22/1969 și 3/1972. Prin sentință s-a dispus și

confiscarea parțială a averii, respectiv a imobilului proprietatea comună a

soților M. Aceștia mai aveau în proprietate și ap. nr. 29 situat în Cluj

Napoca.

Așa cum rezultă din procesul verbal

încheiat la data de 17 decembrie 1981 de Executorii Judecătorești de pe lângă

Judecătoria Cluj-Napoca măsura confiscării a fost executată.

Potrivit legislației în vigoare la

data executării măsurii confiscării, respectiv a Decretului nr. 221/1960,

contestația la executare se putea introduce până la distribuirea prețului sau

până la predarea bunului.

Rezultă cu evidență din probele

dosarului că reclamanta cunoștea dispoziția de confiscare privind întregul

imobil și faptul că aceasta s-a executat. Declarația reclamantei în acest sens

a fost consemnată în considerentele sentinței civile nr. 13558 din 20 noiembrie

1996 a Judecătoriei Cluj Napoca, hotărâre prin care s-a respins contestația la

executare formulată de F.A.M., fostă M.M.

Această recunoaștere echivalează cu

o acceptare a existenței titlului statului în privința

întregului imobil și a faptului că a beneficiat de pe urma

infracțiunilor fostului său soț.

De altfel, faptul că nu a contestat în termenul

legal măsura confiscării, promovând abia  în anul 1992 contestația la

executare, prin care a solicitat anularea actelor de executare, întărește

convingerea că această măsură nu a fost abuzivă, astfel încât obligarea

statului român la acordarea de despăgubiri nu este fondată.

Pentru considerentele de mai sus

soluția procesuală a instanței de apel este la adăpost de critică, urmând a se

respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul

declarat de reclamanta F.A.M. împotriva deciziei civile

nr. 125 din 18 mai 2001 a Curții de Apel Cluj, secția

civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 28 ianuarie 2003.