ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 228/2003

Decizia nr. 228 Dosar nr. 3493/2001 Asupra recursului de față: Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin cererea de chemare în judecată reclamanta F.A.M. a solicitat obligarea Statului Român prin Ministerul Finanțelor la plata despăgubirilor în cuantum de 200.000 USD, în echivalent în lei la cursul zilei, reprezentând contravaloarea dreptului de proprietate pentru cota de ½ din imobilul situat în Cluj Napoca, înscris în CF a municipiului la nr.126955, casă din cărămidă pe fundații de piatră, acoperită cu țiglă și teren de 155 mp. În motivare a arătat că imobilul a fost dobândit în timpul căsătoriei cu M.G., de care a divorțat. Prin sentința penală nr. 219/1981 Tribunalul Cluj l-a condamnat pe acesta cu pedeapsa complementară a confiscării casei.

Reclamanta a arătat că nu a avut nici un beneficiu ca urmare a activității ilicite a soțului, de care era despărțită în fapt și nu a aflat de măsura confiscării decât în anul 1998. Ulterior, reclamanta și-a precizat acțiunea, chemând în judecată Consiliul local Cluj Napoca și renunțând a se judeca în contradictoriu cu Ministerul Finanțelor ca reprezentant al Statului Român. Tribunalul Cluj, secția civilă, prin sentința civilă nr. 52 din 12 februarie 2001, a admis acțiunea civilă precizată de reclamantă, a obligat pârâtul să plătească acesteia suma de 11.340 USD, cu titlu de despăgubiri constând din valoarea actuală a cotei de ½ parte din imobilul situat în Cluj Napoca, a constatat renunțarea reclamantei la judecarea cauzei față de Ministerul Finanțelor și a obligat pârâtul la plata cheltuielilor de judecată către reclamantă.

Împotriva sentinței a declarat apel pârâtul Consiliul local al Municipiului Cluj Napoca, motivând că aceasta este nelegală și netemeinică, deoarece imobilul în litigiu a trecut în proprietatea statului cu titlu de confiscare prin hotărâre irevocabilă. Reclamanta a formulat în anul 1992 contestație la executare care a fost respinsă, astfel că susținerile acesteia că nu a știut de măsura confiscării întregului imobil este nereală. Curtea de Apel Cluj, secția civilă, prin decizia civilă nr. 125 din 18 mai 2001, a admis apelul declarat de pârâtul Consiliul local Cluj Napoca și a schimbat hotărârea atacată în sensul că a respins acțiunea civilă, astfel cum a fost precizată, a reclamantei F. A.M. Instanța a reținut că titlul în baza căruia imobilul a trecut în proprietatea statului l-a constituit sentința penală nr. 19/1981 a Tribunalului Cluj, iar reclamanta a avut cunoștință de măsura confiscării pe care nu a contestat-o în termenul legal.

Dată fiind această situație de fapt, instanța a apreciat că nu există temeiuri pentru obligarea statului la plata despăgubirilor. Reclamanta a atacat cu recurs decizia pronunțată în apel, considerând-o nelegală și netemeinică deoarece nu a existat vreun act din care să rezulte că s-a executat confiscarea și nu există o hotărâre judecătorească care să stabilească că reclamanta a tras foloase de pe urma infracțiunii. Recursul nu este fondat pentru următoarele considerente: M.G., fostul soț al reclamantei, a fost condamnat prin sentința penală nr. 19/1981 a Tribunalului Cluj la pedeapsa de 18 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de delapidare și pentru infracțiuni la Legile nr. 22/1969 și 3/1972.

Prin sentință s-a dispus și confiscarea parțială a averii, respectiv a imobilului proprietatea comună a soților M. Aceștia mai aveau în proprietate și ap. nr. 29 situat în Cluj Napoca. Așa cum rezultă din procesul verbal încheiat la data de 17 decembrie 1981 de Executorii Judecătorești de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca măsura confiscării a fost executată. Potrivit legislației în vigoare la data executării măsurii confiscării, respectiv a Decretului nr. 221/1960, contestația la executare se putea introduce până la distribuirea prețului sau până la predarea bunului. Rezultă cu evidență din probele dosarului că reclamanta cunoștea dispoziția de confiscare privind întregul imobil și faptul că aceasta s-a executat.

Declarația reclamantei în acest sens a fost consemnată în considerentele sentinței civile nr. 13558 din 20 noiembrie 1996 a Judecătoriei Cluj Napoca, hotărâre prin care s-a respins contestația la executare formulată de F.A.M., fostă M.M. Această recunoaștere echivalează cu o acceptare a existenței titlului statului în privința întregului imobil și a faptului că a beneficiat de pe urma infracțiunilor fostului său soț. De altfel, faptul că nu a contestat în termenul legal măsura confiscării, promovând abia în anul 1992 contestația la executare, prin care a solicitat anularea actelor de executare, întărește convingerea că această măsură nu a fost abuzivă, astfel încât obligarea statului român la acordarea de despăgubiri nu este fondată.

Pentru considerentele de mai sus soluția procesuală a instanței de apel este la adăpost de critică, urmând a se respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta F.A.M. împotriva deciziei civile nr. 125 din 18 mai 2001 a Curții de Apel Cluj, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 ianuarie 2003.