ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 10238/2005
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 10238/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)
Asupra recursului civil de față;
Din examinarea lucrărilor dosarului,
constată următoarele:
La 10 august 2001 P.I.C. a solicitat
Consiliului Local al municipiului Cluj Napoca, prin notificare formulată în
temeiul art. 21 din Legea nr. 10/2001, restituirea în natură a terenului în
suprafață de 210 mp înscris în C.F. Cluj Napoca sub nr. topo 12092, precum și
plata de despăgubiri bănești în echivalentul sumei de 23.000 dolari SUA,
reprezentând contravaloarea casei care a existat pe terenul de mai sus și care
a fost expropriată și demolată în anul 1989.
Primarul municipiului Cluj Napoca a emis
dispoziția nr. 1857 din 19 aprilie 2002, prin care a respins cererea de
restituire a terenului în natură cu motivarea că nu intră sub incidența Legii
nr. 10/2001, iar pentru construcția expropriată și demolată a dispus că „se vor
acorda măsuri reparatorii prin echivalent, ținându-se cont de despăgubirile
încasate la data exproprierii, în condițiile legii, de către instituțiile
abilitate”.
P.I.C. a formulat contestație
potrivit prevederilor art. 24 alin. (7) și (8) din Legea nr. 10/2001 solicitând
anularea dispoziției de mai sus și, în contradictoriu cu Primarul municipiului
Cluj-Napoca, Consiliul Local al municipiului Cluj Napoca, Municipiul
Cluj-Napoca, Prefectura județului Cluj și Ministerul Finanțelor Publice, a
cerut pronunțarea unei hotărâri prin care să se constate dreptul său de
proprietate asupra imobilului teren, să se constate dreptul său de a fi
despăgubit pentru casa demolată, să fie obligați Consiliul Local al
municipiului Cluj-Napoca, Prefectura județului Cluj și Ministerul Finanțelor
Publice la plata despăgubirilor stabilite prin expertiză, să fie obligat
Primarul municipiului Cluj Napoca să emită o nouă dispoziție în sensul celor de
mai sus, să fie modificat parțial Ordinul nr. 372 din 21 mai 2001 emis de
Prefectura județului Cluj în sensul de a se exclude din acesta suprafața de 162
mp și să fie restabilită situația anterioară de carte funciară prin înscrierea
dreptului său de proprietate asupra terenului de 162 mp.
În cauză au intervenit în interes
propriu V.I. și G.R., solicitând respingerea cererii contestatorului
referitoare la anularea ordinului emis de Prefectura județului Cluj, iar
contestatorul a renunțat la judecarea acestui capăt de cerere.
Tribunalul Cluj, secția civilă, a
pronunțat sentința civilă nr. 326 din 2 aprilie 2003, prin care a luat act de
renunțarea la judecată în privința modificării ordinului emis de Prefectura
județului Cluj și a respins celelalte capete de cerere din contestație, precum
și cererea de intervenție în interes propriu.
Apelurile declarate de contestator și
interveniente au fost respinse ca nefondate prin decizia civilă nr. 183 din 3
noiembrie 2003 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția civilă.
Contestatorul P.I.C. a declarat
recurs solicitând casarea parțială a hotărârilor date în cauză pentru motivele
de recurs prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ., iar pe fond
admiterea contestației sale.
Dezvoltând primul motiv de recurs,
contestatorul susține că hotărârea curții de apel cuprinde motive
contradictorii, statuând concomitent că sunt aplicabile art. 8 alin. (1) din
Legea nr. 10/2001, dar nu sunt incidente prevederile art. 6 alin. (1) din Legea
nr. 213/1998 și prevederile art. 2 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 10/2001.
Prin prisma celui de al doilea motiv
de recurs, contestatorul susține că instanța de apel a aplicat greșit speței
prevederile art. 34 alin. (1) din Legea nr. 1/2000 prin asemuire cu Decretul
nr. 712/1966 și a încălcat dispozițiile Legii nr. 10/2001, ale art. 480 și art.
481 C. civ., ale art. 6 alin. (1) din Legea nr. 213/1998, ale constituției și
tratatelor internaționale la care România este parte, calificând greșit titlul
statului ca fiind valabil, deși în realitate terenul a fost preluat de stat în
temeiul prevederilor art. 30 din Legea nr. 58/1974, ceea ce constituie o
preluare fără titlu valabil.
Recursul nu este întemeiat.
Este pe deplin stabilit în cauză ca
situație de fapt susținută de însuși contestatorul că acesta a dobândit de la
tatăl său P.I., prin contractul de donație autentificat sub nr. 9477 din 18
decembrie 1978 la Notariatul de Stat Județean Cluj, cota de 3/16 dintr-o
construcție situată pe un teren în suprafață de 864 mp, prilej cu care cota
corespunzătoare de 3/16 din teren a trecut în proprietatea statului în temeiul
prevederilor art. 30 din Legea nr. 58/1974 și a fost atribuită contestatorului
în folosință pe durata existenței construcției.
De asemenea, este necontestat că,
prin Decretul nr. 148/1989, a fost expropriată construcția asupra căreia
contestatorul avea drept de proprietate în cotă de 3/16, contra unei
despăgubiri plătite contestatorului în sumă de 42.482 lei, ulterior construcția
fiind demolată.
Terenul intrat în proprietatea
statului conform celor mai sus arătate, a fost restituit foștilor proprietari,
de la care a fost preluat, inclusiv donatorului P.I., prin Ordinul nr. 372 din
21 mai 2001 emis de Prefectura județului Cluj în aplicarea Legii nr. 1/2000,
ordin a cărui legalitate nu a făcut obiectul prezentei judecăți ca efect a
renunțării contestatorului la capătul de cerere din contestație privind
anularea parțială a acestuia.
Așadar, situația juridică a
terenului în litigiu a fost rezolvată prin aplicarea Legii nr. 1/2000, ceea ce
exclude aplicarea Legii nr. 10/2001 potrivit prevederilor art. 8 alin. (1) din
lege, așa cum pe deplin corect a statuat instanța de apel prin decizia supusă
recursului de față.
Ca urmare, nu sunt incidente
prevederile Legii nr. 10/2001 invocate de contestator în dezvoltarea
recursului, neexistând nici motive contradictorii în considerentele deciziei
atacate în sensul pretins de contestator.
Totodată, nu pot fi primite
criticile referitoare la lipsa de valabilitate a titlului statului asupra
terenului preluat în aplicarea art. 30 din Legea nr. 58/1974 în vigoare la data
contractului de donație, deoarece preluarea terenului în cazul de față s-a
făcut de la donatorul P.I., nicidecum de la contestatorul donatar, în a cărui
proprietate a intrat prin efectul donației numai cota parte din construcție,
astfel că doar fostul proprietar ar fi putut invoca preluarea terenului fără
titlu valabil, iar nu contestatorul, care a avut numai drept de folosință
asupra terenului până când a fost demolată construcția.
Nefiind nicicând proprietar al
terenului, contestatorul nu poate susține cu temei că terenul a fost preluat de
stat din proprietatea sa.
În concluzie, recursul este nefondat
prin prisma tuturor criticilor formulate, astfel că va fi respins potrivit
dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul
declarat de contestatorul P.I.C. împotriva deciziei civile nr. 183 din 3
noiembrie 2003 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință publică,
astăzi 8 decembrie 2005.