ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5694/2011

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Tribunalul Cluj, secția civilă, prin sentința

civilă nr. 646 din 9 octombrie 2007, a admis în parte acțiunea civilă formulată

de reclamantul P.I., în contradictoriu cu primarul municipiului Cluj-Napoca, și

pe cale de consecință: a anulat în parte dispoziția din 14 septembrie 2006 emisă

de primarul municipiului Cluj-Napoca în sensul că pârâtul a fost obligat să restituie

reclamantului terenul în suprafață de 976,25 m.p., conform expertizei judiciare

întocmite de expertul T.N.; a menținut dispoziția în ce privește propunerile de

acordare a despăgubirilor pentru diferența de teren nerestituită și construcția,

ținând cont de despăgubirile primite la expropriere îu cuantum de 22.000 RON.

Pentru

a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:

Reclamantul a notificat pârâtul în baza

Legii nr. 10/2001, solicitând acordarea de măsuri reparatorii pentru imobilul casă

înscris în C.F. Cluj, precum și restituirea în natură a terenului grădină, imobil

care a aparținut proprietarilor tabulari P.I. și P.R., fiind expropriat în baza

Decretului nr. 422/1979.

Prin dispoziția din 14 septembrie 2006

emisă de primarul municipiului Cluj- Napoca s-a propus acordarea de despăgubiri

în condițiile legii speciale, pentru imobilul teren și construcție, luându-se în

considerare despăgubirile primite la expropriere.

Din referatul întocmit de Comisia de aplicare

a Legii nr. 10/2001 reiese că imobilul construcție a fost demolat, s-au acordat

despăgubiri îu sumă de 22.000 RON, iar terenul este situat în zonă sistematizată,

fiind realizate obiectivele pentru care s-a dispus exproprierea.

Din expertiza efectuată în cauză a reieșit

că terenul care a făcut obiectul exproprierii în prezent are următoarea configurație:

suprafața de 423 m.p. este ocupată de bloc și căi de acces, 355 m.p. ocupați de

garaje, 535 m.p. constituie suprafață afectată circulației, respectiv accesului

la garaje, iar 100 m.p. reprezintă suprafața efectiv liberă.

Conform concluziilor raportului de expertiză

instanța a apreciat că suprafața de 976,25 m.p. se încadrează în dispozițiile

art. 10 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, raportat și la împrejurarea că pârâtul

nu a făcut dovada afirmației potrivit căreia două dintre garaje sunt cuprinse în

inventarul domeniului public.

Raportat la aceste considerente, instanța

a admis în parte acțiunea, a anulat în parte dispoziția contestată, dispunând restituirea

în natură a terenului liber în suprafață de 976,25 m.p., reclamantului.

S-a menținut dispoziția sub aspectul propunerii

acordării de despăgubiri pentru diferența de teren și construcția demolată, cu luarea

în considerare a despăgubirilor primite la expropriere.

Curtea de Apel Cluj, secția civilă, muncă

și asigurări sociale, pentru minori și familie, prin decizia civilă nr. 276 din

15 octombrie 2010, a admis în parte apelul declarat de pârâtul primarul municipiului

Cluj, împotriva sentinței civile nr. 646 din 9 octombrie 2007 a Tribunalului Cluj,

pe care a schimbat-o în parte, în sensul că pârâtul a fost obligat să restituie

reclamantului terenul în suprafață de 770 m.p. potrivit expertizei întocmite în

apel de expertul T.N.

Pentru a hotărî astfel, instanța de apel

a reținut următoarele:

Din ansamblul probelor administrate în

apel a reieșit că porțiunea de teren expropriată de la reclamant, 423 m.p., este

ocupată de bloc și căi de acces, iar parcările evidențiate pe planul inițial de

sistematizare se întind pe o lățime de 33,5 m, suprafața de teren neafectată de

parcări prevăzute în planul inițial de sistematizare fiind de 770 m.p.

Reiese că diferit de suprafața de 976,

25 m.p. cu privire la care prima instanță a reținut că se încadrează în prevederile

art. 10 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, în realitate această suprafață este de

770 m.p.

Împotriva deciziei civile mai sus-menționată,

a declarat recurs primarul municipiului Cluj- Napoca.

Recursul este nul pentru următoarele motive:

La termenul din 4 iulie 20011, Înalta

Curte a invocat excepția nulității mimului

dat fiind că susținerile recurentului din motivarea căii de

atac nu pot fi încadrate în cazurile de modificare ori casare prevăzute de art.

304 C. proc. pen. și nu există motive de ordine publică ce pot fi invocate din oficiu

în instanță, potrivit art. 306 alin. (2) C. proc. civ., reținând cauza spre soluționare

pe acest aspect.

Față de excepția invocată din oficiu,

Înalta Curte apreciază că este întemeiată și o va admite ca atare, pentru următoarele

considerente:

Conform art. 306 alin. (1) și (3) C.

proc. civ., neîncadrarea motivelor de recurs în vreunul dintre cazurile prevăzute

de art. 304 C. proc. civ. conduce la nulitatea recursului.

În cauză, chiar dacă recurentul a invocat

explicit dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., se constată că susținerile

formulate nu se încadrează în acest caz și nici nu este posibilă încadrarea lor

în vreuna dintre celelalte situații prevăzute de art. 304, care atrag modificarea

ori casarea deciziei de apel.

Art.304 pct. 7 C. proc. civ.: „când hotărârea

nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii

ori străine de natura pricinii".

Verificând criticile din cererea de recurs,

în raport de conținutul art. 304 pct. 7 C. proc. civ., se constată că recurentul

face o expunere a situației de fapt și, legat de aceasta, prezintă aspecte ce nu

au legătură cu analiza de către instanța de apel a probelor, ceea ce nu poate fi

considerat drept critici încadrabile în dispozițiile art. menționat.

Potrivit art. 306 alin. (1) C. proc.

civ.: " Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal cu excepția

cazurilor prevăzute în alin. (2)" al aceluiași articol, respectiv când există

motive de ordine publică ce pot fi invocate din oficiu de instanța de recurs.

În atare condiții, având în vedere că susținerile

recurentului din motivarea căii de tac nu pot fi încadrate în cazurile de modificare

ori casare prevăzute de art. 304 C. proc. civ. și cum nu există motive de ordine

publică ce pot fi invocate din oficiu de instanță, operează sancțiunea nulității

recursului reglementată de art. 306 alin. (1) C. proc. civ. și în consecință,

Înalta Curte va constata nul recursul, admițând excepția cu acest obiect invocată

din oficiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția nulității recursului pentru

nemotivare.

Constată nul recursul declarat de pârâtul

primarul municipiului Cluj-Napoca împotriva deciziei nr. 276A din 15 octombrie 2010

a Curții de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori

și familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 4

iulie 2011.