ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2018/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta SC B.F.P. SRL București a solicitat emiterea unei somații de plată față de pârâta debitoare W.T.C. SA, în baza O.G. nr. 5/2001, pentru suma de 1.524.914 dolari S.U.A., în echivalent lei la cursul B.N.R. din ziua plății și obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată. Prin sentința civilă nr. 1001 din 31 ianuarie 2002, Tribunalul București, secția comercială, a admis cererea reclamantei, pârâta debitoare fiind somată ca, în termen de 15 zile de la comunicare, să plătească reclamantei suma de 1.524.914 dolari S.U.A. în echivalent în lei la data achitării și 193.898.000 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că reclamanta are o creanță care îndeplinește condițiile cerute de art. 379 alin. (3) și (4) C. proc. civ., respectiv, este certă, lichidă și exigibilă, fiind prevăzută în contractul nr. 723/1998, confirmată în actul adițional nr. 56/2000, recunoscută și însușită de debitoare atât în actele semnate cu creditoare, cât și în adresele emise de debitoare. Ca atare, instanța a susținut că sunt îndeplinite condițiile cerute de art. 1 alin. (1) din O.G. nr. 5/2001. Prin sentința civilă nr. 128 din 9 decembrie 2002, Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, a respins, ca nefondată, acțiunea în anulare formulată de reclamanta SC W.T.C.

SA împotriva sentinței mai sus menționate. În motivarea acestei soluții, instanța a reținut că apărările pârâtei, referitoare la obligațiile stabilite prin contractul de asociere, nu sunt fondate pentru că singură s-a obligat și a încheiat acest contract, în plus, nu neagă că reclamanta i-ar fi plătit datoria către F.P.S. și , ca atare, recunoaște și obligația sa de a restitui suma începând cu 24 decembrie 1999. S-a concluzionat că rezultă, fără putință de tăgadă, că datoria, deci, creanța, este certă, lichidă și exigibilă, astfel că soluția instanței de fond, întemeiată pe dispozițiile art. 1 alin. (1) din O.G. nr. 5/2000, este temeinică și legală, iar acțiunea în anulare a fost respinsă, ca neîntemeiată, conform art. 8 alin. (5) din O.G.

nr. 5/2000, republicată. Împotriva deciziei curții de apel a declarat recurs petenta SC W.T.C. SA București, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și solicitând admiterea recursului, modificarea în totalitate a sentinței recurate, anularea ordonanței de plată – sentința civilă nr. 1001 din 31 ianuarie 2002 – judecarea cauzei pe fond și respingerea cererii formulate de SC B.F.P. SRL București ca neîntemeiată.

Recurenta susține, astfel, că este adevărat că și-a recunoscut datoria și, implicit, prevederile art. 3 și 5 ale contractului, dar acestea fac parte integrală din contractul de asociere în participațiune, coroborându-se cu cele ale art. 4, 6 și 7. Astfel fiind, de esența acestui contract de asociere în participațiune este colaborarea financiară în vederea realizării programului investițional și managerial, care să asigure creșterea performanțelor SC B. Prahova SA în activitatea ei, administrarea în comun a portofoliului de acțiuni și menținerea obligatorie a contractului până la îndeplinirea integrală a obligațiilor părților, nici una din acestea neavând dreptul să-l denunțe până în acel moment.

Ca atare, consideră că atât timp cât contractul este în curs de realizare, greșit instanța a constatat existența unei creanțe certe, lichide și exigibile, în favoarea SC B.F.P. SRL, deoarece prevederile contractuale dovedesc contrariul. Recursul nu este fondat. Din examinarea actelor dosarului, se constată următoarele: În conformitate cu prevederile art. 3 din contractul de asociere în participațiune, SC B.F.P. SRL s-a obligat să achite F.P.S. pentru și în contul SC W.T.C. SA suma de 10.641.780.760 lei, reprezentând rest contravaloare acțiuni cumpărate de SC W.T.C. SA de la F.P.S., conform contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni, nr. 633 din 10 septembrie 1998, precum și suma de 446.954.792 lei penalități de întârziere, în total 11.088.735.552 lei, reprezentând echivalentul a 1.051.664 dolari S.U.A la cursul B.N.R.

din ziua semnării contractului. Potrivit art. 5 alin. (1), SC W.T.C. SA s-a angajat ferm ca, în termen de max. 12 luni de la încheierea contractului, să acopere sumele achitate, conform art. 3 de către SC B.F.P. SRL Fondului Proprietății de Stat, respectiv, suma de 1.051.664 dolari S.U.A. la cursul B.N.R. din ziua plății. Conform aceluiași articol, alineatul ultim, SC B.F.P. SRL are dreptul să opteze, la data îndeplinirii obligației de către SC W.T.C. SA a angajamentului asumat, fie pentru reținerea pachetelor de acțiuni, conform art. 5 alin. (3) și (4), fie pentru plata de către SC W.T.C. SA a unei sume compensatorii, reprezentând 15% pe an din suma plătită de SC B.F.P. SRL pentru și în contul SC W.T.C.

SA, potrivit art. 3. Având în vedere că SC W.T.C. SA nu și-a îndeplinit obligația de plată în termenul stabilit, între părțile contractante a intervenit Actul adițional nr. 56 din 29 mai 2000 la contract, prin care părțile, de comun acord, au convenit ca termenul de plată a sumei de 1.051.664 dolari S.U.A. și a sumei compensatorii, reprezentând 15% pe an din suma arătată să fie decalat pe tranșe de plată la anumite termene, stabilindu-se că, în cazul nerambursării la scadență a unei rate, toate sumele viitoare datorate, devin scadente. Din examinarea prevederilor contractuale mai sus menționate, precum și a corespondenței purtate între părți, rezultă, fără dubiu, că ne aflăm în prezența unei creanțe certe - clar stabilită, recunoscută și însușită de debitoare sub semnătură.

Tot atât de clar este și cuantumul datoriei, fiind exprimat în cifre absolute și într-o monedă recunoscută, al cărui echivalent în moneda națională este zilnic stabilit de către B.N.R. La fel și suma compensatorie, care, oricum, ar putea fi stabilită și matematic. Rezultă de aici, fără îndoială, că este o creanță lichidă. Creanța este și exigibilă de vreme ce la art. 2 al Actului adițional se arată că neplata unei rate face ca și ratele ulterioare să devină scadente la termenul ratei neplătite, acesta fiind 30 iunie 2000. Față de cele arătate, apărările recurentei nu pot fi primite și vor fi respinse, în consecință, ca nefondate, menținându-se hotărârea atacată ca fiind legală și temeinică, având în vedere că recurenta nu a exprimat nici un motiv întemeiat de desființare a hotărârilor pronunțate, în condițiile art. 304 C. proc.

civ., precum și că, în mod corect, ambele instanțe au reținut ca fiind îndeplinite cerințele art. 379 alin. (3) și (4) C. proc. civ. și ale art. 8 alin. (5) din O.G. nr. 5/2000. În consecință, se va respinge, ca nefondat, recursul declarat în cauză de SC W.T.C. SA București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta SC W.T.C. SA București, împotriva sentinței nr. 128 din 9 decembrie 2002 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială. IREVOCABILĂ. Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 aprilie 2003.