ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3115/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta S.N.P. Petrom SA, sucursala Petroserv București – Petroserv Roata de Jos, prin acțiunea formulată la 13 septembrie 2001 a solicitat ca, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Lucrărilor Publice, Transporturilor și Locuinței și Administrația Națională a Drumurilor, să se dispună anularea procesului verbal nr. 132/VFS din 10 august 2001 și a deciziei nr. 109 din 22 august 2001 emisă de Ministerul Lucrărilor Publice, Transporturilor și Locuinței, acte prin care a fost obligată să plătească la Fondul Special al Drumurilor Publice suma de 27.954.628 lei pentru perioada august - decembrie 1999. În motivarea acțiunii a susținut că suma respectivă constituie o obligație pentru altă sucursală care a utilizat efectiv carburanți auto.

Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, învestită cu soluționarea cauzei, prin sentința nr. 1372 din 17 octombrie 2001, a respins acțiunea ca neîntemeiată, în prealabil constatând că reclamanta are calitate procesuală, cât și interes, respingând excepțiile invocate de pârâte. A reținut că analiza pe fond demonstrează că susținerile reclamantei pot fi analizate numai în contestația ce se va face împotriva actului centralizator care va fi întocmit de S.N.P. Petrom SA. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta criticând-o ca fiind nelegală, recurs admis de către Curtea Supremă de Justiție, secția de contencios administrativ, prin decizia nr. 1978 din 29 mai 2002, în dosarul nr. 4195/2002, casată sentința nr. 1372/2001 și trimisă cauza spre rejudecare pentru a fi introdusă în cauză Administrația Națională a Drumurilor, autoritatea centrală care a încheiat procesul verbal nr. 132/VFS/2001.

Cauza s-a înregistrat la Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, sub nr. 1278/2002 și în rejudecare prin sentința nr. 995 din 24 octombrie 2002, acțiunea reclamantei a fost respinsă ca neîntemeiată. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că debitul de 27.954.628 lei reprezintă suma restantă pentru cota de 25% asupra carburantului auto comercializat în perioada 1 august 1999 – 31 decembrie 1999, fiind diferența între datoria totală a reclamantei de 424.002.642 lei și suma achitată de 396.048.014, că reclamanta avea calitatea de furnizor a cantităților de carburant livrate către Schela Roata, că în această calitate avea și obligația de a constitui și vira suma către Fondul Special al Drumurilor Publice.

Împotriva acestei sentințe, în termen, reclamanta a declarat recurs solicitând casarea acesteia, susținând că hotărârea este rezultatul greșitei interpretări a actelor juridice deduse judecății, că este dată cu încălcarea legii, reținându-se eronat calitatea ei de furnizor de carburanți și că motivarea este contradictorie, interpretarea ce o dă notei nr. 5676/1999 fiind făcută în acest sens. Recursul este nefondat pentru motivele ce se vor expune. Instanța de fond corect a stabilit că actul juridic nr. 5676/1999 stabilea că pentru cantitățile de carburanți livrate de la o sucursală la alta pe bază de borderou, și pe bază de bonuri valorice, fondul special se constituie și se virează de sucursala care livrează, act care s-a aplicat pentru perioada supusă controlului, astfel că nu este decât o corectă aplicare a acestui act.

Nu poate fi reținut nici cel de al doilea motiv de recurs, recurenta având calitate procesuală activă, fiind stabilit că a primit prin delegare atribuțiile și competențele exercitării drepturilor procesuale, că a acționat ca o sucursală furnizoare. Curtea constată că instanța de fond a analizat în mod judicios probele dosarului, că nu este nici o contradicție în considerentele sentinței, în mod legal stabilindu-se calitatea de furnizor de combustibil pentru reclamanta-recurentă, ceea ce atrage și obligația constituirii și virării taxei respective către Fondul Special al Drumurilor Publice. În raport de aceste considerente, recursul urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de S.N.P. Petrom SA, sucursala Petroserv București – Petroserv Roata de Jos împotriva sentinței civile nr. 995 din 24 octombrie 2002 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 octombrie 2003.