ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3917/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 14 noiembrie 2001, reclamanta S.N.P. P. SA București, sucursala Petrobrazi, a solicitat, în contradictoriu cu Ministerul Lucrărilor Publice, Transporturilor și Locuinței, în prezent Ministerul Transporturilor, Construcțiilor și Turismului și R.A. A.N.D., anularea deciziei nr. 122 din 3 octombrie 2001, emisă de primul pârât și a procesului-verbal de control nr. 15490 din 10 septembrie 2001, încheiat de pârâtă, cu privire la suma de 5.289.813.890 lei, pe care reclamanta o datorează la Fondul special al Drumurilor Publice. Motivându-și cererea, reclamanta a arătat că, prin procesul-verbal menționat, i-a fost stabilită în sarcină, contribuția datorată la Fondul special al drumurilor publice, pentru perioada 1 august 1999 - 31 decembrie 1999. Din aceasta a achitat o parte, contestând suma de 5.289.813.890 lei, pe care consideră că nu o datorează.

Astfel, din totalul acestei sume, 2.076.854.454 lei a făcut obiectul unui proces-verbal anterior- contestat în cadrul unui alt proces, iar restul de 3.034.189.724 lei a fost eronat reținut -ca fiind datorat. Deși a contestat acest aspect, în mod greșit, prin decizia atacată, pârâtul i-a respins contestația. Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 69 din 6 iunie 2002, a admis acțiunea, a anulat parțial actele administrative atacate, stabilind că reclamanta mai datorează la Fondul special al Drumurilor Publice, suma de 179.357.712 lei, în loc de 5.289.813.890 lei și a obligat pârâții la 5.078.000 lei cheltuieli de judecată către reclamantă.

Pentru a pronunța această soluție, prima instanță și-a însușit concluziile raportului de expertiză contabilă, administrat în cauză, reținând că reclamanta nu datorează: - suma de 251.157.480 lei cu titlu de taxă de drum, deoarece privește livrări de motorină fără perceperea acestei taxe, motorina nefiind folosită pentru circulația pe drumurile publice. - suma de 1.825.099.974 lei reținută ca taxă de drum, pentru că privește o cantitate de motorină livrată la export, în contul S.N.P. P. SA; -suma de 3.034.198.724 lei cu titlu de taxă de drum, având în vedere că este aferentă unei cantități de benzină, care a fost exportată și ulterior, restituită reclamantei, din totalul sumei contestate, reclamanta având de plătit doar diferența în sumă de 179.357.712 lei.

Împotriva sentinței au declarat, fiecare în parte, în termen legal, recurs, pârâții Ministerul Transporturilor, Construcțiilor și Turismului și R.A. A.D.N.R. În cadrul unor critici comune, recurenții au susținut, în esență, nelegalitatea sentinței, pronunțată cu încălcarea prevederilor Legii nr. 118/1996 și a Normelor nr. TB/3321/1997, instanța însușindu-și concluziile raportului de expertiză, întocmit doar pe baza actelor și declarațiilor prezentate de reclamantă, fără analiza procesului-verbal de control. Recurentul-pârât a mai susținut că hotărârea recurată nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii - art. 304 pct. 7 C. proc.

civ., deoarece nu a analizat și apărările pârâților, din care reiese că la momentul efectuării controlului, reclamanta a prezentat actele într-o altă formă, decât cea prezentată la judecată, fiind operate modificări pro causa , ce nu prezintă relevanță în raport cu data efectuării și finalizării controlului. Criticile sunt neîntemeiate. În conformitate cu dispozițiile art. 4 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 118/1996, republicată, așa cum a fost modificată prin O.G.

nr. 110/1999, în vigoare la acel moment, sursele Fondului special al Drumurilor Publice se constituie, prin aplicarea unei cote de 25% asupra prețului cu ridicata, la „rafinărie, exclusiv accizele, pentru carburanții auto livrați la intern de către producători, precum și pentru carburanții auto consumați de către aceștia pentru autovehiculele și remorcile proprii”, iar potrivit prevederilor art. 2 lit. a) teza 1 din același act normativ se constituie „prin aplicarea unei cote de 5% asupra prețului cu ridicata, exclusiv accizele, pentru autovehiculele și remorcile livrate la intern de către producătorii din țară și destinate vânzării pe piața internă”. Constituirea surselor acestui fond special se face, deci, pe seama taxei așezate în cote procentuale fixe, nefiind permisă perceperea acestora dacă nu sunt stabilite prin lege.

Întrucât textele normative citate reglementează expres modurile de constituire a Fondului special al Drumurilor Publice, rezultă că și în sarcina intimatei reclamante, se putea reține contribuția la acest fond exclusiv, în modalitățile prevăzute de aceste dispoziții legale. Analizând actele depuse de părți, precum și raportul de expertiză administrat în faza judecății în primă instanță, Curtea constată că, în mod corect, din totalul sumei contestate de 5.289.813.890 lei, i s-a menținut în sarcină doar un debit de 179.357.712 lei. Nu se poate reține că soluția instanței de fond este nemotivată sau conține motive străine de natura pricinii, instanța fundamentându-și hotărârea pe concluziile unui expert de specialitate, autorizat și pe actele dosarului.

Aspectul privind eventualele modificări pe care le-ar fi făcut intimata, ulterior controlului pe documentele prezentate, este nedovedită, iar dacă recurentele aveau îndoieli cu privire la autenticitatea sau realitatea mențiunilor făcute, puteau recurge la procedura înscrierii în fals cu privire la aceste documente, ceea ce nu au făcut.

În raport cu aceste acte, concluziile expertei sunt în concordanță cu prevederile Legii nr. 188/1996, în vigoare la acea dată și ale Normelor nr. TB/3321/1997, pentru taxa de drum, în sumă de 5.110.456.178 lei ( 251.157.178 lei, plus 1.825.099.974 lei, plus 3.034.198.724 lei), neexistând temei legal de impunere, fiind vorba despre cantități de motorină livrată la export și despre facturi de stornare, corect întocmite datorită schimbării destinației unor produse petroliere livrate de la intern, la export, ori despre cantități de carburanți transferate gestionar, sucursalelor, situații care nu se regăsesc pentru cele expres prevăzute ca surse de constituire a Fondului special al Drumurilor Publice.

Întrucât motivele de casare invocate de recurenți nu sunt de natură să infirme legalitatea și temeinicia sentinței atacate, în considerarea celor expuse și a prevederilor art. 318 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., recursurile vor fi respins ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursurile declarate de Ministerul Transporturilor, Construcțiilor și Turismului și R.A. A.D.N.R., împotriva sentinței civile nr. 69 din 6 iunie 2002 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondate. Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 noiembrie 2003. JUDECATOR, JUDECATOR, JUDECATOR,