ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2109/2003

S-a luat în examinare recursul declarat de

pârâta S.C. „D.P.I.E.”SRL Cluj Napoca împotriva deciziei nr.187 din 28

februarie 2001 a Curții de Apel Cluj-Secția Comercială și Contencios

Administrativ.

La apelul nominal nu s-au prezentat recurenta

pârâtă S.C. „D.P.I.E.”SRL Cluj Napoca, intimata reclamantă S.C.” A.” SA Cluj.

Procedura legal îndeplinită.

S-a referit de către magistratul asistent că

recursul este timbrat, după care, cauza fiind în stare de judecată, a rămas în

pronunțare.

C U

R T E A

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin sentința civilă nr.1843/12 octombrie 2000

a Tribunalului Cluj s-a admis acțiunea reclamantei S.C.” A.” Cluj împotriva

pârâtei S.C. „D.P.I.E.”SRL Cluj Napoca și s-a dispus evacuarea pârâtei din

spațiul situat în Cluj Napoca, Calea F. nr.79, cu 78.000 lei cheltuieli de judecată.

S-a constatat că reclamanta a renunțat la

petitul privind obligarea pârâtei la încheierea contractului de leasing cu

clauză irevocabilă de vânzare cumpărare în condițiile Legii nr.133/1999 privind

spațiul din Calea F: nr.79.

În motivarea sentinței s-a reținut că, în baza

contractului de închiriere din 16 iunie 1998 reclamanta i-a închiriat pârâtului

magazinul din Cluj Napoca Calea F. nr.79, termenul de închiriere fiind de 2

ani, începând de la 22 iunie 1998, cu posibilitatea prelungirii lui prin acordul

părților. Contractul a expirat la 22 iunie 2000, neexistând o prelungire a

acestuia.

Împotriva sentinței menționate, pârâta a

declarat apel, prin care a susținut că reclamanta nu a dovedit dreptul de

proprietate asupra imobilului, astfel că nu are calitate procesuală activă. A

mai susținut că are un drept de retenție asupra spațiului închiriat.

Curtea de Apel Cluj-Secția Comercială și de

Contencios Administrativ, prin decizia nr.187 din 28 februarie 2001 a respins

apelul ca nefondat.

Instanța de apel a reținut că din actele

dosarului rezultă calitatea de proprietar a reclamantei, ca temei a

contractului de locațiune ce a existat între părți, astfel că, excepția lipsei

calității procesuale active, invocată de apelanta pârâtă, este fără temei.

Că, hotărârea instanței de fond este

întemeiată, termenul de închiriere expirând la 22 iunie 2000 și nefiind

prelungit, folosirea spațiului de către pârâtă este fără titlu.

Împotriva acestei ultime hotărâri, pârâta a

declarat recurs în temeiul art.304 pct.9 Cod procedură civilă, întrucât:

- reclamanta a fost supusă procedurii

Legii nr.64/1995, astfel că nu mai putea să stea în litigiu decât prin

lichidator;

- reclamanta a înstrăinat imobilul în

litigiu- în procedura falimentului- astfel ca noul proprietar trebuia să se

subroge în locul acesteia în cauză;

- instanțele nu au observat, contrar

probelor din dosar, că raporturile de locațiune s-au transformat în leasing

imobiliar.

Recursul este nefondat.

Între părți a intervenit la 22 iunie 1998,

contractul de închiriere nr.1257/1998, pe termen de doi ani, prin care

reclamanta proprietară a închiriat pârâtei un spațiu comercial de 224 mp. în

Cluj Napoca, Calea F:nr.79.

La expirarea termenului de locațiune, 22 iunie

2000, reclamanta a cerut prin acțiunea introdusă la 24 iulie 2000, evacuarea

pârâtei.

Deținerea spațiului de către pârâtă după

expirarea termenului contractual, fiind fără titlu, întemeiat instanța de fond

a dispus evacuarea acesteia.

Faptul că, după introducerea acțiunii,

reclamanta a fost supusă procedurii Legii nr.64/1995, nu are efecte asupra

contractului de locațiune, acesta fiind expirat anterior declanșării procedurii

legii falimentului.

Față de natura raporturilor contractuale, de

închiriere, raporturi stinse la data înstrăinării imobilului de către

reclamantă, nu era cazul introducerii în cauză a noului proprietar.

Sunt fără temei și nedovedite și susținerile

recurentei în sensul transformării raporturilor de locațiune dintre părți în

leasing imobiliar și, de altfel, aceste susțineri sunt și contradictorii cu

cele privitoare la înstrăinarea spațiului în procedura falimentului susținute

prin recurs.

Față de cele de mai sus, hotărârea atacată

fiind temeinică și legală, recursul urmează să fie respins.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de pârâta S.C.

„D.P.I.E.”SRL Cluj împotriva deciziei nr.187 din 28 februarie 2001 a Curții de

Apel Cluj- Secția Comercială și Contencios Administrativ, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 8

aprilie 2003.