ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 518/2003

S-a

luat în examinare recursul declarat de reclamantele B.M.și E.A., în calitate de

succesoare a lui B.N.– decedat, împotriva încheierii din 23.04.2002 a Curții de

Apel Constanța – Secția civilă, în dosarul nr.274/C/2002.

La

apelul nominal s-a prezentat Av. S.N., care a asistat recurenta-reclamantă

B.M., prezentă și a reprezentat-o pe E.A., consilier juridic A.L., pentru

intimatul-pârât Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, consilier

juridic M.I., pentru Regia Autonomă Administrația  Patrimoniului Protocolului

de Stat, lipsind intimații-pârâți Consiliul local Eforie și S.C. “ N.O.”S.A.

Procedura

completă.

Curtea,

din oficiu, pune în discuția părților admisibilitatea recursului în raport de

dispozițiile art.286 C.proc.civ..

Av.

S.N. a susținut că recursul este admisibil și a solicitat admiterea acestuia

pentru motivele dezvoltate în scris.

Consilier

juridic A.L. și M.I., având pe rând cuvântul, au solicitat respingerea

recursului ca inadmisibil.

Reprezentanta

Ministerului Public a pus concluzii de respingere a recursului ca inadmisibil.

C U R T E A

Asupra

recursului de față:

Din

examinarea  actelor și lucrărilor dosarului constată:

Prin sentința civilă

nr.787/7.XII.2001 Tribunalul Constanța, secția civilă, rejudecînd pricina după

mai multe casări a admis acțiunea precizată formulată de reclamanții B.N.și

B.M.în contradictoriu cu R.A.  A.P.P.S. și Consiliul local Eforie pentru

revendicarea  terenului în suprafață de 296 m.p. situat în Eforie Nord,

Bd.Ovidiu și au fost obligați pârâții să lase reclamanților în deplină

proprietate și posesie suprafața de 288,80 mp. teren în Eforie Nord, Bd.

Ovidiu, cu vecinătățile precizate în dispozitiv.

S-a

admis excepția lipsei calității procesuale pasive a statului Român prin

Ministerul Finanțelor Publice reprezentat de D.G.F.P.  Constanța.

Împotriva

acestei sentințe au declarat apel S.C. “ N.O.”S.A., succesor de drept al R.A.

A.P.P.S. – D.R.P. Neptun și Consiliul local Eforie.

Curtea

de Apel Constanța, secția civilă, prin Încheierea din 23 aprilie 2002 a respins

ca nefondată excepția lipsei calității procesuale a apelantei S.C. “ N.O.”S.A.

și a stabilit termen pentru judecarea pe fond a cererilror de apel la

21.V.2002.

În

contra acestei încheieri au declarat recurs reclamanții B.N.și B.M.invocând

motivul de casare prevăzut de art.304 pct.10 C.proc.civ.. S-a susținut în esență

că S.C. “ N.O.”S.A. nu avea calitate procesuală în cauză întrucât nu a figurat

ca parte în proces inițial și nici în ciclurile procesuale anterioare, iar

invocarea H.G. nr.1033/18.X.2001 prin care s-a transmis cu plata din domeniul

public al statului și  administrarea R.A.  A.P.P.S. – S.R.P. Neptun în

patrimoniul S.C. “ N.O.”S.A. a unor imobile  nu-i conferea o atare calitate.

Recursul

este inadmisibil.

Potrivit

codului de procedură civilă, toate încheierile care preced hotărârea și au ca

scop să pregătească soluționarea pricinii sunt încheieri premergătoare (art.147

și 268 C.proc.civ.).

Unele

dintre acestea pot conține dispoziții pur premergătoare (încheierii

preparatorii)  care nu leagă instanța (art.268 alin.2 C.proc.civ.) sau

dimpotrivă pot conține soluții parțiale ale unor aspecte ale litigiului care

leagă instanța  (încheieri interlocutorii), în sensul că ea nu mai poate reveni

asupra celor hotărâte (art.268 alin.3 C.proc.civ.) cum este cazul în speță.

Consecința

practică a unei astfel de reglementări constă, printre altele, în aceea că

încheierile premergătoare indiferent de felul lor (încheieri preparatorii sau

încheieri interlocutorii) nu pot fi atacate cu recurs decât odată cu fondul. Cu

alte cuvinte, recursul declarat împotriva hotărârii se socotește că a fost

făcut și împotriva încheierilor premergătoare (art.299 C.proc.civ.).

Din

cele expuse rezultă că în sistemul codului de procedură civilă, încheierile

premergătoare fac corp comun cu hotărârea finală și prin urmare vor fi supuse

recursului numai odată cu aceasta.

Or,

în speță B.N.și B.M.au declarat recurs împotriva încheierii din 23 aprilie 2002

a Curții de Apel Constanța, secția civilă, care însă așa cum deja s-a relevat,

constituie o încheiere premergătoare și prin urmare nu puteau fi atacate

separat cu recurs.

Din

această perspectivă, recursul declarat în cauză apare ca inadmisibil și urmează

a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca inadmisibil

recursul declarat de reclamanții B.M.și E.A., în calitate de succesoare a

reclamantului B.N.împotriva încheierii din 23 aprilie 2002 pronunțată de Curtea

de Apel Constanța – Secția civilă în dosarul nr.274/C/2002.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 12 februarie 2003.