ÎCCJ, decizie (scj.ro #82590)

Căi

de atac.Încheiere de respingere a excepției lipsei calității procesuale pasive.Inadmisibilitatea

recursului

Încheierea interlocutorie  prin care instanța de

apel a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a unei părți poate

fi atacată cu recurs numai odată cu   decizia  de soluționare

cauzei.

Secția civilă, decizia nr.518 din 12 februarie 2003

Prin sentința civilă nr.787/7.XII.2001 Tribunalul Constanța, secția civilă,

rejudecînd pricina, după mai multe casări, a admis acțiunea precizată formulată

de reclamanții B.N. și B.M., în contradictoriu cu R.A.- A.P.P.S. și Consiliul

local Eforie, de revendicare a unui imobil situat în Eforie Nord, pârâții fiind

obligați să lase  în deplină proprietate și posesie un teren în suprafață

de suprafața de 288,80 mp.

S-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a statului Român prin

Ministerul Finanțelor Publice reprezentat de D.G.F.P.  Constanța.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel S.C. Neptun Olimp S.A., succesor de

drept al R.A.  A.P.P.S. – D.R.P. Neptun și Consiliul local Eforie.

Curtea de Apel Constanța, secția civilă, prin Încheierea din 23 aprilie 2002, a

respins ca nefondată excepția lipsei calității procesuale a apelantei S.C.

Neptun Olimp S.A. și a stabilit termen pentru judecarea pe fond a cererilor de

apel la 21.V.2002.

În contra acestei încheieri au declarat recurs reclamanții  invocând

motivul de casare prevăzut de art.304 pct.10 C.proc.civ.. S-a susținut, în

esență, că S.C. Neptun Olimp S.A. nu avea calitate procesuală în cauză întrucât

nu a figurat ca parte în proces inițial și nici în ciclurile procesuale

anterioare, iar invocarea H.G. nr.1033/18.X.2001 prin care s-a transmis cu

plata, din domeniul public al statului și  administrarea R.A.

A.P.P.S. – S.R.P. Neptun, în patrimoniul S.C. Neptun Olimp S.A. a unor

imobile  nu-i conferea o atare calitate.

Recursul este inadmisibil.

Potrivit C.proc.civ., toate încheierile care preced hotărârea și au ca scop să

pregătească soluționarea pricinii sunt încheieri premergătoare (art.147 și 268

C. proc.civ.).

Unele dintre acestea pot conține dispoziții pur premergătoare (încheierii

preparatorii)  care nu leagă instanța (art.268 alin.2 C.proc.civ.) sau

dimpotrivă pot conține soluționări parțiale ale unor aspecte ale litigiului

care leagă instanța  (încheieri interlocutorii), în sensul că ea nu mai

poate reveni asupra celor hotărâte (art.268 alin.3 C.proc.civ.) cum este cazul

în speță.

Consecința practică a unei astfel de reglementări constă, printre altele, în aceea

că încheierile premergătoare, indiferent de felul lor (încheieri preparatorii

sau încheieri interlocutorii) nu pot fi atacate cu recurs decât odată cu

fondul.  Recursul declarat împotriva hotărârii se socotește că a fost

făcut și împotriva încheierilor premergătoare (art.299 C.proc.civ.).

Rezultă că, în sistemul C.proc.civ., încheierile premergătoare fac corp

comun cu hotărârea finală și prin urmare vor fi supuse recursului numai odată

cu aceasta.

Or, în speță s-a declarat recurs împotriva încheierii din 23 aprilie 2002 a

Curții de Apel Constanța, secția civilă, care însă, așa cum deja s-a relevat,

constituie o încheiere premergătoare și, prin urmare, nu putea fi atacată

separat cu recurs.

Recursul declarat în cauză apare ca inadmisibil și urmează a fi respins.