ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4742/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Încheierea din 18 martie 2003 pronunțată de Curtea de Apel Constanța în dosar nr. 180/2003, s-a dispus, în baza art. 244 pct. 1 C. proc. civ., supendarea judecării apelurilor formulate de pârâții Consiliul Local Eforie Sud Constanța – Statul Român prin Ministerul Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice – Constanța, S.C. U. 96 SRL și intervenienta M.I., împotriva sentinței civile nr. 830 din 18 decembrie 2000 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosar nr. 5326/2000. S-a reținut că, în raport de actele dosarului și temeiul invocat, cererea de suspendare a judecării cauzei, urmează a fi admisă până la soluționarea dosarului nr. 13114/2002 aflat pe rolul Judecătoriei Constanța.

Împotriva acestei încheieri, au declarat recurs reclamanții A.C.A., I.A.C., A.R. și A.A. Se susține că întreruperea cursului judecății este contrară dispozițiilor art. 244 C. proc. civ. precum și dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 10/2001, întrucât s-au nesocotit cele stabilite de Curtea Supremă de Justiție care, prin decizia de casare cu trimitere spre rejudecarea apelurilor, a stabilit că, în baza art. 47 din 4 octombrie 2001, numai persoana îndreptățită poate opta pentru suspendarea judecății pricinii. În atare situație, măsura luată de instanța de apel, este contrară prevederilor textului citat, constatarea nulității contractului de vânzare-cumpărare neavând nici o înrâurire asupra acțiunii în revendicare, în care este necesar a se compara cele două titluri de proprietate.

Recursul nu este întemeiat. Potrivit art. 244 pct. 1 C. proc. civ., instanța poate suspenda judecata, când dezlegarea pricinii atârnă, în tot sau în parte, de existența sau neexistența unui drept care face obiectul unei alte judecăți. Necontestat, obiectul judecății în dosarul nr. 13114/2002 aflat pe rolul Judecătoriei Constanța, îl constituie constatarea nulității contractului de vânzare-cumpărare încheiat, între pârâta S.C. U.S. și intervenienta M.I., cu privire la imobilul în litigiu, supus revendicării, prin acțiunea de față, pe calea dreptului comun. Așa fiind și față de temeiul juridic invocat prin cererea de suspendare, este fără semnificație juridică în acest cadru procesual împrejurarea că, potrivit art. 47 din Legea nr. 10/2001, numai persoana îndreptățită poate cere suspendarea judecății.

Norma legală citată, prevede posibilitatea pe care o are persoana îndreptățită (în sensul Legii nr. 10/2001) de a părăsi pe această cale, procedura de judecată potrivit dreptului comun și a recurge astfel la procedura specială de restituire reglementată de această lege. Față de cele arătate, rezultă că instanța de apel a apreciat corect asupra oportunității măsurii de suspendare a judecății, fiind evident faptul că, între cele două litigii, în raport de obiectul lor, există o strânsă legătură, soluționarea cauzei de față putând depinde, într-o ipoteză sau alta, de soluția ce se va da în dosarul nr. 13114/2002. Urmează ca, în temeiul prevederilor art. 312 C. proc. civ., recursul să fie respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanții A.C.A., I.A.C., A.R., A.A. împotriva încheierii din 18 martie 2003 a Curții de Apel Constanța, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 noiembrie 2003.