ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4822/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la Tribunalul Constanța, secția comercială, la 5 ianuarie 2004, reclamanta SC A. SRL Eforie Nord, a solicitat în contradictor cu pârâta SC E. SA Eforie Nord anularea licitației publice cu strigare din 24 decembrie 2003, desfășurată la sediul societății cu privire la activele V.C.S.P. și V.C., ca fiind lovită de nulitate a absolută prevăzută de art. 19 din Legea nr. 85/1992, modificată de Legea nr. 76/1994; Legea nr. 80/1991 și Legea nr. 76/1992 privitoare la licitații, H.G. nr. 658/1992 de aplicare a acestor două legi, O.U.G. nr. 88/1997, privitoare la privatizarea societăților comerciale din turism.

Reclamanta, în fapt a susținut că este deținătoarea contractului de locație de gestiune din 17 mai 1991 pe 15 ani a celor două vile și că din zvon public a aflat de ținerea licitației și întrucât nu a găsit nici un afiș la sediul societății a formulat o contestație la 23 decembrie 2004. La termenul din 24 februarie 2004, reclamanta a precizat același temei de drept pentru acțiunea promovată, iar în scris a făcut referire și la prevederile O.U.G. nr. 52/2001; Legea nr. 50/1991 și în subsidiar la Legea nr. 10/2001 și Legea nr. 18/1991. Tribunalul Constanța, secția comercială, prin sentința nr. 3632 din 27 aprilie 2004 a respins acțiunea ca inadmisibilă urmare admiterii excepției cu acest obiect.

Instanța de fond a apreciat că legalitatea procedurilor de privatizare ale societății pârâte nu poate fi verificată din perspectiva dispozițiilor Legii nr. 85/1992, modificată prin Legea nr. 76/1994, care privește vânzarea de locuințe constituite din fondurile statului și ale Legii nr. 50/1991, privind autorizarea în construcții, acte normative fără relevanță în cauza dedusă judecății. Prin decizia nr. 306 din 4 noiembrie 2004, Curtea de Apel Constanța, secția comercială, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta SC A. SRL Eforie Nord. Criticile apelantei cu privire la competența instanței în raport de criteriul valoric și incidența textelor de lege pe care și-a întemeiat acțiunea au fost înlăturate de instanța de apel față de obiectul cererii, nulitatea absolută a licitației din 24 decembrie 2003, menținând, în consecință, ca legală hotărârea instanței de fond.

În contra deciziei menționate reclamanta SC A. SRL a declarat recurs pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ., arătând că ambele hotărâri sunt nelegale și neîntemeiate în baza prevederilor din Legea nr. 50/1991 modificată prin Legea nr. 453/2001 și Legea nr. 85/1992 privitoare la procedura licitațiilor, obligatorie indiferent de apartenența capitalului. Mai susține recurenta că ambele hotărâri conțin motivări contradictorii, că nici una din instanțe nu s-a preocupat de valoarea contractului de locație de gestiune în ființă la data licitației și nu a sancționat refuzul primirii sale la desfășurarea licitației a cărei publicitate s-a realizat în ziare locale din afara Dobrogei.

Intimata SC T.M.N. SA fostă SC E. SA a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală a deciziei atacate, arătând că recurenta a folosit cele două vile între anii 1991 – 2002, în baza contractului de locație de gestiune, reziliat de drept în 2000, recurenta fiind evacuată în august 2002 în baza unei hotărâri judecătorești definitivă și irevocabilă. Cu privire la temeiul de drept invocat de recurenta intimată arată că aceasta nu are incidență în cauză. Recursul nu este fondat. 1. Potrivit art. 137 C. proc. civ., instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond care fac de prisos în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.

În speță, acțiunea reclamantei recurente a fost respinsă urmare admiterii excepției de inadmisibilitate, față de faptul că temeiul de drept inițial indicat, menținut în urma explicațiilor solicitate de judecător, nu reglementează cauze de invalidare a licitațiilor de natura celei a cărei anulare se solicită și care a avut ca obiect active date în locație de gestiune reclamantei. Într-adevăr, actele normative a căror încălcare se invocă și în recurs și care se constituie în motiv de nelegalitate nu au incidență în situația de fapt dată.

Legea nr. 50/1991 republicată (modificată și completată prin Legea nr. 453/2001, de asemenea invocată) privește autorizarea executării lucrărilor de construcții, iar art. 13 din lege referă la posibilitatea vânzării, concesionării ori închirierii prin licitație publică a terenurilor aparținând domeniului privat al statului sau al unităților administrativ teritoriale destinate constituirii, iar Legea nr. 85/1992 republicată privește vânzarea de locuințe și spații cu altă destinație construite din fondurile statului și din fondurile unităților economice sau bugetare de stat, prin art. 2 din lege reglementându-se licitațiile organizate de consiliile locale pentru construcțiile de locuințe finanțate din fondurile statului.

2. Cum decizia atacată nu conține nici motive contradictorii iar valoarea contractului de locație de gestiune deținut de recurentă nu are relevanță asupra competenței instanței în raport de obiectul cererii de chemare în judecată, Înalta Curte va respinge recursul declarat ca nefondat menținând ca legală decizia atacată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta SC A. SRL Eforie Nord, împotriva deciziei nr. 306/ COM din 4 noiembrie 2004, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția comercială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 18 octombrie 2005.