ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5163/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele :

La data de 16 aprilie 1998, prin acțiune

modificată ulterior, P.D. a chemat în judecată pe Z.A., V.Ș., D.I., SC U.S. 96 SRL

cu sediul în Eforie Sud, Consiliul Local Eforie Sud și Consiliul Județean

Constanța pentru revendicarea vilelor „Viorica” și „Mimica” împreună cu terenul

de 600 mp (lot nr. 947), imobile situate în orașul Eforie Sud, naționalizate în

baza Decretului nr. 92/1950. Totodată a cerut constatarea nulității

contractului de vânzare-cumpărare nr. 33 din 4 aprilie 1997 încheiat cu pârâta Z.A.,

ca subdobânditor, rezilierea contractelor de închiriere nr. 365 din 3 martie

1975 și nr. 367 din 3 martie 1975 încheiate cu pârâții V.Ș. și D.I., în

calitate de chiriași și evacuarea acestora din urmă din spațiile locative

închiriate.

În cursul judecății, pârâtul V.Ș. a

decedat (21 noiembrie 2001) și, ca urmare, au fost introduși în judecată, la

cerere, moștenitorii acestuia V.G.A., V.L.M., V.C.A., V.R., V.V., V.E. și V.E.A.

Tribunalul Constanța, secția civilă, prin

sentința nr. 189 din 15 martie 2000 a admis acțiunea și, constatând nulitatea

actului de înstrăinare nr. 33/1997, a obligat la restituirea imobilelor din

litigiu, în deplină proprietate și posesie, pe pârâții Consiliul Local Eforie

Sud și SC U.S. 96 SRL Eforie Sud. A respins acțiunea față de pârâtul Consiliul

Județean Constanța și capetele de cerere privind evacuarea și rezilierea

contractelor de închiriere.

Curtea de Apel Constanța, secția civilă,

prin decizia nr. 64 din 6 martie 2001, a admis apelurile pârâților Consiliul

Local Eforie Sud, SC U.S. 96 SRL Eforie Sud și Z.A., a schimbat în întregime

sentința, și pe fond, a respins acțiunea.

Soluția din apel a fost motivată în

sensul că actul de naționalizare a cuprins imobilele din litigiu ca „un tot

unitar”, că reclamantul n-a făcut dovada că el și defuncta sa mamă (C.V.,

decedată la 24 mai 1990) sunt singurii moștenitori ai proprietarului inițial (C.C.,

decedat în anul 1936) și că subdobânditorul, respectiv pârâta Z.A., fiind de

bună-credință, beneficiază de validarea actului de înstrăinare prin efectele

aparenței în drept.

Împotriva acestei decizii reclamantul a

declarat recurs, bazat pe motivul de casare invocat de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., în dezvoltarea căruia a arătat, în esență că preluarea în patrimoniul

statului a imobilelor din litigiu a fost făcută fără titlu și că, pe fond, se

impune admiterea acțiunii.

Recursul este nefondat.

Imobilele din litigiu au fost preluate de

stat, în baza Decretului nr. 91/1950, din patrimoniul defunctei C.V., autoarea

reclamantului. Este exactă afirmația instanței de apel că, potrivit actului de

naționalizare, prin locul unde erau destinate și structură, aceste bunuri au

format un tot unitar. Ca atare, absența titlului, invocată de reclamant, nu

poate fi reținută și nici lipsa de valabilitate a titlului. Acest lucru

deoarece hotărârea nr. 505/1997 a Comisiei de aplicare a Legii nr. 112/1995,

fiind dată într-o procedură administrativă, nu are efecte de autoritate de

lucru judecat, iar probator, în procesul de față, nu a fost conjugată cu probe

convingătoare în sensul că autoarea reclamantului, ca subiect al

naționalizării, a beneficiat de excepția prevăzută de art. II din Decretul nr. 92/1950.

Așa fiind și cum reclamantul nu a

învederat existența vreunui alt motiv de reformare a deciziei atacate, inclusiv

sub aspectul invalidării actului de înstrăinare, se impune respingerea

recursului, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de reclamantul

P.D. împotriva deciziei civile nr. 64 din 6 martie 2001 a Curții de Apel

Constanța, secția civilă, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 17 septembrie 2004.