ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1549/2006
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1549/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La 1 martie 2000, reclamanta P.O. a
chemat în judecată pe pârâții Statul Român, prin D.G.F.P. Constanța, Consiliul
local Eforie, Primarul orașului Eforie și SC U. 96 SRL Eforie Sud, solicitând
ca aceștia să fie obligați să-i lase în deplină proprietate, posesie și
folosință imobilul situat în Eforie Nord, compus din 660 mp teren,
corespunzător lotului nr. 188 (fost 72) din planul de parcelare al orașului, și
o locuință formată din 3 camere, hol și dependințe, edificată în perioada interbelică.
În motivarea acțiunii, întemeiate pe
art. 480 și art. 481 C. civ., coroborate cu art. 1 alin. (3) și (5) din Normele
metodologice de aplicare a Legii nr. 112/1995, reclamanta a susținut că:
- terenul revendicat a fost dobândit
în anul 1934 de către T.V., fratele său, decedat la 11 ianuarie 1973;
- pe acest teren, defunctul a
edificat, în perioada interbelică, locuința solicitată, înregistrată la
autoritățile locale;
- imobilul a fost apoi naționalizat,
conform Decretului nr. 92/1950, poziția 245, pe numele P.V., în loc de T.V.;
- este unica moștenitoare a
defunctului și a notificat pârâților SC U. 96 Eforie Sud (în administrarea
căreia se află imobilul) și Consiliul local Eforie să nu încheie acte de
înstrăinare.
Tribunalul Constanța, secția civilă,
prin sentința nr. 494 din 13 iunie 2000, a respins acțiunea, ca nefondată,
reținând că o simplă eroare materială nu duce la ilegalitatea măsurii de
naționalizare.
Curtea de Apel Constanța, secția
civilă, prin decizia nr. 266 din 10 noiembrie 2000, a admis apelul declarat de
reclamantă (prin procurist D.M. ) și a schimbat în tot sentința, în sensul
admiterii acțiunii și obligării pârâților la lăsarea apelantei în deplină
proprietate și posesie a imobilului (600 mp teren și locuință de 3 camere și
dependințe).
S-a reținut că bunul revendicat nu a
intrat niciodată în proprietatea statului deoarece a fost naționalizat pe
numele altei persoane.
Curtea Supremă de Justiție, secția
civilă, prin decizia nr. 5604 din 11 decembrie 2001, a admis recursurile
declarate de pârâții Consiliul local Eforie și SC U. 96 SRL Eforie, a casat
ambele hotărâri și a trimis cauza spre rejudecare la prima instanță, cu
motivarea că reclamanta trebuie să prezinte titlul de proprietate, să facă
dovada edificării construcției în perioada interbelică și să depună, în copie
certificată, anexa Decretului nr. 92/1950.
Tribunalul Constanța, secția civilă,
prin sentința nr. 714 din 2 iulie 2002, a respins acțiunea, reținând că
reclamanta nu a făcut dovada dreptului de proprietate asupra terenului și
edificării construcției de către defunctul său frate.
Curtea de Apel Constanța, secția
civilă, prin decizia nr. 147 din 27 noiembrie 2002, a respins apelul declarat
de reclamantă, ca nefondat, cu motivarea că apelanta nu a depus titlul de
proprietate și nu a dovedit ridicarea construcției în perioada interbelică.
Reclamanta a declarat recurs, prin
care a solicitat modificarea ultimelor două hotărâri, în sensul admiterii
acțiunii.
În motivarea recursului, întemeiat
pe art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ., reclamanta a susținut că a dovedit atât
dreptul de proprietate al defunctului asupra terenului revendicat, cât și
construirea de către acesta a unei locuințe în perioada interbelică.
Curtea Supremă de Justiție, secția
civilă, prin încheierea din 24 octombrie 2003, a suspendat judecata la cererea
recurentei, conform art. 47 alin. (1) din Legea nr. 10/2001.
După repunerea pe rol a cauzei, din
oficiu (la 19 octombrie 2005), procuratorul recurentei-reclamante a comunicat,
în scris, că litigiul s-a stins și ca urmare a restituirii imobilului
revendicat, prin Dispoziția nr. 601/2003 emisă de Primarul orașului Eforie în
temeiul legii sus menționate.
Așa fiind, conform art. 312 alin.
(1) C. proc. civ., prezentul recurs va fi respins, ca rămas fără obiect.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de
reclamanta P.O. împotriva deciziei nr. 147 A din 27 noiembrie 2002 a Curții de
Apel Constanța, secția civilă, ca rămas fără obiect.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 februarie 2006.