ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5668/2004

Asupra recursului civil de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 5

august 1999 pe rolul Tribunalului Constanța sub nr. 6120, reclamanta V.S.F. a

chemat în judecată pe pârâții Consiliul Local Eforie, Orașul Eforie prin

primar, Statul Român prin Ministerul Finanțelor și SC E. SA, solicitând

instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să oblige pârâții să-i lase

reclamantei imobilul situat în Eforie, în deplină proprietate și liniștită

posesie.

Motivându-și în fapt acțiunea, reclamanta

a arătat în esență că imobilul a fost naționalizat în temeiul Decretului nr. 92/1950,

deși proprietarii făceau parte din categoriile exceptate și prevăzute în art. II

din același act normativ.

Prin sentința civilă nr. 261 din 11

aprilie 2001, Tribunalul Constanța a admis acțiunea reclamantei V.S.F. și a

obligat pârâții să lase reclamantei în deplină proprietate și liniștită posesie

imobilul situat în Eforie Nord, compus din construcții și teren în suprafață de

481,54 mp (lot 78) cu următoarele vecinătăți: N – lot 79, proprietatea familiei

G.; S – lot 77, proprietatea familiei L.; E – faleza; V – B-dul T.V.

A respins ca nefondată cererea de chemare

în garanție formulată de pârâta SC E. SA în contradictoriu cu Statul Român prin

Ministerul Finanțelor și A.P.A.P.S.

Împotriva acestei sentințe a declarat

apel pârâta, arătând, pe de o parte că în mod greșit s-a reținut faptul că

trecerea imobilului în proprietatea statului s-a făcut fără titlu, iar pe de

altă parte că în mod greșit a reținut instanța că autorii reclamantei făceau

parte din categoria persoanelor exceptate de la naționalizare, filele din cărțile

de muncă prezentate cuprinzând date inexacte, încheiate după perioada

naționalizării.

Prin decizia civilă nr. 129/C din 6

noiembrie 2002, Curtea de Apel Constanța, secția civilă, a respins, ca

nefondat, apelul declarat de pârâta SC E. SA împotriva sentinței civile nr. 261

din 11 aprilie 2001 a Tribunalului Constanța, secția civilă.

Pentru a se pronunța astfel, atât

instanța de fond cât și cea de apel au reținut că în mod abuziv imobilul a fost

naționalizat în temeiul Decretului nr. 92/1950, proprietarii făcând parte din

categoriile socio-profesionale exceptate de la naționalizare.

Au reținut, de asemenea, că reclamanta a

făcut dovada titlului său de proprietate, iar trecerea imobilului în

proprietatea Statului nu s-a făcut în baza unui titlu legal.

Au mai reținut instanțele că pârâta SC E.

SA nu a făcut dovada că este privatizată sau se află în curs de privatizare

pentru a-i fi aplicabile dispozițiile Legii nr. 99/1999, cererea de chemare în

garanție fiind respinsă ca neîntemeiată.

Împotriva deciziei civile menționate mai

sus a declarat recurs pârâta SC E. SA, invocând motivele de casare prevăzute de

art. 304 pct. 4, 5, 9 și 10 C. proc. civ. și susținând în esență că:

- trecerea imobilului în proprietatea

statului s-a făcut cu respectarea prevederilor Decretului nr. 92/1950, titlul

statului nefiind desființat, aspect ignorat de către instanțe, care au

pronunțat hotărâri nelegale;

- instanța de apel a încălcat formele de

procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 108 alin. (2) C. proc. civ.,

neanalizând nici unul din motivele de apel invocate;

- nu s-a făcut dovada calității de moștenitor

de către G.D., S.M.A. și S.A.M.;

- nu s-au analizat înscrisurile aflate la

dosar, din care rezultă privatizarea SC E. SA;

- instanța de apel nu s-a pronunțat

asupra cererii de chemare în garanție și a dreptului de retenție.

Recursul este fondat în limitele și

pentru considerentele care succed.

Admițând acțiunea reclamantei și reținând

în esență că proprietarii imobilului făceau parte din categoriile exceptate de

la naționalizare, instanța de fond a obligat pe toți pârâții , respectiv

Consiliul Local Eforie, Orașul Eforie prin primar, Statul Român prin Ministerul

Finanțelor și SC E. SA să lase reclamantei în deplină proprietate și liniștită

posesie imobilul în litigiu și a respins, ca neîntemeiată, cererea de chemare

în garanție a Statului Român prin Ministerul Finanțelor Publice și APAS,

formulată de SC E. SA.

Această soluție a fost menținută prin

respingerea apelului formulat de pârâta SC E. SA.

Din examinarea actelor și lucrărilor

dosarului este de reținut că în speță nu au fost clarificate aspectele privind

pe de o parte legitimarea procesuală activă în raportul juridic dedus judecății,

iar pe de altă parte problema titlului cu care a fost preluat imobilul de către

stat, aspect de a cărui lămurire depinde și stabilirea fără echivoc a pârâtului

care are calitatea de posesor neproprietar al imobilului.

În acest sens, un aspect rămas

neclarificat de instanța de apel este acela referitor la soluționarea acțiunii

privind constatarea nulității testamentului prezentat pe numele defunctei V.S.F.,

aspect deosebit de important în stabilirea legitimității procesuale active a

reclamantei. În întâmpinarea depusă în recurs, intimații-reclamanți au arătat

că instanțele s-au pronunțat în mod irevocabil în sensul respingerii acțiunii

în constatarea nulității testamentului. Se impune, pentru stabilirea cu

certitudine a legitimării procesuale active a reclamantei și a clarificării

împrejurării dacă bunul a aparținut testatoarei la data întocmirii

testamentului, depunerea la dosarul cauzei a copiei hotărârii judecătorești

irevocabile prin care s-a soluționat acțiunea în constatarea nulității testamentului.

Pe lângă faptul că nu a fost clarificată

chestiunea legitimării procesuale active a reclamantei, instanțele nu s-au

pronunțat nici cu privire la titlul în baza căruia SC E. SA a susținut că

deține imobilul în litigiu, nepunându-se în discuția părților actul de

privatizare al pârâtei SC E. SA, aspect ce trebuia lămurit pentru a se stabili

în posesia cui se află imobilul.

În motivele sale de apel, SC E. SA a

susținut că „a făcut dovada că este o societate total privatizată, în special

prin rezoluția nr. 53284 din 27 septembrie 1999 a Camerei de Comerț Constanța,

din care rezultă structura capitalului social al societății”, aspect asupra

căruia instanța de apel nu s-a pronunțat în nici un fel, aceasta reținând doar

că „apelanta nu a făcut dovada că este privatizată sau că se află în curs de

privatizare, pentru a se face aplicarea prevederilor art. 32 din Legea nr. 99/1999”.

Totodată, având în vedere că prin decizia

civilă nr. 3887 din 8 octombrie 2003 pronunțată de Curtea Supremă de Justiție

în cauza ce a format obiectul dosarului nr. 4874/2002 s-a admis recursul

declarat de pârâta SC E. SA Eforie Nord împotriva încheierii din 30 septembrie

2002 de suspendare a cauzei în baza art. 47 din Legea nr. 10/2001 (dosar nr. 881/C/

al Curții de Apel Constanța, secția civilă), iar cauza a fost trimisă la

aceeași instanță pentru continuarea judecății, este necesar a se cunoaște

soluția irevocabilă pronunțată în cauza având ca obiect judecarea contestației

împotriva deciziei nr. 1025 din 3 octombrie 2001 emisă de SC E. SA Eforie Nord

în temeiul Legii nr. 10/2001.

Prin urmare, se impune clarificarea

tuturor acestor aspecte în vederea stabilirii cu certitudine a cadrului

procesual, punerea în discuția părților a aspectelor privind legitimitatea

procesuală activă a reclamantei, valabilitatea sau nevalabilitatea titlului de

preluare de către stat și a actelor de privatizare, motiv pentru care recursul

se va admite.

Față de aceste considerente și nefiind

stabilite pe deplin împrejurările de fapt în raportul juridic dedus judecății

pentru ca să se poată hotărî asupra fondului pricinii conform art. 314 C. proc.

civ., urmează a se admite recursul, a se casa decizia curții de apel și a se

trimite cauza aceleiași instanțe spre rejudecarea apelului, pentru lămurirea

chestiunilor cercetate în cuprinsul prezentei decizii.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de reclamanta SC

E. SA împotriva deciziei civile nr. 129/C din 6 noiembrie 2002 a Curții de Apel

Constanța, pe care o casează și trimite cauza spre rejudecarea apelului

aceleiași instanțe.

Irevocabilă

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 18 octombrie 2004.