ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1014/2003

La ordine, pronunțarea în recursurile declarate de pârâții S.M., S.N., S.C.”U.96” SRL Eforie Sud și de intervenienții B.Z., B.L.și S.C. RG “V.” SRL Eforie Sud împotriva deciziei civile nr. 183 din 6 iulie 2000 a Curții de Apel Constanța – Secția Civilă.

Dezbaterile au fost consemnate în încheierea cu data de 18 februarie 2003 care face parte integrantă din prezenta iar pronunțarea s-a amânat la 25 februarie 2003, 3 martie 2003, 5 martie 2003 și 13 martie 2003. C U R T E A Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată sub nr.8797 din 7 iulie 1997 la Judecătoria Constanța reclamanta B.I.M.a chemat în judecată Statul Român prin Ministerul Finanțelor reprezentat prin Direcția Generală a Finanțelor Publice și Controlului Financiar de Stat Constanța, orașul Eforie Sud prin Primar, Consiliul local al orașului Eforie și S.C.”C.S.”Eforie Sud solicitând să fie obligați pârâții să-i lase în deplină proprietate și posesie imobilul situat în Eforie Sud, str. Negru Vodă, nr. 54, compus din 2400 m.p.

teren și construcțiile “Vila Vedita” cu anexele corp A și B. În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că imobilul în litigiu, proprietatea autorilor săi S.P.și S.V.nu a trecut în proprietatea Statului Român cu titlu legal întrucât proprietarii inițiali făceau parte din categoria persoanelor exceptate de la naționalizare potrivit art. II din Decretul nr.92/1950. În cauză a formulat cerere de intervenție în interes propriu S.C.“RG V.” SRL solicitând să fie obligată reclamanta să respecte contractul de locație de gestiune din 13 februarie 1992 încheiat cu S.C.”C.S.”SA și, în subsidiar, să-i fie acordat un drept de retenție asupra imobilului până la amortizarea integrală a investițiilor efectuate, în valoare de 989.000.000 lei.

Judecătoria Constanța prin sentința civilă nr. 1742 din 17 februarie 1998 a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Tribunalului Constanța. La data de 12 iunie 1998 au formulat cerere de intervenție în interes propriu B.Z. și B.L., solicitând să se constate că sunt dobânditori de bună credință ai construcției din Eforie Sud, str. Negru Vodă nr.50 A în temeiul contractului din 30 decembrie 1996 încheiat cu S.C.”U.S. 96” SRL, spațiu compus din 2 camere în suprafață de 19,19 m.p. și, în subsidiar, să fie obligată reclamanta să le plătească valoarea îmbunătățirilor efectuate. La data de 9 septembrie 1998 alături de reclamanta B.I.M.au solicitat revendicarea imobilului și I.D.M.și P.C.C.și au cerut citarea în cauză a S. C.”U.S.” 96 SRL Eforie Sud, în calitate de pârâtă.

Ulterior, la data de 26 noiembrie 1998, reclamanții și-au completat acțiunea solicitând să se constate nulitatea contractelor de vânzare-cumpărare încheiate în temeiul Legii nr.112/1995 între S.C.”U 96” SRL Eforie și intervenienții B.Z. și B.L.precum și cu pârâții S.M.și S.N.. Tribunalul Constanța – Secția civilă prin sentința civilă nr.1060 din 16 decembrie 1999 a admis în parte acțiunea, a obligat pe pârâții Statul Român prin Ministerul Finanțelor – reprezentat prin Direcția Generală a Finanțelor Publice și Controlului Financiar de Stat – Constanța, orașul Eforie Sud prin Primar, Consiliul local Eforie, S.C.”C S”SA și S.C.”U 96” SRL să lase în deplină proprietate și posesie reclamanților imobilul situat în Eforie Sud, str. Negru Vodă, nr. 54, compus din 2400 m.p.

și corpurile de construcții A și B, a admis în parte cererea de intervenție a S.C.”RG V”SRL, au fost obligați reclamanții să respecte contractul de locație nr. 688 din 13 februarie 1992. Prin aceeași sentință tribunalul a anulat ca netimbrată cererea de intervenție a intervenienților B.Z. și B.L., a respins cererea de intervenție a S.C.”RG V”SRL precum și capătul de cerere din acțiune având ca obiect constatarea nulității contractelor de vânzare-cumpărare încheiate între S.C.”US”96 SRL – Eforie Sud și pârâții B.Z., B.L., S.M.și S.N.. S-a reținut că imobilul în litigiu, proprietatea autorilor reclamanților – S.P.și S.V.– nu a intrat în patrimoniul Statului Român în temeiul unui titlu valabil întrucât aceștia din urmă – intelectuali profesioniști – erau exceptați de la naționalizare potrivit art. II din Decretul nr.92/1950.

Curtea de Apel Constanța prin decizia civilă nr. 183 din 6 iulie 2000 a admis apelul declarat de reclamanții B.I.M., I.D.M.și P.C.C.a schimbat în parte sentința civilă nr.1060 din 16 decembrie 1999 a Tribunalului Constanța și a constatat nulitatea absolută a contractelor de vânzare-cumpărare încheiate de S.C.”U 96”SRL Eforie Sud la data de 30 decembrie 1996 cu B.Z. și B.L., S.M.și N. Au fost respinse cererile de intervenție ale intervenienților S.C.“ RG V.” SRL Eforie Sud și B.Z. și L. Au fost de asemenea respinse apelurile declarate de S.C.”C S”SA Eforie Sud și S.C.”V.”SRL Eforie Sud. S-a reținut că potrivit art. 9 alin. 1 din Legea nr.112/29 noiembrie 1995 numai imobilele care nu se restituie în natură foștilor proprietari sau moștenitorilor acestora pot fi vândute chiriașilor titulari ai contractelor de închiriere precum și că imobilul în litigiu a fost preluat fără titlu.

Împotriva deciziei civile nr. 183 din 6 iulie 2000 a Curții de Apel Constanța au declarat recursuri B.Z. și B.L., S.M.și S.N. și S.C.”US”SRL Eforie Sud, solicitând casarea potrivit art. 304 pct. 9 C.proc.civ.și susținând în esență că au fost de bună credință la încheierea contractelor de vânzare-cumpărare în temeiul Legii nr.112/1995. Curtea urmează să admită recursurile ca fondate pentru următoarele considerente: Potrivit art. 314 C.proc.civ.Curtea Supremă de Justiție hotărăște asupra fondului pricinii în toate cazurile în care casează hotărârea atacată numai în scopul aplicării corecte a legii la împrejurări de fapt ce au fost deplin stabilite. În speță, împrejurările de fapt nu au fost deplin stabilite.

Instanțele au fost investite de către intimații B.I.M., I.D.M.și P.C. C., în calitate de succesori ai defuncților V.S., decedată la data de 14 iulie 1966 și P.S., decedat la data de 20 septembrie 1971, cu soluționarea unei acțiuni în revendicare întemeiată pe dispozițiile art. 480 C.civ. având ca obiect imobilul situat în Eforie Sud, str. Negru Vodă, nr. 54 compus din 2400 m.p. teren, Vila Vedita și anexele acesteia, corpurile A și B. Instanțele de fond și de apel au soluționat pricina fără ca reclamanții să facă proba deplină a dreptului lor de proprietate asupra imobilului în litigiu, a întinderii acestuia. Astfel, din certificatul eliberat la data de 22 iulie 1996 rezultă că la matricola nr.1419 din 1945 au figurat 2400 m.p.

teren –loturile 980, 981, 982, 983 – 4 corpuri de construcții precum și că prin contractul nr. 118 din 4 noiembrie 1971 nedepus la dosar, a fost înstrăinată suprafața de 600 m.p. teren. La fila 14 dosar 8797/1997 s-a depus un extras din registrul de transcripțiuni din care rezultă că la data de 1 septembrie 1926 a fost transcris actul prin care P.și V.S. au cumpărat 600 m.p. teren (lotul 980) în stațiunea Băile Movila. La fila17 dos. 8797/1997 s-a depus un extras din registrul de transcripțiuni din care rezultă că la data de 21 iunie a fost transcris un act dotal prin care V.S. dobândea 500 m.p. în comuna Techirghiol (lotul 14, careul R) și 1000 m.p. în aceeași localitate (lotul nr.12). La fila 15 din același dosar s-a depus fișa imobilului din Str. Negru Vodă nr. 64 cu valoarea locativă pentru anii 1947/1948, în care figurează înscrise teren și corpuri de clădire, nedeterminate.

Pentru a se stabili cu exactitate care a fost suprafața de teren aflată în proprietatea V. și a lui P.S. urmează să se depună titlurile de proprietate a căror transcriere a fost efectuată. Este de asemenea necesar să se probeze dacă autorii reclamanților au edificat construcții pe terenul proprietatea lor, preluate prin Decretul nr.92/1950. În cauză se impune a se stabili – pe bază de expertiză dacă există identitate între imobilul proprietatea autorilor reclamanților, cel naționalizat prin Decretul nr.92/1950 și cel revendicat, și să se delimiteze întinderea acestuia. Urmează să se verifice de asemenea dacă suprafața de 397,2 m.p. teren situat în Eforie Sud, str. Negru Vodă, nr. 50 A, referitor la care prin sentința civilă nr.8141 din 12 mai 1999 a Judecătoriei Constanța – definitivă – s-a stabilit că B.Z.

și B.L.au dobândit un drept de proprietate prin uzucapiune este sau nu inclusă în suprafața de teren asupra căreia autorii reclamanților au avut un drept de proprietate. Cu prilejul rejudecării urmează să se verifice și apărarea pârâților B.Z. și B.L., S.M.și S.N. au încheiat, în temeiul Legii nr.112/1995, cu bună credință, contractele de vânzare-cumpărare din 30 decembrie 1996 cu cu S.C.”U 96” SRL Eforie Sud. Față de considerentele menționate, urmează să se admită recursurile declarate de B.Z., B.L., S. M., S.N. împotriva deciziei curții de apel pe care o va casa și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Împotriva deciziei civile nr. 183 din 6 iulie 2000 a Curții de Apel Constanța a declarat recurs și S.C.”RG V.”SRL Eforie Sud solicitând casarea în temeiul art.304 pct. 9, 10, 11 C.proc.civ.și susținând în esență că greșit a fost respinsă cererea sa de intervenție având ca obiect obligarea reclamanților de a respecta contractul de locație de gestiune încheiat cu S.C.”C S”SA, de a-i plăti 989.000.000 lei contravaloarea investițiilor efectuate și acordarea unui drept de retenție. Recursul S.C.”RG V”SRL Eforie Sud urmează să fie respins ca nefondat pentru următoarele considerente: S.C.”C S”SA a încheiat la data de 13 februarie 1992 cu S.C. “V.” SRL Eforie Sud pentru 10 ani – un contract de locație a gestiunii pentru Vila Vedita, Eforie Sud, contract care nu este opozabil reclamanților.

Prin contract locatara nu s-a obligat să efectueze “investiții” iar locatarul nu a prevăzut că “investițiile” vor fi restituite. Efectuarea de către beneficiarul unei locații de gestiune a unor cheltuieli legate de menținerea în stare corespunzătoare a bunului nu reprezintă un spor de valoare al bunului de natură să atragă obligația proprietarilor actuali de a restitui contravaloarea cheltuielilor. Față de considerentele menționate Curtea va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII DECIDE: Admite recursurile declarate de pârâții S.M., S.N., S.C.”U 96” SRL Eforie Sud și de intervenienții B.Z., B.L.împotriva deciziei nr. 183 din 6 iulie 2000 a Curții de Apel Constanța – Secția Civilă pe care o casează și trimite cauza aceleiași curți, pentru rejudecarea apelului declarat de reclamanții B.I.M., I.D.M.și P.C.C.. Respinge recursul declarat de S.C.”RG V.” SRL împotriva aceleiași decizii. Menține restul dispozițiilor deciziei curții de apel. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 martie 2003.