ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1014/2003

La ordine, pronunțarea în recursurile declarate de pârâții

S.M., S.N., S.C.”U.96” SRL Eforie Sud și de intervenienții B.Z., B.L.și  S.C.

RG “V.” SRL Eforie Sud împotriva deciziei  civile nr.  183   din  6 iulie 2000

a Curții de Apel Constanța – Secția Civilă.

Dezbaterile au

fost consemnate în încheierea cu data de 18 februarie 2003 care face parte integrantă

din prezenta iar   pronunțarea   s-a  amânat   la  25  februarie  2003,   3

martie 2003, 5 martie 2003 și 13 martie 2003.

C U R T E A

Asupra

recursurilor de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea

înregistrată sub nr.8797 din 7 iulie 1997 la Judecătoria Constanța reclamanta

B.I.M.a chemat în judecată Statul Român prin Ministerul Finanțelor reprezentat

prin Direcția Generală a Finanțelor Publice și Controlului Financiar de Stat

Constanța, orașul Eforie Sud prin Primar, Consiliul local al orașului Eforie și

S.C.”C.S.”Eforie Sud solicitând să fie obligați pârâții să-i lase în deplină

proprietate și posesie imobilul situat în Eforie Sud, str. Negru Vodă, nr. 54,

compus din 2400 m.p. teren și construcțiile “Vila Vedita” cu anexele corp A și

B.

În motivarea

acțiunii reclamanta a arătat că imobilul în litigiu, proprietatea autorilor săi

S.P.și S.V.nu a trecut în proprietatea Statului Român cu titlu legal întrucât

proprietarii inițiali făceau parte din categoria persoanelor exceptate de la

naționalizare potrivit art. II din Decretul nr.92/1950.

În cauză a

formulat cerere de intervenție în interes propriu S.C.“RG V.” SRL solicitând să

fie obligată reclamanta să respecte contractul de locație de gestiune din 13

februarie 1992 încheiat cu S.C.”C.S.”SA și, în subsidiar, să-i fie acordat un

drept de retenție asupra imobilului până la amortizarea integrală a

investițiilor  efectuate, în valoare de 989.000.000 lei.

Judecătoria

Constanța prin sentința civilă nr. 1742 din 17 februarie 1998 a declinat

competența soluționării cauzei în favoarea Tribunalului Constanța.

La data de 12

iunie 1998 au formulat cerere de intervenție în interes propriu B.Z. și B.L.,

solicitând să se constate că sunt dobânditori de bună credință ai construcției

din Eforie Sud, str. Negru Vodă nr.50 A în temeiul contractului din 30

decembrie 1996 încheiat cu S.C.”U.S. 96” SRL, spațiu compus din 2 camere în

suprafață de 19,19 m.p. și, în subsidiar, să fie obligată reclamanta să le

plătească valoarea îmbunătățirilor efectuate.

La data de 9

septembrie 1998 alături de reclamanta B.I.M.au solicitat revendicarea

imobilului și I.D.M.și P.C.C.și au cerut citarea în cauză a S. C.”U.S.” 96 SRL

Eforie Sud, în calitate de pârâtă.

Ulterior, la

data de 26 noiembrie 1998,   reclamanții și-au completat acțiunea solicitând să

se constate nulitatea contractelor de vânzare-cumpărare încheiate în temeiul

Legii nr.112/1995 între S.C.”U 96” SRL Eforie și intervenienții B.Z. și

B.L.precum și cu pârâții S.M.și S.N..

Tribunalul

Constanța – Secția civilă prin sentința civilă nr.1060 din 16 decembrie 1999 a

admis în parte acțiunea, a obligat pe pârâții Statul Român prin Ministerul

Finanțelor – reprezentat prin Direcția Generală a Finanțelor Publice și

Controlului Financiar de Stat – Constanța, orașul Eforie Sud prin Primar,

Consiliul local Eforie, S.C.”C S”SA și S.C.”U 96” SRL să lase în deplină

proprietate și posesie reclamanților imobilul situat în Eforie Sud, str. Negru

Vodă, nr. 54, compus din 2400 m.p. și corpurile de construcții A și B, a admis

în parte cererea de intervenție a S.C.”RG V”SRL, au fost obligați reclamanții

să respecte contractul de locație nr. 688 din 13 februarie 1992. Prin aceeași

sentință tribunalul a anulat ca netimbrată cererea de intervenție a

intervenienților B.Z. și B.L., a respins cererea de intervenție a S.C.”RG V”SRL

precum și capătul de cerere din acțiune având ca obiect constatarea nulității

contractelor de vânzare-cumpărare încheiate între S.C.”US”96 SRL – Eforie Sud

și pârâții B.Z., B.L., S.M.și S.N..

S-a reținut că

imobilul în litigiu, proprietatea autorilor reclamanților – S.P.și S.V.– nu a

intrat în patrimoniul Statului Român în temeiul unui titlu valabil întrucât

aceștia din urmă – intelectuali profesioniști – erau exceptați de la

naționalizare potrivit art. II din Decretul nr.92/1950.

Curtea de Apel

Constanța prin decizia civilă nr. 183 din 6 iulie 2000 a admis apelul declarat

de reclamanții B.I.M., I.D.M.și P.C.C.a schimbat în parte sentința civilă

nr.1060 din 16 decembrie 1999 a Tribunalului Constanța și a constatat nulitatea

absolută a contractelor de vânzare-cumpărare încheiate de S.C.”U 96”SRL Eforie

Sud la data de 30 decembrie 1996 cu B.Z. și B.L., S.M.și N. Au fost respinse

cererile de intervenție ale intervenienților S.C.“ RG V.” SRL Eforie Sud și

B.Z. și L. Au fost de asemenea respinse apelurile declarate de S.C.”C S”SA

Eforie Sud  și   S.C.”V.”SRL   Eforie Sud.

S-a reținut că

potrivit art. 9 alin. 1 din Legea nr.112/29 noiembrie 1995 numai imobilele care

nu se restituie în natură foștilor proprietari sau moștenitorilor acestora pot

fi vândute chiriașilor titulari ai contractelor de închiriere precum și că

imobilul în litigiu a fost preluat fără titlu.

Împotriva

deciziei civile nr. 183 din 6 iulie 2000 a Curții de Apel Constanța au declarat

recursuri B.Z. și B.L., S.M.și S.N. și S.C.”US”SRL Eforie Sud, solicitând

casarea potrivit art. 304 pct. 9 C.proc.civ.și susținând în esență că au fost

de bună credință la încheierea contractelor de vânzare-cumpărare în temeiul

Legii nr.112/1995.

Curtea urmează

să admită recursurile ca fondate pentru următoarele considerente:

Potrivit art.

314 C.proc.civ.Curtea Supremă de Justiție hotărăște asupra fondului pricinii în

toate cazurile în care casează hotărârea atacată numai în scopul aplicării

corecte a legii la împrejurări de fapt ce au fost deplin stabilite.

În speță,

împrejurările de fapt nu au fost deplin stabilite.

Instanțele au

fost investite de către intimații B.I.M., I.D.M.și P.C. C., în calitate de

succesori ai defuncților V.S., decedată la data de 14 iulie 1966 și P.S.,

decedat la data de 20 septembrie 1971, cu soluționarea unei acțiuni în

revendicare întemeiată pe dispozițiile art. 480 C.civ. având ca obiect imobilul

situat în Eforie Sud, str. Negru Vodă, nr. 54 compus din 2400 m.p. teren, Vila

Vedita și anexele acesteia, corpurile A și B.

Instanțele de

fond și de apel au soluționat pricina fără ca reclamanții să facă proba deplină

a dreptului lor de proprietate asupra imobilului în litigiu, a întinderii

acestuia.

Astfel, din

certificatul eliberat la data de 22 iulie 1996 rezultă că la matricola nr.1419

din 1945  au figurat 2400 m.p. teren –loturile 980, 981, 982, 983 – 4 corpuri

de construcții precum și că prin contractul nr. 118 din 4 noiembrie 1971

nedepus la dosar, a fost înstrăinată suprafața de 600 m.p. teren.

La fila 14

dosar 8797/1997 s-a depus un extras din registrul de transcripțiuni din care

rezultă că la data de 1 septembrie 1926 a fost transcris actul prin care P.și

V.S. au cumpărat 600 m.p. teren (lotul 980) în stațiunea Băile Movila.

La fila17 dos.

8797/1997 s-a depus un extras din registrul de transcripțiuni din care rezultă

că la data de 21 iunie a fost transcris un act dotal prin care V.S. dobândea

500 m.p. în comuna Techirghiol (lotul 14, careul R) și 1000 m.p. în aceeași

localitate (lotul nr.12).

La fila 15 din

același dosar s-a depus fișa imobilului din Str. Negru Vodă nr. 64 cu valoarea

locativă pentru anii 1947/1948, în care figurează înscrise teren și corpuri de

clădire, nedeterminate.

Pentru a se

stabili cu exactitate care a fost suprafața de teren aflată în proprietatea V.

și a lui P.S. urmează să se depună titlurile de proprietate a căror transcriere

a fost efectuată.

Este de

asemenea necesar să se probeze dacă autorii reclamanților au edificat

construcții pe terenul proprietatea lor, preluate prin Decretul nr.92/1950.

În cauză se

impune a se stabili – pe bază de expertiză dacă există identitate între

imobilul proprietatea autorilor reclamanților, cel naționalizat prin Decretul

nr.92/1950 și cel revendicat, și să se delimiteze  întinderea acestuia.

Urmează să se

verifice de asemenea dacă suprafața de 397,2 m.p. teren situat în Eforie Sud,

str. Negru Vodă, nr. 50 A, referitor la care prin sentința civilă nr.8141 din

12 mai 1999 a Judecătoriei Constanța – definitivă – s-a stabilit că B.Z. și

B.L.au dobândit un drept de proprietate prin uzucapiune este sau nu inclusă în

suprafața de teren asupra căreia autorii reclamanților au avut un drept de

proprietate.

Cu prilejul

rejudecării urmează să se verifice și apărarea pârâților B.Z. și B.L., S.M.și

S.N. au încheiat, în temeiul Legii nr.112/1995, cu bună credință, contractele

de vânzare-cumpărare din 30 decembrie 1996 cu cu S.C.”U 96” SRL Eforie Sud.

Față de

considerentele menționate, urmează să se admită recursurile declarate de B.Z.,

B.L., S. M., S.N. împotriva deciziei curții de apel pe care o va casa și va

trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Împotriva

deciziei civile nr. 183 din 6 iulie 2000 a Curții de Apel Constanța a declarat

recurs și S.C.”RG V.”SRL Eforie Sud solicitând casarea în temeiul art.304 pct.

9, 10, 11 C.proc.civ.și susținând în esență că greșit a fost respinsă cererea

sa de intervenție având ca obiect obligarea reclamanților de a respecta

contractul de locație de gestiune încheiat cu S.C.”C S”SA, de a-i plăti 989.000.000

lei contravaloarea investițiilor efectuate și acordarea unui drept de retenție.

Recursul

S.C.”RG V”SRL Eforie Sud urmează să fie respins ca nefondat pentru următoarele

considerente:

S.C.”C S”SA a

încheiat la data de 13 februarie 1992 cu S.C. “V.” SRL Eforie Sud pentru 10 ani

– un contract de locație a gestiunii pentru Vila Vedita, Eforie Sud, contract

care nu este opozabil reclamanților. Prin contract locatara nu s-a obligat să

efectueze “investiții” iar locatarul nu a prevăzut că “investițiile” vor fi

restituite.

Efectuarea de

către beneficiarul unei locații de gestiune a unor cheltuieli legate de

menținerea în stare corespunzătoare a bunului nu reprezintă un spor de valoare

al bunului de natură să atragă obligația proprietarilor actuali de a restitui contravaloarea

cheltuielilor.

Față de

considerentele menționate Curtea va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE

LEGII

DECIDE:

Admite recursurile declarate de pârâții S.M., S.N., S.C.”U

96” SRL Eforie Sud și de intervenienții B.Z., B.L.împotriva deciziei nr. 183

din 6 iulie 2000 a Curții de Apel Constanța – Secția Civilă pe care o casează

și trimite cauza aceleiași curți, pentru rejudecarea apelului declarat de

reclamanții B.I.M., I.D.M.și P.C.C..

Respinge recursul declarat de S.C.”RG V.” SRL împotriva

aceleiași decizii.

Menține restul dispozițiilor deciziei curții de apel.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi  13 martie   2003.