ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 627/2003

S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul A.G.I.împotriva deciziei civile nr.169 C din 7 mai 2001 a Curții de Apel Constanța – Secția civilă. La apelul nominal s-au prezentat: recurentul-reclamant A.G.I.personal și asistat de avocat A.P.și intimații-pârâți Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice reprezentat de consilier juridic V.C.S.și S.C. “C.S.”2000 S.A. Eforie Sud reprezentată de avocat A.P., lipsind intimații-pârâți Consiliul Local Eforie Sud, Orașul Eforie Sud prin Primar și S.C. “C.” S.A. Constanța. Procedura completă. Curtea, din oficiu, pune în discuția părților motivul de casare de ordine publică prevăzut de dispozițiile art.304 pct.7 C.proc.civ.coroborat cu dispozițiile art.261 pct.5 C.proc.civ..

Avocat A.P.solicită admiterea recursului, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei pentru rejudecarea apelului. Depune note scrise. Consilier juridic V.C.S.pune concluzii în același sens. Avocat A.P. depune un set de acte pe care le comunică în copie și celorlalte părți (Protocol de predare-primire nr.2930/2000 încheiat între S.C. “C.S.”S.A. Eforie Sud și S.C. “C.S.”2000 S.A. Eforie Sud și anexele la acesta) și precizează că partea pe care o reprezintă nu deține terenul în litigiu în calitate de proprietar. Arată că, raportat la motivul de ordine publică pus în discuție din oficiu, de insntanță, se impune admiterea recursului, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei pentru rejudecarea apelului.

Reprezentanta Ministerului Public pune concluzii de admitere a recursului, de casare a deciziei atacate și de trimitere a cauzei în vederea rejudecării apelului. C U R T E A Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea civilă introdusă la Judecătoria Constanța la 22 martie 1999, A.G.I.în calitate de moștenitor legal al defuncților A.G.și A.E., decedați la 6 mai 1979 și respectiv 23 mai 1976, a chemat în judecată civilă pentru revendicare imobiliară întemeiată pe dispozițiile art.480 C.civ., Ministerul Finanțelor Publice prin Administrația Finanțelor Publice Constanța, Consiliul Local Eforie Sud, Primăria Eforie Sud prin Primar și S.C.“C.S.” Eforie Sud, pentru a fi obligați să-i lase în deplină proprietate și liniștită posesie terenul intravilan de 600 mp.

situat în orașul Eforie Sud - parcela 768. În motivarea acțiunii sale reclamantul A.G.I.a susținut că terenul proprietatea părinților săi decedați, dobândit prin actul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.1177/32/1958 al fostului Notariat de Stat al Capitalei, transcris la Grefa Tribunalului Popular Constanța la 26 februarie 1958 sub nr.19, este deținut fără titlu legal în proprietatea statului și folosit în mod abuziv de Societatea “C.S.”ca seră. Prin întâmpinarea înregistrată la 18 octombrie 1999 S.C.pârâtă a cetrut să se constate că imobilul revendicat nu a fost determinat prin acțiune și a susținut că în aceste condiții nu-și poate exprima poziția față de pretențiile reclamantului. La rândul său Orașul Eforie Sud prin Primar, a îmnvederat instanței că în fondul parcelar al orașului nu ar figura un lot de 600 m.p.

cu nr.”768”. Prin sentința civilă nr.4315 din 4 aprilie 2000, Judecătoria Constanța și-a declinat competența materială după criteriul valorii bunului revendicat în favoarea Tribunalului Constanța. Prin expertiza judiciară efectuată la cererea părților terenul revendicat a fost identificat ca fiind amplasat în incinta Camping C. din orașul Eforie Sud – afectat de căsuțe din lemn și instalații solare într-o stare tehnică de degradare, în administrarea S.C. “C.S.”S.A. Eforie Sud. Urmare a stabilirii amplasamentului S.C. “C.S.”S.A., a cerut respingerea acțiunii și obligarea Consiliului Local la restabilirea dreptului de proprietate al reclamantului prin atribuirrea altui teren echivalent, întrucât cel revendicat aflat în administrarea sa ar fi ocupat de construcții legal executate proprietatea sa.

Soluționând cauza în primă instanță, prin sentința civilă nr.854 din 20 octombrie 2000 – Tribunalul Constanța – Secția civilă a admis în parte acțiunea și a obligat pe pârâții Consiliul Local Eforie Sud – Orașul Eforie Sud prin Primar și S.C.“C.” S.A. (fost C.S.) să lase în deplină proprietate și posesie a reclamantului terenul revendicat de 600 m.p. parcela nr.768 – situat în zona de parcelare a orașului Eforie Sud. A fost respinsă acțiunea împotriva Ministerului Finanțelor Publice pentru lipsa calității procesuale pasive. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a socotit îndeplinite dispozițiile art.480-481 C.civ., a constatat că bunul trecut în proprietatea statului în conformitate cu dispozițiile Decretului nr.111/1951 este deținut fără titlu valabil de pârâți cât și faptul că ocuparea terenului de construcții degradate și nefuncționabile de peste doi ani nu constituie un impediment legal la restituire.

Împotriva sentinței menționate au declarat apel Consiliul Local Eforie, Orașul Eforie prin Primar și S.C.„C.S.” S.A. – Eforie Sud. Prin apelul comun declarat, cele două instituții au invocat nepronunțarea asupra excepției de autorități de lucru judecat a sentinței civile nr.1569/1961 a fostului Tribunal popular Constanța de trecere a bunului abandonat de autorii reclamantului în proprietatea statului conform Decretului nr.111/1951. S-a susținut că excepția a fost ridicată oral de reprezentantul administrației locale în fața primei instanțe care a omis să o pună în discuția părților și să se pronunțe asupra sa. Apelul declarat de S.C. „C.S.” S.A. nu a fost motivat. Potrivit încheierii de dezbateri din 7 mai 2001, unicul termen acordat în cauză, apărătorul intimatului reclamant, având în vedere înscrisurile noi prezentate de S.C.

“C.S.”S.A. – anume un protocol de preluare în administrare a imobilului și un certificat de înmatriculare emis de Camera de Comerț și Industrie Constanța, a ridicat excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Local Eforie și al Orașului Eforie prin Primar. La rândul lor cele două apelante pârâte, Consiliul și Orașul au ridicat excepția inadmisibilității acțiunii în raport de dispozițiile art.6 alin.1 teza II din Legea nr.213/1998. Prin decizia civilă nr.169 C din 7 mai 2001, Curtea de Apel Constanța – Secția Civilă, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Local Eforie și a Orașului Eforie prin Primar, a admis apelurile declarate de acestea, a admis excepția inadmisibilității acțiunii și a schimbat integral sentința primei instanțe respingând acțiunea.

Pentru a hotărî astfel instanța de apel a socotit mai întâi ca în raport de dispozițiile art.2,7 și 8 din Legea nr.213/1998 și a faptului că imobilul din litigiu a intrat cu titlu în proprietatea statului, exercitând posesia, folosința și dispoziția asupra bunurilor din domeniu public, cele două pârâte vizate au legitimarea de a sta în proces, societății comerciale deținătoare revenindu-i exclusiv dreptul de administrare.

În justificarea admiterii celeilalte excepții, ridicate de Consiliul Local al Orașului Eforie prin Primar, s-a statuat că în condițiile în care imobilul a trecut cu titlu în proprietatea statului, potrivit art.6 alin.2 teza ultimă din Legea nr.213/1998 acțiunea nu este admisibilă întrucât reclamantul ar fi avut la dispoziție o procedură specială reglementată de art.34-39 din Legea nr.18/1991 așa cum a fost modificată prin Legea nr.169/1997 în conformitate cu care „terenurile fără construcții neafectate de sistematizare din intravilanul localităților vor fi restituite acestora la cerere, atribuirea făcându-se prin decizia prefectului la propunerea primăriilor. Împotriva deciziei insntanței de apel a declarat recurs în temeiul art.304 pct.9 C.proc.civ.reclamantul A.G.I.

Recurentul a susținut că soluția dată este vădit lipsită de temei legal, întrucât dispozițiile art.6 alin.2 din Legea nr.213/1998 nu erau aplicabile acțiunii care a fost introdusă anterior intrării acestora în vigoare, iar procedura prevăzută de art.34-39 din Legea nr.18/1991 cu modificările ulterioare pentru că are în vedere exclusiv terenurile fără construcții în vreme ce terenul revendicat este afectat de construcțiile edificate de pârâți, aflate în exploatarea pârâtei S.C. Eforie C.S. Recursul se dovedește fondat. Potrivit dispozițiilor art.6 (2) din Legea nr.213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia (în vigoare la data introducerii acțiunii, bunurile preluate de stat fără titlu valabil inclusiv cele obținute prin vicierea consimțământului, pot fi revendicate de foștii proprietari sau de succesorii acestora, dacă nu fac obiectul unor legi speciale de reparație.

În cauză s-a dovedit incontestabil cu acte și expertize tehnice-judiciare că terenul revendicat este afectat de construcții de interes public aflate în exploatarea societății comerciale pârâte „C.S.” S.A. Fiind în discuție un teren construit, independent de cel care a edificat construcțiile sau în proprietatea aparentă a cărei persoane se află, procedura de restituire prevăzută de art.34-39 din Legea nr.18/1991 cu modificările ulterioare care se referă explicit la terenuri „fără construcții, neafectate de sistematizare” nu este aplicabilă. Așadar excepția ce se pretinde în motivarea hotărârii atacate ce a fost astfel ridicată de pârâți, a fost greșit admisă. Din examinarea hotărârii și a actelor dosarului rezultă de altfel că împotriva obligației ce-i revenea în considerarea art.261 pct.5 C.proc.civ.

instanța de apel a omis să jutifice respingerea apărărilror scrise și orale în acest sens ale intimatului reclamant. Așa fiind, recursul se va admite cu consecința casării deciziei atacate și a trimiterii cauzeui spre rejudecarea apelurilor. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de reclamantul A.G. I.împotriva deciziei civile nr.169 C din 7 mai 2001 a Curții de Apel Constanța – Secția civilă, pe care o casează și trimite cauza la aceeași instanță pentru rejudecarea apelului. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 februarie 2003.