ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 901/2003

S-a

luat în examinare recursul declarat de D.N. împotriva sentinței civile nr.980

din 28 iunie 2001 a Curții de Apel București – Secția de contencios

administrativ.

La

apelul nominal s-au prezentat recurenta-reclamantă D.N. reprezentată de

avocatul G.I.S. și intimata-pârâtă Administrația Prezidențială prin consilierul

juridic C.B.

Procedura

completă.

Avocatul

G.I.S. a susținut recursul solicitând admiterea acestuia astfel cum a fost

formulat în scris.

Consilierul

juridic C.B. a pus concluzii de respingere a recursului ca nefondat.

C

U R T E A

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Reclamanta

D.N. a chemat în judecată Administrația Prezidențială solicitând instanței ca

în contradictoriu cu aceasta și pe calea contenciosului administrativ, să se

dispună anularea măsurii desfacerii contractului individual de muncă comunicată

la data de 23 ianuarie 2001, ca netemeinică și nelegală.

În

motivarea acțiunii reclamanta a arătat că a fost salariata Administrației

Prezidențiale în funcția de consilier categoria A, cls.I, gradul 2, iar la data

de 23 ianuarie 2001 i s-a comunicat că începând cu data de 24 ianuarie 2001 i

se desface contractul de muncă în baza art.4 indice 1 alin.2 din O.U.G.

nr.1/2001, respectiv retragerea încrederii, și a art.92 lit.a din Legea

nr.188/1999, adică pe motivul incompatibilității cu calitatea de funcționar

public.

Curtea

de Apel București – Secția de contencios administrativ, prin sentința civilă

nr.980 din 28 iunie 2001 a respins acțiunea formulată de reclamantă, ca

nefondată.

Pentru

a pronunța această soluție instanța a reținut, în esență, că măsura încetării

raporturilor de muncă ale reclamantei cu Administrația Prezidențială este

legală întrucât are ca temei prevederile art.4

1

alin.2 din O.U.G.

nr.1/2001 referitoare la retragerea încrederii Președintelui României,

prevederi care se aplică și personalului existent la data intrării în vigoare a

ordonanței.

Împotriva

acestei sentințe, considerată nelegală și netemeinică, a declarat recurs

recurenta D.N., susținând că este lipsită de temei legal, dată cu aplicarea

greșită a legii (art.309 pct.9 din Codul de procedură civilă).

Astfel,

s-a arătat că măsura încetării raporturilor de muncă este lovită de nulitate

absolută, întrucât nu a fost luată printr-o decizie motivată, iar pe de altă

parte, temeiul juridic invocat – art.4 alin.2 din Legea nr.47/1994 – nu are

suport probator, organizarea unui examen de atestare pe post nefiind dovedită.

Pe

fondul cauzei, recurenta a susținut că prima instanță a dat o interpretare

greșită dispozițiilor Legii nr.188/1999 și O.U.G. nr.1/2001.

Recursul

este nefondat.

Într-adevăr,

urmare modificării și completării O.U.G. nr.1/2001,  a Legii nr.47/1994 privind

organizarea și funcționarea Președinției României, conducerea Administrației

Prezidențiale a luat măsurile corespunzătoare pentru aplicarea noilor

dispoziții.

Potrivit

art.4 alin.2 din lege, „Personalul prevăzut la alin.1 (alcătuit din persoane

detașate, la cererea Președintelui României, din ministere și alte autorități

publice, precum și din persoane încadrate direct pe funcțiile sau posturile pe

care urmează să le îndeplinească) poate fi încadrat numai pe baza încrederii

acordată de Președintele României și cu condiția semnării unui angajament de

loialitate stabilit prin regulamentul prevăzut la art.2 din aceeași lege.

Retragerea

încrederii are ca efect revocarea încrederii, precum și încetarea detașării,

eliberarea sau destituirea din funcție, ori desfacerea contractului de muncă,

după caz”.

Art.

2 din O.U.G. nr.1/2001 precizează că prevederile menționate „se aplică și personalului

existent la Administrația Prezidențială în termen de 15 zile de la data

intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, pe baza unui examen de

atestare pe post”.

Or,

prin Memorandumul din 9 ianuarie 2001 s-a stabilit modalitatea atestării pe

post a angajaților instituției în cauză, iar recurenta-reclamantă nu a promovat

examenul, fapt rezultat din procesul-verbal aflat la fila 19 din dosarul de

fond.

În

consecință, nemaibeneficiind de încrederea Președintelui României, în mod legal

s-a dispus încetarea raporturilor de muncă ale recurentei cu Administrația

Prezidențială, cum corect a constatat și instanța de fond.

Față

de cele expuse, recursul fiind nefondat, urmează a fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge

recursul declarat de D.N. împotriva sentinței civile nr.980 din 28 iunie 2001 a

Curții de Apel București – Secția de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 6 martie 2003.