ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 901/2003

S-a luat în examinare recursul declarat de D.N. împotriva sentinței civile nr.980 din 28 iunie 2001 a Curții de Apel București – Secția de contencios administrativ. La apelul nominal s-au prezentat recurenta-reclamantă D.N. reprezentată de avocatul G.I.S. și intimata-pârâtă Administrația Prezidențială prin consilierul juridic C.B. Procedura completă. Avocatul G.I.S. a susținut recursul solicitând admiterea acestuia astfel cum a fost formulat în scris. Consilierul juridic C.B. a pus concluzii de respingere a recursului ca nefondat. C U R T E A Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta D.N. a chemat în judecată Administrația Prezidențială solicitând instanței ca în contradictoriu cu aceasta și pe calea contenciosului administrativ, să se dispună anularea măsurii desfacerii contractului individual de muncă comunicată la data de 23 ianuarie 2001, ca netemeinică și nelegală.

În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că a fost salariata Administrației Prezidențiale în funcția de consilier categoria A, cls.I, gradul 2, iar la data de 23 ianuarie 2001 i s-a comunicat că începând cu data de 24 ianuarie 2001 i se desface contractul de muncă în baza art.4 indice 1 alin.2 din O.U.G. nr.1/2001, respectiv retragerea încrederii, și a art.92 lit.a din Legea nr.188/1999, adică pe motivul incompatibilității cu calitatea de funcționar public. Curtea de Apel București – Secția de contencios administrativ, prin sentința civilă nr.980 din 28 iunie 2001 a respins acțiunea formulată de reclamantă, ca nefondată. Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut, în esență, că măsura încetării raporturilor de muncă ale reclamantei cu Administrația Prezidențială este legală întrucât are ca temei prevederile art.4 1 alin.2 din O.U.G.

nr.1/2001 referitoare la retragerea încrederii Președintelui României, prevederi care se aplică și personalului existent la data intrării în vigoare a ordonanței. Împotriva acestei sentințe, considerată nelegală și netemeinică, a declarat recurs recurenta D.N., susținând că este lipsită de temei legal, dată cu aplicarea greșită a legii (art.309 pct.9 din Codul de procedură civilă). Astfel, s-a arătat că măsura încetării raporturilor de muncă este lovită de nulitate absolută, întrucât nu a fost luată printr-o decizie motivată, iar pe de altă parte, temeiul juridic invocat – art.4 alin.2 din Legea nr.47/1994 – nu are suport probator, organizarea unui examen de atestare pe post nefiind dovedită.

Pe fondul cauzei, recurenta a susținut că prima instanță a dat o interpretare greșită dispozițiilor Legii nr.188/1999 și O.U.G. nr.1/2001. Recursul este nefondat. Într-adevăr, urmare modificării și completării O.U.G. nr.1/2001, a Legii nr.47/1994 privind organizarea și funcționarea Președinției României, conducerea Administrației Prezidențiale a luat măsurile corespunzătoare pentru aplicarea noilor dispoziții. Potrivit art.4 alin.2 din lege, „Personalul prevăzut la alin.1 (alcătuit din persoane detașate, la cererea Președintelui României, din ministere și alte autorități publice, precum și din persoane încadrate direct pe funcțiile sau posturile pe care urmează să le îndeplinească) poate fi încadrat numai pe baza încrederii acordată de Președintele României și cu condiția semnării unui angajament de loialitate stabilit prin regulamentul prevăzut la art.2 din aceeași lege.

Retragerea încrederii are ca efect revocarea încrederii, precum și încetarea detașării, eliberarea sau destituirea din funcție, ori desfacerea contractului de muncă, după caz”. Art. 2 din O.U.G. nr.1/2001 precizează că prevederile menționate „se aplică și personalului existent la Administrația Prezidențială în termen de 15 zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, pe baza unui examen de atestare pe post”. Or, prin Memorandumul din 9 ianuarie 2001 s-a stabilit modalitatea atestării pe post a angajaților instituției în cauză, iar recurenta-reclamantă nu a promovat examenul, fapt rezultat din procesul-verbal aflat la fila 19 din dosarul de fond. În consecință, nemaibeneficiind de încrederea Președintelui României, în mod legal s-a dispus încetarea raporturilor de muncă ale recurentei cu Administrația Prezidențială, cum corect a constatat și instanța de fond.

Față de cele expuse, recursul fiind nefondat, urmează a fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge recursul declarat de D.N. împotriva sentinței civile nr.980 din 28 iunie 2001 a Curții de Apel București – Secția de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 martie 2003.