ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 80/2003

S-a

luat în examinare recursul în anulare declarat de Procurorul General al

Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție împotriva sentinței civile

nr.2350 din 29 martie 2001 a Judecătoriei sector 6 București, deciziei civile

nr.1033 din 28 iunie 2001 a Tribunalului București.

La

apelul nominal s-au prezentat intimatul contestator T.F.reprezentat de avocat

S.G.I.și intimata Administrația Prezidențială reprezentată de consilier juridic

C.B.

Procedura

completă.

Reprezentanta

Ministerului  Public solicită admiterea recursului în anulare așa cum a fost

formulat, casarea ambelor hotărâri și pe fond respingerea contestației.

Avocat

S.G.I. solicită respingerea recursului în anulare.

Consilier

juridic C.B. solicită admiterea recursului în anulare, casarea ambelor hotărâri

și pe fond respingerea contestației.

C

U R T E A ,

Asupra

recursului în anulare de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

contestația formulată la data de 21.02.2001, T.F. a chemat în judecată

Administrația Prezidențială, solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să

se dispună anularea deciziei de desfacere a contractului individual de muncă,

reîncadrarea în funcția deținută anterior  sau în funcție compatibilă ca

pregătire și atribuții prevăzută de noul stat de funcții, plata drepturilor

bănești de la data desfacerii contractului de muncă până la reintegrarea

efectivă în funcție, inclusiv compensația de 50% din salariul lunar, prevăzute

de art.76 alin.1 din contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe

anul 2000-2001.

Judecătoria

sectorului 6 București, prin sentința civilă nr.2350 din 29.03.2001, a admis

contestația, a anulat decizia nr.22/2001, ca netemeinică și nelegală, a obligat

intimata să încadreze pe contestator în funcția avută anterior, a obligat

intimata  la plata drepturilor bănești calculate de la data desfacerii

contractului de muncă până la reintegrarea efectivă și compensația de 50% din

salarii; a mai obligat intimata la plata sumei de 2.000.000 lei cu titlu de

cheltuieli de judecată.

Prin

decizia civilă nr.1033 din 28 iunie 2001, Tribunalul București, Secția a V-a

civilă, a respins ca tardiv recursul formulat de Administrația Prezidențială

împotriva sentinței civile nr.2008/2001 a Judecătoriei sectorului 6 București,

reținând că sentința a fost comunicată la data de 4.04.2001, în timp ce recursul

a fost înregistrat la data de 3.05.2001, deci peste termenul legal de 10 zile

prevăzut de art.80 din Legea nr.168/1999.

Împotriva

acestor hotărâri și în temeiul art.330 pct.2 din C.proc.civ.. Pocurorul General

al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, a declarat recurs în

anulare, considerând că hotărârile atacate au fost pronunțate cu încălcarea

esențială a legii, ceea ce a determinat o soluționare greșită a cauzei pe fond,

totodată fiind și vădit netemeinice.

În

dezvoltarea motivelor de recurs în ceea ce  privește fondul cauzei, în esență,

se  susține că, în raport de prevederile O.U.G. 1/2001 pentru modificarea și

completarea Legii nr.47/1994 privind organizarea și funcționarea Președinției

României, cum contestatorul nu a fost atestat pe post și nu a obținut

încrederea Președintelui României, corect s-a procedat la desfacerea

contractului de muncă în baza prevederilor art.130 lit.e din C. muncii, decizia

respectivă întrunind și condițiile de formă prevăzute de lege.

Sub

un alt aspect, se susține, că deși sentința de fond a fost atacată cu recurs în

termen legal, tribunalul a admis – totuși – excepția tardivității acestuia

făcând o analiză superficială a probelor administrate - și aceasta întrucât,

predarea efectivă, la Registratura Generală și la Cancelaria Administrației

Prezidențiale, s-a făcut la 24.04.2001.

Recursul

în anulare este fondat potrivit celor ce urmează.

Este

adevărat că, în dovada de îndeplinire a procedurii de comunicare a hotărârii

primei instanțe, este menționată ca dată în acest sens, ziua de 20.04.2001,

față de care recursul, declarat la 3.05.2001, apare ca tardiv formulat.

Pentru

a vedea însă dacă recursul este introdus în termen, instanța trebuia să

verifice regularitatea actului de comunicare.

Or,

sub acest aspect, este de observat că, din actul procedural menționat, lipsește

numele și calitatea celui căruia i s-a făcut înmânarea, situație  în care, în

conformitate cu prevederile art.100 pct.7 coroborat cu cele din alin.3 același

text, C.proc.civ., actul este lovit de nulitate.

Tocmai

de aceea, referirea instanței  privind puterea doveditoare a procesului-verbal

până la  înscrierea în fals nu poate fi primită, o asemenea chestiune

prezentând importanță numai pentru cele constatate personal de agentul

instrumentator, ceea ce în speță nu este cazul.

Așadar,

trebuie reținut că actul procedural al comunicării hotărârii fiind viciat,

termenul de exercitare a recursului nu a început să curgă, situație în care, ca

dată în acest sens, nu putea fi avută în vedere decât mențiunea intrării

actului la registratura generală – 24.04.2001 invocată de recurentă – față de

care recursul apare ca formulat în termen.

Față

de cele arătate, în temeiul art.312 C.proc.civ., urmează a se admite recursul

în anulare, a se casa hotărârea atacată cu trimiterea cauzei aceleiași instanțe

pentru judecarea pe fond a recursului.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

DECIDE

:

Admite

recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă

Curtea Supremă de Justiție împotriva deciziei nr.1033 din 28 iunie 2001 a

Tribunalului București, Secția a V-a civilă și de contencios administrativ pe

care o casează și trimite cauza aceleiași instanțe pentru judecarea pe fond a

recursului.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 17 ianuarie 2003.