ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 80/2003

S-a luat în examinare recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție împotriva sentinței civile nr.2350 din 29 martie 2001 a Judecătoriei sector 6 București, deciziei civile nr.1033 din 28 iunie 2001 a Tribunalului București. La apelul nominal s-au prezentat intimatul contestator T.F.reprezentat de avocat S.G.I.și intimata Administrația Prezidențială reprezentată de consilier juridic C.B. Procedura completă. Reprezentanta Ministerului Public solicită admiterea recursului în anulare așa cum a fost formulat, casarea ambelor hotărâri și pe fond respingerea contestației. Avocat S.G.I. solicită respingerea recursului în anulare. Consilier juridic C.B.

solicită admiterea recursului în anulare, casarea ambelor hotărâri și pe fond respingerea contestației. C U R T E A , Asupra recursului în anulare de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin contestația formulată la data de 21.02.2001, T.F. a chemat în judecată Administrația Prezidențială, solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună anularea deciziei de desfacere a contractului individual de muncă, reîncadrarea în funcția deținută anterior sau în funcție compatibilă ca pregătire și atribuții prevăzută de noul stat de funcții, plata drepturilor bănești de la data desfacerii contractului de muncă până la reintegrarea efectivă în funcție, inclusiv compensația de 50% din salariul lunar, prevăzute de art.76 alin.1 din contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anul 2000-2001.

Judecătoria sectorului 6 București, prin sentința civilă nr.2350 din 29.03.2001, a admis contestația, a anulat decizia nr.22/2001, ca netemeinică și nelegală, a obligat intimata să încadreze pe contestator în funcția avută anterior, a obligat intimata la plata drepturilor bănești calculate de la data desfacerii contractului de muncă până la reintegrarea efectivă și compensația de 50% din salarii; a mai obligat intimata la plata sumei de 2.000.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. Prin decizia civilă nr.1033 din 28 iunie 2001, Tribunalul București, Secția a V-a civilă, a respins ca tardiv recursul formulat de Administrația Prezidențială împotriva sentinței civile nr.2008/2001 a Judecătoriei sectorului 6 București, reținând că sentința a fost comunicată la data de 4.04.2001, în timp ce recursul a fost înregistrat la data de 3.05.2001, deci peste termenul legal de 10 zile prevăzut de art.80 din Legea nr.168/1999.

Împotriva acestor hotărâri și în temeiul art.330 pct.2 din C.proc.civ.. Pocurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, a declarat recurs în anulare, considerând că hotărârile atacate au fost pronunțate cu încălcarea esențială a legii, ceea ce a determinat o soluționare greșită a cauzei pe fond, totodată fiind și vădit netemeinice. În dezvoltarea motivelor de recurs în ceea ce privește fondul cauzei, în esență, se susține că, în raport de prevederile O.U.G. 1/2001 pentru modificarea și completarea Legii nr.47/1994 privind organizarea și funcționarea Președinției României, cum contestatorul nu a fost atestat pe post și nu a obținut încrederea Președintelui României, corect s-a procedat la desfacerea contractului de muncă în baza prevederilor art.130 lit.e din C. muncii, decizia respectivă întrunind și condițiile de formă prevăzute de lege.

Sub un alt aspect, se susține, că deși sentința de fond a fost atacată cu recurs în termen legal, tribunalul a admis – totuși – excepția tardivității acestuia făcând o analiză superficială a probelor administrate - și aceasta întrucât, predarea efectivă, la Registratura Generală și la Cancelaria Administrației Prezidențiale, s-a făcut la 24.04.2001. Recursul în anulare este fondat potrivit celor ce urmează. Este adevărat că, în dovada de îndeplinire a procedurii de comunicare a hotărârii primei instanțe, este menționată ca dată în acest sens, ziua de 20.04.2001, față de care recursul, declarat la 3.05.2001, apare ca tardiv formulat. Pentru a vedea însă dacă recursul este introdus în termen, instanța trebuia să verifice regularitatea actului de comunicare.

Or, sub acest aspect, este de observat că, din actul procedural menționat, lipsește numele și calitatea celui căruia i s-a făcut înmânarea, situație în care, în conformitate cu prevederile art.100 pct.7 coroborat cu cele din alin.3 același text, C.proc.civ., actul este lovit de nulitate. Tocmai de aceea, referirea instanței privind puterea doveditoare a procesului-verbal până la înscrierea în fals nu poate fi primită, o asemenea chestiune prezentând importanță numai pentru cele constatate personal de agentul instrumentator, ceea ce în speță nu este cazul. Așadar, trebuie reținut că actul procedural al comunicării hotărârii fiind viciat, termenul de exercitare a recursului nu a început să curgă, situație în care, ca dată în acest sens, nu putea fi avută în vedere decât mențiunea intrării actului la registratura generală – 24.04.2001 invocată de recurentă – față de care recursul apare ca formulat în termen.

Față de cele arătate, în temeiul art.312 C.proc.civ., urmează a se admite recursul în anulare, a se casa hotărârea atacată cu trimiterea cauzei aceleiași instanțe pentru judecarea pe fond a recursului. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

DECIDE : Admite recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție împotriva deciziei nr.1033 din 28 iunie 2001 a Tribunalului București, Secția a V-a civilă și de contencios administrativ pe care o casează și trimite cauza aceleiași instanțe pentru judecarea pe fond a recursului. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 ianuarie 2003.