ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 900/2003

S-a

luat în examinare recursul declarat de S.A. împotriva sentinței civile nr.978

din 28 iunie 2001 a Curții de Apel București – Secția de contencios

administrativ.

La

apelul nominal s-au prezentat recurentul reclamant S.A. repezentat de avocatul G.I.S.

și intimata pârâtă Administrația Prezidențială reprezentată de C.B.

Procedura

completă.

Avocatul

G.I.S. a susținut recursul solicitând admiterea acestuia casarea sentinței

atacate și în fond în baza art.95 din Legea nr.188/1999, anularea dispoziției

de eliberare din funcție și pe cale de consecință reintegrarea în funcția

deținută anterior.

Reprezentanta

Administrației Prezidențiale a pus concluzii de respingere a recursului ca

nefondat.

C

U R T E A

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

cererea de chemare în judecată astfel cum a fost precizată la 28 mai 2001, S.A.

a chemat în judecată Administrația Prezidențială solicitând anularea deciziei privind

încetarea raporturilor sale de muncă, emisă în temeiul O.U.G.nr.1/2001 și Legii

nr.188/1999.

In

motivarea acțiunii reclamantul a arătat  că a funcționat în calitate de

consilier categoria A, clasa I, grad 2, la Administrația Prezidențială până la

data de 24 ianuarie 2001 când i s-a desfăcut contractul de muncă în baza art.4

1

alin.2 din O.U.G.nr.1/2001 și art.93 din Legea privind Statutul funcționarilor

publici nr.188/1999, fără a i se comunica motivele de fapt și de drept ale

acestei măsuri.

Curtea

de Apel București, Secția de contencios administrativ, prin sentința civilă

nr.978 din 28 iunie 2001 a respins acțiunea ca nefondată.

Pentru

a hotărî în acest mod instanța a reținut, în esență, că măsura încetări

raporturilor de muncă ale reclamantului cu Administrația Prezidențială este

legală întrucât are ca temei prevederile art.4

1

alin.2 din

O.U.G.nr.1/2001 referitoare la retragerea încrederii Președintelui României,

prevederi care se aplică și personalului existent la data intrării în vigoare a

ordonanței.

Impotriva

sentinței  reclamanta a declarat recurs susținând că este lipsită de temei

legal fiind dată cu aplicarea greșită a legii (art.309 pct.9 din Codul de  procedură

civilă).

Se arată în acest sens că măsura încetării raporturilor de muncă

este lovită de nulitate absolută fiindcă nu a fost luată printr-o decizie

motivată iar, pe de altă parte, temeiul juridic  invocat – art.4 alin.2 din

Legea nr.47/1994 – nu are suport probator, organizarea unui examen de atestare

pe post nefiind dovedită.

Pe

fondul cauzei, recurentul susține că prima instanță a dat o interpretare

greșită dispozițiilor Legii nr.188/1999 și OUG nr.1/2001.

Recursul

este nefondat.

Intr-adevăr, urmare modificării și completării prin OUG nr.1/2001 a

Legii nr.47/1994 privind organizarea și funcționarea Președenției României,

conducerea Administrației Prezidențiale a luat măsurile corespunzătoare pentru

aplicarea noilor dispoziții.

Potrivit art.4 alin.2 din Lege, „Personalul prevăzut la alin.1

(alcătuit din persoane detașate, la cererea Președintelui României, din

ministere și alte autorități publice, precum și din persoane încadrate direct

pe funcțiile  sau posturile  pe  care  urmează  să  le  îndeplinească  poate fi

încadrat numai pe baza încrederii acordată de Președintele României și cu

condiția semnării unui angajament de loialitate stabilit prin regulamentul

prevăzut la art.2 . Retragerea  încrederii are ca efect revocarea încadrării

precum și încetarea detașării, eliberarea sau destituirea din funcție, ori

desfacerea contractului de muncă, după caz”.

Art.2 din OUG nr.1/2001 precizează că prevederile menționate „se

aplică și personalului existent la Administrația Prezidențială în termen de 15

zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonațe de urgență, pe baza

unui examen de atestare pe post”.

Or, prin Memorandumul din 9 ianuarie 2001 s-a stabilit modalitatea

atestării pe post a angajaților instituției în cauză, iar recurentul reclamant

nu a promovat examinarea, fapt rezultat din procesul verbal aflat la fila 22

dosar.

In consecință, nemaibeneficiind de încrederea Președintelui

României, în mod legal s-a dispus încetarea raporturilor de muncă ale

recurentului cu Administrația Prezidențială cum corect a constatat și instanța

de fond.

Față de cele expuse recursul este neîntemeiat și urmează să fie

respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge

recursul declarat de S.A. împotriva sentinței civile nr.978 din 28 iunie 2001 a

Curții de Apel București – Secția de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 6 martie 2003.