ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1653/2003

La

15 aprilie 2003 s-a luat în examinare recursul declarat de P.G.  împotriva

sentinței civile nr.55/CA din 30 aprilie 2002 a Curții de Apel Constanța –

Secția de contencios administrativ.

Dezbaterile

au fost consemnate în încheierea cu data de 15 aprilie 2003 iar pronunțarea

deciziei s-a amânat la 21 aprilie 2003.

C

U R T E A

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

acțiunea care a format obiectul dosarului nr.177/2001 al Tribunalului Constanța

– Secția contencios administrativ, reclamanta P.G.  a chemat în judecată pe

pârâta Curtea de Conturi a României pentru a se dispune anularea deciziei de

desfacere a contractului de muncă, reintegrarea în  funcția avută și obligarea

pârâtei la plata  despăgubirilor începând cu data de 7 august 2001.

În

motivarea contestației s-a arătat că prin adresa nr.996 din 12 mai 2001, emisă

de pârâtă, i s-a făcut cunoscut faptul că i s-a desființat postul de controlor

financiar avându-se la bază clasamentul întocmit de pârâtă, clasament efectuat

abuziv și subiectiv întrucât nu s-a avut în vedere că petenta  în ultimii trei

ani a fost notată cu calificativul „foarte bine”.

Prin

cererea ce a format obiectul dosarului nr.131/2001 al aceluiași tribunal

reclamanta a solicitat anularea adresei nr.14450/2001 emisă de pârâtă privind

desființarea postului în baza clasamentului care a stat la baza emiterii

deciziei de desființare a postului.

Prin

contestația care a format obiectul dosarului nr.4829/2001  al Tribunalului

București, Secția III-a civilă, reclamanta a solicitat anularea măsurii de

desfacere a contractului de muncă.

Pentru

toate aceste acțiuni tribunalele și-au declinat competența de soluționare în

favoarea  Curții de Apel Constanța – Secția comercială și de contencios

administrativ, reținându-se că se atacă acte emise de o autoritate publică

centrală.

La

Curtea de Apel  Constanța – Secția comercială și de contencios administrativ,

cauzele au fost conexate la data de 10 ianuarie 2002.

Prin

sentința civilă nr.55 din 30 aprilie 2002 această instanță a respins ca

nefondate acțiunile conexe promovate de reclamantă. S-a reținut că a avut loc o

reducere de personal în vederea aplicării Legii privind bugetul pe anul 2001,

astfel încât cererile nu sunt întemeiate, având în vedere că desfacerea

contractului de muncă a fost dispusă în baza art.130 alin.1 lit.a) Codul

muncii.

Împotriva

acestei hotărâri a declarat recurs în termen reclamanta criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie conform motivelor scrise de la filele 2-3 din

dosar, întemeiate în drept pe dispozițiile art.304 pct.8,9,10 Cod procedură

civilă.

Recursul

este fondat pentru motivul prevăzut de dispozițiile art.304 pct.3  Cod

procedură civilă analizând în baza art.306 alin.2 Cod procedură civilă.

Curtea de apel nu avea competența  materială de soluționare a

pricinii deoarece obiectul principal, determinat, este cel privind anularea

măsurii de desfacere a  contractului de muncă al reclamantei.  Anularea

celorlalte acte, care au stat la baza încetării contractului de muncă, derivă

din raportul de muncă fiind emise de intimată în calitatea sa de angajator.

Având în vedere că între recurentă și intimată a existat un

contract de muncă, între părți nestabilindu-se un raport de funcție, natura

juridică a litigiului aparține dreptului muncii și nu dreptului administrativ.

Pe cale de consecință, recursul va fi admis, sentința se va casa și

cauza va fi trimisă spre competentă soluționare Tribunalului Constanța, în baza

art.2 pct.1, lit.b

1

) Cod procedură civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite

recursul declarat de P.G.  împotriva sentinței civile nr.55/CA din 30 aprilie

2002 a Curții de Apel Constanța – Secția de contencios administrativ.

Casează

sentința atacată și trimite cauza spre competentă soluționare la Tribunalul

Constanța – Secția conflicte de muncă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 21 aprilie 2003.