ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1653/2003

La 15 aprilie 2003 s-a luat în examinare recursul declarat de P.G. împotriva sentinței civile nr.55/CA din 30 aprilie 2002 a Curții de Apel Constanța – Secția de contencios administrativ. Dezbaterile au fost consemnate în încheierea cu data de 15 aprilie 2003 iar pronunțarea deciziei s-a amânat la 21 aprilie 2003. C U R T E A Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea care a format obiectul dosarului nr.177/2001 al Tribunalului Constanța – Secția contencios administrativ, reclamanta P.G.

a chemat în judecată pe pârâta Curtea de Conturi a României pentru a se dispune anularea deciziei de desfacere a contractului de muncă, reintegrarea în funcția avută și obligarea pârâtei la plata despăgubirilor începând cu data de 7 august 2001. În motivarea contestației s-a arătat că prin adresa nr.996 din 12 mai 2001, emisă de pârâtă, i s-a făcut cunoscut faptul că i s-a desființat postul de controlor financiar avându-se la bază clasamentul întocmit de pârâtă, clasament efectuat abuziv și subiectiv întrucât nu s-a avut în vedere că petenta în ultimii trei ani a fost notată cu calificativul „foarte bine”. Prin cererea ce a format obiectul dosarului nr.131/2001 al aceluiași tribunal reclamanta a solicitat anularea adresei nr.14450/2001 emisă de pârâtă privind desființarea postului în baza clasamentului care a stat la baza emiterii deciziei de desființare a postului.

Prin contestația care a format obiectul dosarului nr.4829/2001 al Tribunalului București, Secția III-a civilă, reclamanta a solicitat anularea măsurii de desfacere a contractului de muncă. Pentru toate aceste acțiuni tribunalele și-au declinat competența de soluționare în favoarea Curții de Apel Constanța – Secția comercială și de contencios administrativ, reținându-se că se atacă acte emise de o autoritate publică centrală. La Curtea de Apel Constanța – Secția comercială și de contencios administrativ, cauzele au fost conexate la data de 10 ianuarie 2002. Prin sentința civilă nr.55 din 30 aprilie 2002 această instanță a respins ca nefondate acțiunile conexe promovate de reclamantă. S-a reținut că a avut loc o reducere de personal în vederea aplicării Legii privind bugetul pe anul 2001, astfel încât cererile nu sunt întemeiate, având în vedere că desfacerea contractului de muncă a fost dispusă în baza art.130 alin.1 lit.a) Codul muncii.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen reclamanta criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie conform motivelor scrise de la filele 2-3 din dosar, întemeiate în drept pe dispozițiile art.304 pct.8,9,10 Cod procedură civilă. Recursul este fondat pentru motivul prevăzut de dispozițiile art.304 pct.3 Cod procedură civilă analizând în baza art.306 alin.2 Cod procedură civilă. Curtea de apel nu avea competența materială de soluționare a pricinii deoarece obiectul principal, determinat, este cel privind anularea măsurii de desfacere a contractului de muncă al reclamantei. Anularea celorlalte acte, care au stat la baza încetării contractului de muncă, derivă din raportul de muncă fiind emise de intimată în calitatea sa de angajator.

Având în vedere că între recurentă și intimată a existat un contract de muncă, între părți nestabilindu-se un raport de funcție, natura juridică a litigiului aparține dreptului muncii și nu dreptului administrativ. Pe cale de consecință, recursul va fi admis, sentința se va casa și cauza va fi trimisă spre competentă soluționare Tribunalului Constanța, în baza art.2 pct.1, lit.b 1 ) Cod procedură civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de P.G. împotriva sentinței civile nr.55/CA din 30 aprilie 2002 a Curții de Apel Constanța – Secția de contencios administrativ. Casează sentința atacată și trimite cauza spre competentă soluționare la Tribunalul Constanța – Secția conflicte de muncă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 aprilie 2003.