ÎCCJ, decizie (scj.ro #85363)

Acte

ale Curții de Conturi privind desfacerea contractului de muncă al unui

controlor financiar. Competența de soluționare a acțiunii în anulare.

Actele derivând dintr-un raport de muncă și, competența

de soluționare a acțiunii în anulare aparțin instanței de drept comun, iar nu

instanței de contencios administrativ

(Secția de contencios administrativ,

decizia nr.1653 din 21 aprilie 2003

)

Reclamanta

P.G. a chemat în judecată Curtea de Conturi a României pentru a se dispune

anularea deciziei de desfacere a contractului de muncă, reintegrarea în

funcția avută și obligarea pârâtei la plata  despăgubirilor începând cu

data de 7 august 2001.

În motivarea acțiunii s-a arătat că, prin adresa nr.996 din 12 mai 2001, i s-a

făcut cunoscut faptul că i s-a desființat postul de controlor financiar, deși

în ultimii trei ani, reclamanta a fost notată cu calificativul „foarte bine”.

Prin cererea ce a format obiectul dosarului nr.131/2001 al aceluiași tribunal

reclamanta a  solicitat anularea adresei nr.14450/2001 emisă de pârâtă

privind desființarea postului.

Prin contestația care a format obiectul dosarului nr.4829/2001  al

Tribunalului București, Secția III-a civilă, reclamanta a solicitat anularea

măsurii de desfacere a contractului de muncă.

Pentru toate aceste acțiuni, tribunalele și-au declinat competența de

soluționare în  favoarea  Curții de Apel Constanța – Secția

comercială și de contencios administrativ, reținându-se că se atacă acte emise

de o autoritate publică centrală.

La Curtea de Apel Constanța, Secția comercială și de contencios administrativ,

cauzele au fost conexate și, prin sentința civilă nr.55 din 30 aprilie 2002, au

fost respinse ca nefondate. S-a reținut că a avut loc o reducere de personal în

vederea aplicării Legii privind bugetul pe anul 2001, astfel încât cererile nu

sunt întemeiate, având în vedere că desfacerea contractului de muncă a fost

dispusă în baza art.130 alin.1 lit.a) din Codul muncii.

Împotriva hotărârii a declarat recurs reclamanta, criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie.

Recursul este fondat pentru motivul prevăzut de dispozițiile art.304

pct.3  C. proc. civ., analizând, în baza art.306 alin.2 C. proc. civ.

Curtea

de apel nu avea competența  materială de soluționare a pricinii deoarece

obiectul său principal este cel privind anularea măsurii de desfacere a

contractului de muncă al reclamantei.  Celelalte acte, care au stat la

baza încetării contractului de muncă, derivă din raportul de muncă, fiind emise

de intimată în calitatea sa de angajator.

Având

în vedere că între recurentă și intimată a existat un contract de muncă, natura

juridică a litigiului aparține dreptului muncii și nu dreptului administrativ.

Pe

cale de consecință, recursul a fost admis, sentința a fost casată și cauza s-a

trimis spre competentă soluționare Tribunalului Constanța, în baza art.2 pct.1,

lit.b

1

) C. proc. civ.