ÎCCJ, decizie (scj.ro #85363)

Acte ale Curții de Conturi privind desfacerea contractului de muncă al unui controlor financiar. Competența de soluționare a acțiunii în anulare. Actele derivând dintr-un raport de muncă și, competența de soluționare a acțiunii în anulare aparțin instanței de drept comun, iar nu instanței de contencios administrativ (Secția de contencios administrativ, decizia nr.1653 din 21 aprilie 2003 ) Reclamanta P.G. a chemat în judecată Curtea de Conturi a României pentru a se dispune anularea deciziei de desfacere a contractului de muncă, reintegrarea în funcția avută și obligarea pârâtei la plata despăgubirilor începând cu data de 7 august 2001. În motivarea acțiunii s-a arătat că, prin adresa nr.996 din 12 mai 2001, i s-a făcut cunoscut faptul că i s-a desființat postul de controlor financiar, deși în ultimii trei ani, reclamanta a fost notată cu calificativul „foarte bine”.

Prin cererea ce a format obiectul dosarului nr.131/2001 al aceluiași tribunal reclamanta a solicitat anularea adresei nr.14450/2001 emisă de pârâtă privind desființarea postului. Prin contestația care a format obiectul dosarului nr.4829/2001 al Tribunalului București, Secția III-a civilă, reclamanta a solicitat anularea măsurii de desfacere a contractului de muncă. Pentru toate aceste acțiuni, tribunalele și-au declinat competența de soluționare în favoarea Curții de Apel Constanța – Secția comercială și de contencios administrativ, reținându-se că se atacă acte emise de o autoritate publică centrală. La Curtea de Apel Constanța, Secția comercială și de contencios administrativ, cauzele au fost conexate și, prin sentința civilă nr.55 din 30 aprilie 2002, au fost respinse ca nefondate.

S-a reținut că a avut loc o reducere de personal în vederea aplicării Legii privind bugetul pe anul 2001, astfel încât cererile nu sunt întemeiate, având în vedere că desfacerea contractului de muncă a fost dispusă în baza art.130 alin.1 lit.a) din Codul muncii. Împotriva hotărârii a declarat recurs reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Recursul este fondat pentru motivul prevăzut de dispozițiile art.304 pct.3 C. proc. civ., analizând, în baza art.306 alin.2 C. proc. civ. Curtea de apel nu avea competența materială de soluționare a pricinii deoarece obiectul său principal este cel privind anularea măsurii de desfacere a contractului de muncă al reclamantei. Celelalte acte, care au stat la baza încetării contractului de muncă, derivă din raportul de muncă, fiind emise de intimată în calitatea sa de angajator.

Având în vedere că între recurentă și intimată a existat un contract de muncă, natura juridică a litigiului aparține dreptului muncii și nu dreptului administrativ. Pe cale de consecință, recursul a fost admis, sentința a fost casată și cauza s-a trimis spre competentă soluționare Tribunalului Constanța, în baza art.2 pct.1, lit.b 1 ) C. proc. civ.