ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 330/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul

Tribunalului Constanța sub nr. 850 din 14 martie 2003, contestatorul S.C. a

chemat în judecată pe intimata SC P. SA Constanța, pentru ca prin sentința ce se

va pronunța să se dispună anularea deciziei nr. 396 din 29 octombrie 2002 și

obligarea intimatei la reintegrarea contestatorului în postul deținut anterior,

la plata drepturilor salariale aferente perioadei dintre momentul încetării

raporturilor de muncă și momentul reintegrării, precum și la plata

cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 538 din 25

aprilie 2003 a Tribunalului Constanța s-au respins ca nefondate excepțiile

autorității de lucru judecat față de sentința civilă nr. 300 din 3 martie 2003,

pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr. 5306/2002, a litispendenței

cauzei ce face obiectul dosarului nr. 5506/2002 al Tribunalului Constanța și a

tardivității formulării contestației împotriva deciziei nr. 396 din 29

octombrie 2002.

Instanța a respins ca nefondată

contestația formulată de S.C., reținând că decizia de desfacere a contractului

de muncă al contestatorului pe temeiul art. 130 lit. a) C. muncii s-a făcut cu

respectarea art. 37 din contractul colectiv de muncă.

Recursul declarat împotriva acestei

sentințe de contestator a fost respins de Curtea de Apel Constanța, secția

civilă, prin decizia nr. 770/C din 23 iulie 2003.

Împotriva acestei decizii a formulat

contestație în anulare S.C., întemeiată pe dispozițiile art. 318 C. proc. civ.,

cu motivarea că instanța de recurs a omis să analizeze din eroare capătul de

cerere ce viza temeiul legal al desfacerii contractului de muncă.

Curtea de Apel Constanța, secția

civilă, prin decizia nr. 1000/C din 15 octombrie 2003, a respins contestația în

anulare, reținând că motivul de recurs a fost pe larg analizat de către

instanță.

Împotriva acestei din urmă hotărâri

a declarat recurs contestatorul.

Recursul va fi respins pentru

considerentele ce urmează.

Potrivit art. 320 alin. (3) C. proc.

civ., hotărârea dată în contestație în anulare este supusă acelorași căi de

atac ca și hotărârea atacată.

Cum hotărârea atacată cu contestație

în anulare a fost dată de o instanță de recurs, fiind deci irevocabilă, tot

irevocabilă este și decizia pronunțată în contestație întrucât aceasta are, din

punct de vedere procedural, un caracter accesoriu în raport cu judecata

propriu-zisă.

Recursul declarat în cauză fiind

îndreptat împotriva unei decizii irevocabile este inadmisibil și urmează a fi

respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de

contestatorul S.C. împotriva deciziei nr. 1000/C din 15 octombrie 2003 a Curții

de Apel Constanța, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 20 ianuarie 2005.