ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2158/2003

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data

de 19 decembrie 2001, SC R. SA Luduș a solicitat anularea deciziei nr. 1897 din

24 noiembrie 2001 emisă de Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor

din cadrul Ministerului Finanțelor Publice și, pe cale de consecință anularea

procesului verbal nr. 732 din 8 mai 2001 încheiat de organele de control din

cadrul Administrației Finanțelor Publice Luduș în partea în care a fost

menținută prin decizia Ministerului Finanțelor Publice, respectiv pentru sumele

reprezentând menținerea valabilității eșalonării la plata obligațiilor bugetare

pentru perioada ianuarie - septembrie 2000, 473.586.676 lei pentru plata

eșalonată a obligațiilor bugetare în perioada martie - decembrie 1999, precum

și suma de 8.407.831.191 lei, impozite și taxe stabilite prin actele de control

anterioare.

Aceeași reclamantă, la data de 5

februarie 2002, a solicitat suspendarea executării deciziei nr. 1897/2001 a

Ministerului Finanțelor Publice, în baza dispozițiilor art. 9 din Legea nr.

29/1990 și art. 581 C. proc. civ.

Curtea de Apel Târgu Mureș, prin

încheierea nr. 56 din 25 martie 2002, a admis cererea de suspendare și, în

consecință, a dispus suspendarea executării vremelnice de către Direcția

Generală a Finanțelor Publice Mureș a deciziei nr. 1897 din 24 noiembrie 2001 a

Ministerului Finanțelor Publice prin care societății reclamante (ca urmare a

procesului verbal de control din 7 mai 2001 a Administrației Finanțelor Publice

Luduș) i-au fost stabilite obligații fiscale totale de 8.881.417.867 lei

(8.407.831.191 +  473.586.676 lei), până la soluționarea pe fond a acțiunii

pentru anularea deciziei respective. Pe perioada suspendării s-a dispus că

reclamanta va avea disponibilități bănești, materii prime și materiale, precum

și mijloace fixe ce nu pot fi grevate sau ipotecate la nivelul valorii de

9.000.000.000 lei. Totodată, s-a precizat în dispozitivul hotărârii și că

încheierea este executorie fără somație și trecerea vreunui termen, în

condițiile art. 581 C. proc. civ. și cu recurs în termen de 5 zile de la pronunțare.

La data de 20 februarie 2002,

reclamanta a formulat o nouă acțiune prin care a solicitat anularea deciziei

nr. 52 din 22 ianuarie 2002 a Direcției Generale de Soluționare a

Contestațiilor din cadrul Ministerului Finanțelor Publice și, pe cale de consecință

a procesului verbal nr. 1830 din 5 noiembrie 2001, încheiat de organele de

control din cadrul Direcției Controlului Financiar Fiscal Mureș prin care a

fost obligată la plata sumei de 20.614.785.213 lei reprezentând: 6.950.485.256

lei debite neachitate la data controlului stabilite prin alt act de verificare;

11.497.860.452 lei majorări de întârziere aferente debitelor restante,

stabilite prin alt act de control; 2.041.175.011 lei majorări de întârziere

aferente debitelor neachitate, calculate prin procesul verbal atacat;

86.480.795 lei penalități calculate prin procesul verbal atacat și 37.783.699

lei penalități calculate prin procesul verbal nr. 732 din 8 mai 2001.

În motivarea acțiunii sale

reclamanta a susținut că decizia nr. 52/2002 este netemeinică și nelegală

deoarece nu are un suport real ca bază de plecare pentru a actualiza ceea ce

printr-un act anterior al Ministerului Finanțelor Publice a fost desființat.

Prin încheierea din 26 martie 2002

s-a dispus achitarea dosarului care are ca obiect a doua acțiune a reclamantei

la dosarul ce are ca obiect acțiunea înregistrată la data de 19 decembrie 2001.

Curtea de Apel Târgu Mureș, prin

încheierea nr. 88 din 13 mai 2002, a dispus și suspendarea executării

vremelnice a deciziei nr. 52 din 22 ianuarie 2002 a Ministerului Finanțelor

Publice și a procesului verbal nr. 1830 din 5 noiembrie 2001 privind

obligațiile fiscale la bugetul statului în sumă totală de 20.613.785.213 lei

până la soluționarea acțiunii din dosarul nr. 1471/2001 la care este conexat și

cel cu nr. 175/2002.

Pe perioada suspendării s-a dispus

că reclamanta va avea tot timpul disponibilități bănești în conturile curente,

materii prime, materiale și produse finite, precum și în proprietate o serie de

mijloace fixe ce nu pot fi grevate de nici o sarcină la nivelul sumei de

21.000.000.000 lei.

Totodată, s-a precizat în

dispozitivul motivării că încheierea este executorie, fără somație și fără

trecerea vreunui termen în condițiile art. 581 C. proc. civ. cu recurs în

termen de 5 zile de la pronunțare.

Împotriva încheierii nr. 56 din 25

martie 2002 a declarat recurs Direcția Generală a Finanțelor Publice Mureș în

numele Ministerului Finanțelor Publice, cerere înregistrată la 18 aprilie 2002,

iar împotriva încheierii nr. 88 din 13 mai 2002 a declarat recurs tot Direcția

Generală a Finanțelor Publice Mureș în numele Ministerului Finanțelor Publice

cu cererea expediată poștal la data de 20 mai 2002 și înregistrată la 21 mai

2002.

Pentru judecarea celor două

recursuri s-a fixat termen la 3 iunie 2003 la Curtea Supremă de Justiție,

secția de contencios administrativ.

Anterior acestui termen, prin

încheierea nr. 356 din 28 octombrie 2002, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția

comercială și de contencios administrativ, a luat act de renunțarea la

judecată, formulată de reclamantă, a acțiunilor prin care s-a solicitat

anularea deciziilor nr. 1897/2001 și nr. 52/2002 a Ministerului Finanțelor

Publice care, astfel cum s-a arătat, au menținut parțial o serie de obligații

fiscale stabilite de organele de control ale autorităților fiscale prin

procesele verbale nr. 732 din 8 mai 2001 și nr. 1830 din 5 noiembrie 2001.

Instanța de fond, prin aceeași

încheiere, a revenit asupra încheierilor nr. 56/2002 și nr. 88/2002 prin care

s-a dispus suspendarea executării vremelnice a respectivelor decizii, până la

pronunțarea unei hotărâri de fond, precum și asupra încheierii prin care s-a

dispus cu privire la expertul contabil.

Totodată, în dispozitivul încheierii

s-a dispus că aceasta este fără drept de apel conform art. 246 alin. (2) C.

proc. civ., pentru părțile litigante și cu drept de recurs pentru expert în 15

zile de la comunicare.

Din actele dosarului nu rezultă că

această ultimă încheiere ar fi fost atacată de părți sau de expert.

Prin ambele recursuri, vizând cele

două încheieri de suspendare a executării actelor autorităților fiscale s-a

invocat greșita încadrare juridică în dispozițiile art. 581 C. proc. civ. în

loc de art. 78 din O.G. nr. 11/1996, încadrare ce are consecințe și cu privire

la termenul de exercitare a căilor de atac, precum și faptul că nu s-au

administrat probe și nu s-a argumentat susținerea cererii de suspendare. În

plus, s-a invocat faptul că încheierile au fost date și cu încălcarea art. 403

alin. (3) C. proc. civ. S-au invocat dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9, art.

401 și 403 alin. (3) C. proc. civ., art. 78 din O.G. nr. 11/1996.

Examinând încheierile atacate în

raport cu criticile formulate, cu probele administrate în cauză și cu

dispozițiile legale incidente pricinii se constată că recursurile declarate nu

pot fi admise pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Măsurile de suspendare a executării

actelor administrative sau administrativ-jurisdicționale, indiferent dacă sunt

dispuse pe căile prevăzute de Legea nr. 29/1990 (art. 9) sau pe căile dreptului

comun, sunt măsuri ce au caracter vremelnic, producându-și efectele până la

soluționarea acțiunii.

Cum în cauză, prin cererea formulată

în scris și susținută oral în fața instanței de fond, reclamanta a renunțat la

judecarea acțiunilor sale, iar instanța de fond, prin încheierea nr. 356/28

octombrie 2002 a luat act de voința reclamantei (exprimată fără echivoc) și a

revenit asupra încheierilor atacate, se constată că recursurile declarate de

autoritatea fiscală au rămas fără obiect, urmând a fi respinse.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate de

Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Mureș în numele Ministerului

Finanțelor Publice împotriva încheierii nr. 56 din 25 martie 2002 a Curții de

Apel Târgu Mureș, secția comercială și de contencios administrativ și a

încheierii nr. 88 din 13 mai 2002 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția

comercială și de contencios administrativ.

Pronunțată în ședința publică,

astăzi 3 iunie 2003.