ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1861/2003
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1861/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta
C.N.Apele Române – Direcția Apelor Jiu – Craiova împotriva deciziei nr.131 din
13 septembrie 2002 a Curții de Apel Craiova – Secția civilă.
La apelul nominal s-a
prezentat intimatul-reclamant G.D.V., lipsind recurenta-pârâtă C.N.Apele Române
– Direcția Apelor Jiu – Craiova, S.C.”C.” S.A.Bălești, S.C.”D.”SRL Tg.Jiu, Primăria
comunei Bălești, Prefectura Județului Gorj, Statul Român prin Ministerul
Finanțelor și APAPS București.
Procedura completă.
Curtea pune în discuție
aspectul inadmisibilității recursului.
Gavan D.Vasile a cerut
respingerea recursului.
C U R T E A
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
La data de 11 septembrie
2001 G.D.V. a chemat în judecată pe S.C.”C.” S.A.Bălești, județul Gorj,
S.C.”D.” SRL Tg.Jiu, Primăria comunei Bălești, județul Gorj, Prefectura
județului Gorj, Compania Națională Apele Române – Direcția Apelor Jiu –
Craiova, Statul Român prin Ministerul Finanțelor și APAPS București, cerând să
fie obligate să-i restituie în natură, conform Legii nr.10/2001, mai multe
parcele de teren, în suprafață totală de 3800 mp și o moară țărănească cu
anexe, bunuri imobile situate în satul Cornești, comuna Bălești, județul Olt.
În motivarea acțiunii a
arătat că în temeiul art.21 din lege a notificat persoanele juridice
deținătoare, solicitând restituirea în natură a imobilelor arătate, dar că
pârâții nu s-au pronunțat asupra cererii sale.
Tribunalul Gorj, Secția
civilă, prin sentința nr.101 din 29 aprilie 2002, a respins acțiunea, cu
motivarea că procedura administrativă jurisdicțională este în curs și nu a fost
finalizată.
Curtea de Apel Craiova,
Secția civilă, prin decizia nr.131 din 13 septembrie 2002, a admis apelul
reclamantului și, anulând hotărârea apelată, a reținut cauza pentru judecarea
fondului, cu motivarea că procedura administrativă jurisdicțională a fost
parcursă și că se impune efectuarea unei expertize de identificare și evaluare
a bunurilor a cărei restituire a fost cerută.
Împotriva acelei decizii,
reclamantul a declarat recurs, stăruind în admiterea acțiunii sale.
Recursul este inadmisibil.
Potrivit art.297 alin.1
C.proc.civ.în cazul în care prima instanță a respins sau a anulat cererea de
chemare în judecată fără a intra în cercetarea fondului și instanța de apel,
găsind apelul întemeiat, a anulat hotărârea apelată, va evoca fondul și va
judeca procesul, pronunțând o hotărâre definitivă.
Rezultă că instanța de apel
se pronunță asupra apelului și asupra fondului, printr-o singură decizie.
În temeiul art.299
C.proc.civ.și a principiului unicității căilor de atac această hotărâre este susceptibilă
de recurs, în mod exclusiv.
În ipoteza în care instanța
de apel pronunță două decizii, prima asupra apelului, iar a doua asupra
fondului, dreptul de recurs nu poate fi exercitat decât o singură dată și anume
asupra hotărârii definitive asupra fondului. Contrar, prin a admite că este
dechisă calea recursului și împotriva deciziei (de anulare) pronunțate asupra
apelului, s-ar încălca principiul unicității dreptului de a folosi o cale de
atac. Nu mai puțin, s-ar înfrânge rațiunea modificării, prin O.U.G.
nr.138/2000, a textului art.297 alin.1 C.proc.civ.și anume asigurarea judecării
litigiilor cu celeritate, în timp rezonabil.
Practic, modificarea
enunțată înlătură soluția trimiterii cauzei spre rejudecare la prima instanță
și obligă instanța de apel să judece cauza în fond. Or, exercitarea separată a
dreptului de recurs împotriva soluției (de anulare) asupra apelului, ar face
loc unei crase tergiversări, prin substituirea trimiterii cauzei la prima
instanță, cu posibilitatea suspendării judecății apelului, ca urmare a
exercitării recursului și trimiterii dosarului la instanța de recurs.
De aceea, în absența unei
norme procedurale exprese, un caracter derogator, pe temeiul arătat și al
unicității dreptului de a folosi o cale de atac, ca regulă de exercitare, se
impune concluzia că hotărârea dată asupra apelului poate fi recurată odată cu
hotărârea definitivă (asupra fondului), singura care dezinvestește instanța de
apel.
În consecință, se impune
respingerea recursului, ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de C.N.Apele Române S.A.
– Direcția Apelor Jiu – Craiova împotriva deciziei nr.131 din 13 septembrie
2002 a Curții de Apel Craiova – Secția civilă, ca inadmisibil.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 9 mai 2003.