ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7378/2005

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 506 din 12

septembrie 2003, Tribunalul Olt a admis cererea formulată de reclamanta C.X.R.,

împotriva dispoziției nr. 255 din 6 decembrie 2002 emisă de Primăria orașului

Balș și a fost obligată primăria să restituie reclamantei în natură suprafața

de 60 mp teren, cu următoarele vecinătăți: Est - T.C. pe o lungime de 30,20 m;

Sud - T.C. și domeniul public pe o lungime de 9,45/7,32 m, Vest – domeniul

public pe lungimea de 35,29 m, având pe toată lungimea din partea de vest 1,47

x 35,29=51,88 mp.

A fost obligat Statul Român la

despăgubiri către petentă, în condițiile și cu respectarea dispozițiilor art.

40 din Legea nr. 10/2001 și a Normelor metodologice nr. 498 din 14 mai 2003,

pentru bunurile ce nu mai pot fi restituite în natură (bucătărie, grajd,

magazie, fântână).

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța de fond a reținut că suprafața de 60 mp teren, care nu este afectată

de sarcini, identificată de expertul C.D., poate fi restituită în natură

reclamantei, iar pentru construcțiile care au fost demolate, Statul Român prin

Ministerul Finanțelor trebuie să plătească despăgubiri, în condițiile art.

36-40 din Legea nr. 10/2001.

Reține tribunalul că reclamanta,

care este moștenitoarea fostului proprietar V.D., prin mama sa V.R., a formulat

notificare prin executorul judecătoresc, la data de 9 noiembrie 2001 și a făcut

dovada existenței suprafeței de teren care poate fi restituită în natură,

precum și a construcțiilor: bucătărie, grajd, magazie și fântână care nu pot fi

restituite în natură.

Curtea de Apel Craiova, prin decizia

civilă nr. 387 din 28 noiembrie 2003, a respins apelurile declarate de D.G.F.P.

Olt, în nume propriu și pentru Ministerul Finanțelor Publice și de Primăria

orașului Balș împotriva acestei sentințe.

Instanța de apel a reținut că sunt

neîntemeiate criticile formulate de apelanți privind tardivitatea depunerii

notificării, deoarece reclamanta a formulat notificarea în termen. În

precizarea din 3 iunie 2002 a indicat și anexele, iar primarul, deși a răspuns

la notificare după depunerea precizării, nu a stabilit măsuri reparatorii și

pentru acestea.

Se mai reține, că instanța nu a

hotărât acordarea de despăgubiri, ci a stabilit măsurile prevăzute de Normele

metodologice, iar cu privire la teren critica este neîntemeiată, pentru că

terenul fiind liber se aplică prevederile art. 7, art. 10 din Legea nr.

10/2001.

Împotriva acestei hotărâri au

declarat recurs pârâtele D.G.F.P. Olt, în nume propriu și pentru Ministerul

Finanțelor Publice și Primăria orașului Balș.

D.G.F.P. Olt, în nume propriu și

pentru Ministerul Finanțelor Publice, invocând art. 304 pct. 9 C. proc. civ.,

în esență, susține că în mod greșit prin hotărârea atacată s-au acordat măsuri

reparatorii pentru anexele gospodărești, deși pentru aceste anexe nu a fost

îndeplinită procedura prealabilă. Reclamanta, în notificarea formulată în

termenul prevăzut de lege, nu s-a referit la anexele gospodărești. Aceasta a

cerut să-i fie restituită în natură suprafața de 60 mp teren (parte din

suprafața totală de 600 mp), aferentă imobilului situat în orașul Balș, precum

și construcția aflată pe teren. Ulterior, la data de 3 iunie 2002, a formulat o

precizare prin care a cerut să-i fie restituite și alte imobile, iar primăria,

prin dispoziția emisă, a răspuns la notificarea formulată în termen.

Primăria orașului Balș, fără să

invoce vreun motiv de recurs, susține că hotărârea este nelegală, deoarece în

mod greșit s-a dispus restituirea în natură a suprafeței de 60 mp teren.

Conform art. 10.3 din H.G. nr. 498/2003, există obligativitatea identificării

cu exactitate a imobilului și a verificării destinației lui actuale. Or,

instanțele nu au avut în vedere că terenul este supus afectațiunii publice,

fiind trecut în lista de investiții a orașului, unde s-a amenajat o parcare și

un spațiu de acces.

Se mai susține, că instanța de apel

nu s-a pronunțat asupra dovezilor administrate, care atestă faptul că terenul

este supus afectațiunii publice, conform actului constatator de terminare a

lucrării privind amenajarea și extinderea parcării.

Hotărârea recurată este criticată și

cu privire la acordarea de despăgubiri pentru anexe gospodărești, deoarece în

notificarea formulată în termenul legal nu s-au cerut despăgubiri pentru aceste

anexe.

Ambele recursuri sunt întemeiate

pentru următoarele considerente:

Criticile formulate de pârâtele

recurente fac posibilă încadrarea în art. 304 pct. 9 C. proc. civ., iar

dispozițiile acestui text sunt incidente în cauză.

Art. 21 din Legea nr. 10/2001 (art.

22 din legea republicată) stabilește obligația persoanei îndreptățite la măsuri

reparatorii de a notifica persoana juridică deținătoare, termenul în care poate

fi sesizată unitatea deținătoare și momentul de la care se calculează acest

termen.

Potrivit art. 21 alin. (1) din lege

[art. 22 alin. (1) din legea republicată], notificarea trebuie formulată în

termen de 12 luni de la intrarea în vigoare a legii (14 februarie 2001) pentru

fiecare dintre imobilele pentru care se cer măsuri reparatorii, iar sancțiunea

nerespectării acestui termen atrage pierderea dreptului de a solicita în

justiție măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent [art. 21 alin. (5)].

Prin urmare, persoana îndreptățită

poate să obțină măsuri reparatorii numai pentru imobilele menționate în

notificarea înregistrată în termenul prevăzut de lege (12 luni).

Față de prevederile art. 21 alin.

(2) din Legea nr. 10/2001 [art. 22 alin. (1) din legea republicată],

notificarea formulată în termenul legal, care cuprinde elementele de

identificare ale imobilului solicitat, nu produce efecte cu privire la alte

imobile, neidentificate în cerere.

Or, în prezenta cauză, prin

notificarea înregistrată la data de 9 noiembrie 2001, reclamanta a cerut să-i

fie restituit doar imobilul „intitulat casă cu 4 camere”, situat în orașul

Balș.

Notificarea nu cuprinde vreo

mențiune cu privire la alte construcții decât casa cu 4 camere, iar până la

data de 14 februarie 2002, când a expirat termenul de sesizare a unității

deținătoare, reclamanta nu și-a precizat sau completat cererea și pentru alte

imobile.

După expirarea termenului prevăzut

de art. 21 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, la data de 3 iunie 2002, reclamanta

a depus direct la primărie o cerere în care se referă la imobilele situate la

nr. 5 și 7, la două case amplasate pe o suprafață de 600 mp teren și precizează

că solicită și contravaloarea anexelor construite, existente în momentul

confiscării.

Raportat la data înregistrării

cererii și la dispozițiile art. 21 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 [art. 22

alin. (5) din legea republicată], susținerea recurentelor că pentru

construcțiile anexă, cerute pentru prima dată la 3 iunie 2002, reclamanta a

pierdut dreptul de a solicita în justiție măsuri reparatorii este întemeiată.

Critica privitoare la suprafața de

60 mp teren atribuită prin hotărârea atacată este întemeiată în parte,

Reclamantei, care a cerut să-i fie

restituită suprafața de 600 mp

teren, prin dispoziția nr. 255 din 6

decembrie 2002, i-a fost atribuită clădirea și terenul aferent din str. N.

Suprafața de teren atribuită este, conform schiței anexate la dispoziție, de

540 mp, iar prin dispoziția nr. 84 din 4 martie 2003, emisă de Primarul

orașului Balș, i-a mai fost atribuită o suprafață de 8,08 mp teren.

Instanța de fond, în sentința

păstrată prin respingerea apelurilor, a identificat cu exactitate întreaga

suprafață de teren, în raport cu constatările expertului și schița de plan

anexă la raportul de expertiză, însă greșit i-a restituit reclamantei suprafața

de 60 mp teren. Expertul arată în mod expres că reclamanta deține suprafața de

548, 08 mp teren, cu care s-a înscris în C.F. din 7 aprilie 2003 și propune

spre restituire și suprafața de 51,88 mp hașurată, cu dimensiunile 1,47 x 35,29

(și nu 60 mp).

Susținerea recurentei Primăria

orașului Balș că reclamanta nu este îndreptățită să primească decât suprafața

restituită prin cele două dispoziții, deoarece terenul în suprafață de 60 mp

este supus afectațiunii publice, nu este întemeiată.

Expertul nu a constatat că pe

această suprafață de teren au fost făcute investiții, iar cererea pentru

admitere la finanțare a investițiilor a fost formulată la data de 17 iulie

2003, în cursul procesului.

Pentru considerentele expuse,

conform art. 312 C. proc. civ., se vor admite recursurile și se va modifica

decizia atacată, în sensul admiterii apelurilor declarate de pârâți și

schimbării în parte a sentinței apelate.

Pârâta, Primăria orașului Balș, va

fi obligată să restituie reclamantei suprafața de 51,88 mp teren, se va

respinge cererea privitoare la obligarea Statului Român la plata de despăgubiri

pentru bunurile ce nu pot fi restituire în natură (bucătărie, grajd, magazie,

fântână) și vor fi păstrate restul dispozițiilor sentinței.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite

recursurile declarate de D.G.F.P. Olt în nume propriu și pentru Ministerul

Finanțelor Publice și Primăria orașului Balș împotriva deciziei civile nr. 87

din 28 noiembrie 2003 a Curții de Apel Craiova.

Modifică decizia atacată, admite

apelurile declarate de D.G.F.P. Olt în nume propriu și pentru Ministerul

Finanțelor Publice și Primăria orașului Balș și schimbă în parte sentința

civilă nr. 06 din 12 septembrie 2003 a Tribunalului Olt, în sensul că obligă

pârâta Primăria orașului Balș, să restituie în natură suprafața de 51,88 mp

teren și respinge cererea petentei privitoare la obligarea Statului Român la

plata de despăgubiri pentru bunurile ce nu pot fi restituite în natură

(bucătărie, grajd, magazie, fântâna).

Păstrează restul dispozițiilor

sentinței.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședința publică,

astăzi 29 septembrie 2005.