ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 49/2003

S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta A.C.A. împotriva deciziei nr.122 din 16 octombrie 2001 a Curții de Apel Timișoara – Secția civilă. La apelul nominal s-a prezentat: intimata-pârâtă C.N.L.R., reprezentată de consilier juridic B.A.C., lipsind recurenta reclamantă A.C.A. și intimatul pârât C.F. Procedura completă. Se referă faptul că recurenta-reclamantă a solicitat judecarea cauzei în lipsă, potrivit dispozițiilor art.242 din Codul de Procedură Civilă. Având cuvântul, consilier juridic B.A.C. solicită respingerea recursului ca nefondat. Reprezentanta Ministerului Public pune concluzii în același sens. C U R T E A Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: A.C.A.

a cerut, în contradictoriu cu C.N.L.R. S.A. București și cu C.F., încuviințarea sechestrului judiciar asupra imobilului înscris în C.F. 824 Timișoara, nr.top. 534 și 533/1, situat în Timișara, Bulevardul Tache Ionescu nr.30, prin încredințarea pazei bunului unei terțe persoane căreia să i se atribuie calitatea de administrator sechestru, propunând în acest sens pe Z. A., iar, în caz de refuz, să fie desemnată o altă persoană ce nu are interes personal în cauză . În motivarea cererii reclamanta a arătat că asupra proprietății imobilului menționat, aflat în indiviziune, există un litigiu principal, în care Judecătoria Timișoara a pronunțat sentința civilă nr.623/P1/17.10.2000, prin care s-a dispus radierea dreptului de proprietate al C.N.L.R.

S.A. București asupra cotei de 8/12 părți și înscrierea dreptului de proprietate al soților C.F. și E. (aceasta din urmă fiind decedată), cu titlu de bun comun. De asemenea, potrivit sentinței civile nr.2783/1999 a aceleiași instanțe, definitivă și irevocabilă, s-a intabulat dreptul de proprietate al reclamantei asupra cotei sale de 4/12 din imobil, cotă ocupată abuziv de C.N.L.R. S.A. București. În sfârșit, potrivit sentinței civile nr.3138/2000 a aceleiași instanțe, de asemenea definitivă și irevocabilă, C.N.L.R. S.A. București a fost obligată să plătească reclamantei daune în valoare de 20 milioane lei pentru perioada 1999 – ianuarie 2000, iar în continuare câte 10 milioane lei lunar până la executarea sentinței civile nr.3138/2000.

Astfel fiind, încuviințându-se sechestrul judiciar acesta va putea plăti datorii constatate prin titlu executoriu și va putea face toate actele de conservare privind imobilul. Această conservare este absolut necesară existând pericolul deteriorării grave a imobilului, „în prezent constatându-se deja descompletarea instalației de încălzire centrală, spărturi ale geamurilor, acoperiș degradat permițând infiltrații pluviale”. Tribunalul Timiș, secția civilă, prin sentința nr.106/PI din 22 martie 2001, a respins cererea, cu motivarea că reclamanta nu a dovedit necesitatea sechestrului, în sensul existenței degradărilor numeroase și continui, pe de altă parte ea însăși având posibilitatea de a veghea la întreținerea și conservarea imobilului în calitate de coproprietară a acestuia.

Apelul declarat de reclamantă a fost respins de Curtea de Apel Timișoara, Secția Civilă, prin decizia nr.122 din 16 octombrie 2001. Împotriva deciziei pronunțate în apel reclamanta a declarat recurs invocând motivele de casare prevăzute de art.304 pct.7,9 și 10 din Codul de Procedură CivilăIn dezvoltarea acestora recurenta reiterează susținerile formulate în instanțele anterioare, inclusiv cu privire la necesitatea efectuării unei cercetări la fața locului, probă cerută dar respinsă nejustificat de instanțe, stăruind asupra imposibilității „de a veghea la întreținerea și conservarea imobilului”, care nu se află în posesia sa, respectiv de a prelua efectiv cota sa indiviză de proprietate (4/12) asupra imobilului.

Se cere casarea hotărârilor pronunțate și trimiterea cauzei la instanța de fond pentru rejudecare. Recursul este fondat. În adevăr, potrivit art.596 alin.1 din Codul de Procedură Civilă (în redactarea de la data introducerii cererii), ori de câte ori există un proces asupra proprietății sau posesiei unui lucru mișcător sau nemișcător, sau asupra administrației sau folosinței unui lucru comun, judecata va putea, după cererea celui interesat și citarea părților, să încuviințeze sechestrul bunului sau al lucrului comun, a cărui proprietate, posesie, administrație sau folosință se discută, putând să oblige pe reclamant a da o cauțiune ce va fi fixată de judecată. În conformitate cu alineatele 2,3 și 4 ale textului citat, paza bunului sechestrat poate fi încredințată deținătorului bunului sau unei a treia persoane.

Sechestrul va putea face toate actele de conservare și administrație, va putea sta în judecată în numele părților, va încasa orice venituri și sume datorate, va putea plăti datorii cu caracter curent precum și cele constatate prin titlul executor. În considerarea dispozițiilor legale citate, a faptului necontestat că există pe rolul instanțelor judecătorești un proces asupra proprietății imobilului în litigiu, care nu se află în posesia reclamantei și că nu s-a demonstrat în ce mod ea ar putea intra în stăpânirea „suprafeței din imobil corespunzătoare cotei sale de proprietate” (pag.3 decizie) pentru a putea veghea la întreținerea și conservarea acestuia, precum și a faptului, de asemenea necontestat, că, solicitând restituirea în totalitate a prețului achitat pentru imobil, posesoarea acestuia C.N.L.R.

S.A. București nu mai are nici un interes în întreținerea și conservarea bunului, soluția de respingere a cererii reclamantei apare vădit greșită, cu atât mai mult cu cât instanțele aveau îndatorirea de a verifica susținerile reclamantei vizând necesitatea sechestrului judiciar impusă de pericolul degradării bunului, cel puțin prin efectuarea cercetării la fața locului, probă nejustificat respinsă. Față de cele ce preced, recursul declarat se privește ca fondat, urmând a fi admis, în baza art.312 și art.313 din Codul de Procedură Civilă a fi casate hotărârile pronunțate și a se trimite cauza la prima instanță pentru rejudecare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de reclamanta A.C.A. împotriva deciziei nr.122 din 16 octombrie 2001 a Curții de Apel Timișoara – Secția civilă. Casează decizia recurată, precum și sentința nr.106/PI din 22 martie 2001 a Tribunalului Timiș – Secția civilă și trimite cauza la același tribunal, pentru rejudecare. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 ianuarie 2003.