ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 67/2004

S-a luat în examinare recursul declarat de I.A. împotriva sentinței civile nr.128 din 6 februarie 2003 a Curții de Apel București-Secția de contencios administrativ. La apelul nominal s-au prezentat: recurenta-reclamantă I.A. personal, intimatul-intervenient-Ministerul Finanțelor Publice reprezentat de consilierul juridic V.C.S. Au lipsit intimatul-pârât Guvernul României și intimatul intervenient–Ministerul Agriculturii, Pădurilor Apelor și Mediului. Procedura completă. Recurenta-reclamantă a solicitat admiterea recursului și modificarea sentinței atacate, în sensul admiterii acțiunii, cu consecința anulării hotărârii de Guvern atacate. In susținerea recursului, a depus înscrisurile de la fila 25 dosar recurs.

Reprezentanta Ministerului Finanțelor Publice și procurorul fiecare separat, au pus concluzii de respingere a recursului și de menținere a sentinței instanței de fond ca legală și temeinică. C U R T E A Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Reclamanta I.A. a formulat acțiune la 19 noiembrie 2002 împotriva Guvernului României, acțiune înregistrată la Curtea de Apel București, secția contencios administrativ, solicitând ca în contradictoriu cu pârâtul să se dispună anularea HG nr.855/2002 prin care s-a aprobat concesionarea bunurilor din domeniul public al statului ce alcătuiesc obiectul de investiții „Amenajarea Lac Văcărești, respectiv obiectul concesionării ce îl constituie terenul aferent investiției.

In motivarea acțiunii reclamanta a susținut că este proprietarul unei suprafețe de teren inclusă în suprafață ce face obiectul Hotărârii de Guvern a cărei anulare o solicită, că acest teren nu a fost trecut în proprietatea statului, nu face parte din domeniul public, iar HG nr.855/2002 prin care se dispune concesionarea lui, vatămă dreptul său de proprietate recunoscut de constituție, art.481 din Codul civil, Legea nr.18/1991, art.6 din Legea nr.1/2000, Legea 10/2001, și art.1 din Primul Protocol Adițional la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, dar și Legea nr.213/1998. La data de 5 decembrie 2002 Ministerul Apelor Protecției Mediului și Ministerul Finanțelor Publice au formulat cereri de intervenție în interesul pârâtului și respectiv în interes propriu, cereri discutate în ședința din 16 ianuarie 2003 și admise în principiu.

Prin sentința nr.128 din 6 februarie 2003, Curtea de Apel București-Secția contencios administrativ a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantă și a admis cererile de intervenție accesorie în sensul respingerii acțiunii. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin actul administrativ în litigiu, HG nr.855/2002, reclamantei nu i-a fost încălcat un drept recunoscut de lege, în sensul art.1 din Legea nr.29/1990 ce reglementează contenciosul administrativ, terenurile aferente investiției „Lacul Văcărești”, între care și suprafața contestată la concesionare, au făcut obiectul Decretului nr.143/1988, fiind domeniu public al statului, că astfel din punct de vedere al îndeplinirii condițiilor de legalitate HG nr.855/2002 este legală.

A mai constatat instanța de fond că reclamanta nu deține o hotărâre judecătorească opozabilă pârâtului prin care să îi fi fost admisă o acțiune în revendicare și prin care titlul său de proprietate invocat să fie preferabil titlului invocat de pârât. Impotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta invocând motivele de casare prevăzute de art.304 pct.7, 304 pct.9 și 304 pct.10 din Codul de procedură civilă. Cu privire la motivul de casare prevăzut de art.304 pct.7 din codul de procedură civilă recurenta susține că motivarea instanței de fond cuprinde motive străine cauzei, cu referire la acțiunea în revendicare formulată de Direcția Foștilor Proprietari din Zona Lacului Văcărești, ce a fost respinsă, această acțiune fiind lipsită de efecte și legături juridice cu acțiunea recurentei-reclamante.

In motivul de casare prevăzut de art.304 pct.9, se critică hotărârea de fond ca fiind pronunțată cu încălcarea gravă a legii deoarece Decretul nr.143/1988 este eronat considerat ca fiind de expropriere și titlu valabil al statului, el neproducând efecte juridice, nu a fost publicat în Monitorul Oficial, că statul nu are titlu valabil. Prin ultimul motiv de recurs, ca temei fiind prevăzut art.304 pct.10 din Codul de procedură civilă, se susține de recurentă instanța de fond sesizată nu s-a pronunțat asupra unor dovezi administrate care erau hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii, respectiv nu a fost examinat conținutul următoarelor înscrisuri: raportul întocmit de Guvernul României la 19 ianuarie 1998; adresele nr.III.1890; 1174/21 ianuarie 1998; adresa nr.471/21 februarie 1994; adresa nr.1458/XXXVI/4 din 3 iulie 1997; adresa nr.2167/1992 și actele cu nr.15 B/661/1993 și 15/B/369/1994.

Analizând actele și lucrările dosarului, în raport de motivele de casare invocate și de dispozițiile art. 304 din Codul de procedură civilă Inalta Curte de Casație va respinge recursul ca nefondat pentru considerentele ce se expun în continuare. Potrivit art.1 al Hotărârii Guvernului nr.855/2002 publicat în Monitorul Oficial nr.621 din 22 august 2002 s-a aprobat concesionarea bunurilor din domeniul public al statului care alcătuiesc obiectul de investiții „Acumularea Lac Văcărești”, având datele de identificare prevăzute în anexa actului administrativ, în vederea realizării și exploatării unui complex cultural-sportiv. Acest obiectiv de investiții a fost aprobat prin Decretul nr.143/1988, prin derogare de la Legea nr.9/1980 ce reglementa investițiile, decret prin care au fost scoase din circuitul civil terenurile afectate de realizarea respectivului obiectiv de investiții, confirmare a acestei măsuri fiind făcută și în anul 1990 prin HG nr.556/17 mai.

Interpretând corect actele normative susmenționate, instanța de fond a stabilit în mod judicios regimul juridic al terenului aferent obiectului de investiție, care este bun din domeniul public al statului, fiind afectat unei utilități publice. S-a constatat că acest caracter de utilitate publică există, astfel că dreptul de proprietate publică nu a încetat iar aprobarea de către Guvern a concesionării a fost efectuate cu respectarea prevederilor art.2 și 8 din Legea nr.219/1998 privind regimul concesionărilor.

Aceeași situație a fost reținută și prin hotărârile judecătorești prin care a fost respinsă acțiunea „Asociației Foștilor Proprietari din Zona Lacului Văcărești, astfel că din punct de vedere juridic există legătură, instanța de fond constatând că reclamanta nu a promovat o acțiune în temeiul art.480 din Codul civil astfel că în procedura contenciosului administrativ instanțele nu pot cenzura legalitatea actului normativ în temeiul căruia a fost emis actul atacat, ci doar legalitatea acestuia din urmă raportat la cazul concret motiv pentru care dovada dreptului vătămat- încălcat prin emiterea unui atare act administrativ este obligatoriu.

Curtea de Apel București-Secția contencios administrativ a constatat legal că recurenta-reclamantă nu este titular al unui drept recunoscut de lege, astfel că și concluzia privind neîndeplinirea cerințelor prevăzute de art.1 din Legea nr.29/1990 pentru dreptul invocat prin acțiune este corectă, argumentele recurentei putând fi valorificate printr-o altă acțiune pe calea dreptului comun. Inscrisurile asupra cărora instanța de fond nu s-a pronunțat se constată a fi opinii cu caracter individual sau recomandări, care însă nu au avut și nu puteau să aibă o importanță hotărâtoare în soluția adoptată. In raport de considerentele expuse, sentința nr.128/2003 va fi menținută ca legală, iar pe cale de consecință Înalta Curte de Casație va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge recursul declarat de I.A. împotriva sentinței civile nr.128 din 6 februarie 2003 a Curții de Apel București-Secția contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 ianuarie 2004.