ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3214/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel București, sub nr. 1840 din 14 noiembrie 2002, reclamanții O.T. și O.N. au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, anularea H.G. nr. 855/2002, pentru aprobarea concesionării bunurilor din domeniul public al statului, ce alcătuiesc obiectivul de investiții Acumulare Lac Văcărești, în vederea realizării și exploatării unui complex cultural sportiv. Totodată, reclamanții au solicitat obligarea la plata cheltuielilor de judecată. În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat, în esență, următoarele: - obiectul concesionării, aprobată prin H.G.

nr. 855/2002 ,îl constituie terenul aferent investiției Acumulare Lac Văcărești, situat între malul drept al râului Dâmbovița, Calea Vitan, Calea Văcărești și Șoseaua Olteniței, în acest teren fiind inclus și terenul proprietate personală moștenit de reclamanți de la autorii lor, teren care, în opinia reclamanților, nu poate fi concesionat; - terenul în discuție nu a trecut niciodată în domeniul public al statului, astfel că Guvernul României nu are dreptul să-l concesioneze, iar susținerea potrivit căreia terenul concesionat a fost expropriat este nejustificată, acest fapt rezultând și din unele înscrisuri emise, în perioada 1990 – 1998, de unele structuri ale administrației publice locale și centrale; - prin adoptarea H.G.

nr. 855/2992, au fost încălcate următoarele acte normative: Protocolul Adițional la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale; Constituția României – art. 41 alin. (3); Codul civil – art. 481; Legea nr. 18/1991, republicată – art. 35 alin. (1); Legea nr. 10/2001 – art. 2 alin. (1) și (2); Legea nr. 213/1998 – art. 6 alin. (1) și art. 7; Legea nr. 1/2000 – art. 34; - refuzul de a li restitui terenul pe vechiul amplasament sau centralizat într-o zonă a lacului, ar fi fost determinat de teama că proprietarii care au acceptat, în compensație, terenuri fără valoare, situate la linia de centură, vor cere și ei restituirea pe vechiul amplasament, ocazie cu care vor ieși la iveală abuzurile săvârșite de autoritățile publice locale în legătură cu terenurile din zona Lacului Văcărești; - concesionarea dispusă prin H.G.

nr. 855/2002 este abuzivă, aceasta echivalând cu naționalizarea unor terenuri private.

Ministerul Apelor și Protecției Mediului a formulat cerere de intervenție în interesul Guvernului, iar Ministerul Finanțelor Publice a formulat cerere de intervenție în interes propriu, ambele cereri fiind admise în principiu, prin încheierea de ședință din data de 5 februarie 2002. Prin întâmpinarea formulată, pârâtul Guvernul României a arătat, în esență, următoarele: - scoaterea din circuitul civil a terenurilor, care au fost afectate de realizarea obiectivului de investiții Acumulare Lac Văcărești și începerea execuției lucrărilor la acest obiectiv, au fost aprobate prin Decretul nr. 143/1988, care derogă de la Legea nr. 9/1980 privind investițiile; - faptul că la art. 6 din decretul menționat se prevede că se aprobă atât demolarea construcțiilor proprietate personală, prevăzute în lista Anexă nr. 6 la decret, cât și ocuparea terenurilor aferente acestora, afectate de realizarea obiectivului de investiții Lacul Văcărești, duce la concluzia că acest decret reprezintă un act juridic de expropriere, obiectivul respectiv fiind proiectat și executat ca lucrare de utilitate publică; - dreptul de proprietate publică a statului asupra terenurilor afectate de obiectivul de investiții Lacul Văcărești nu a încetat niciodată, iar caracterul de utilitate publică al acestei investiții nu a dispărut; - acțiunea în justiție a Asociației Foștilor Proprietari din zona Lacului Văcărești,

în contradictoriu cu Primăria sectorului 4, R.A.

Apele Române, Primăria municipiului București, Administrația Domeniului Public, sectorul 4 și Prefectura municipiului București, a fost respinsă ca nefondată, sentința fiind menținută prin decizia civilă nr. 177 din 29 ianuarie 1998 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, sentință rămasă definitivă și irevocabilă; - foștii proprietari din zona Lacului Văcărești, ale căror terenuri au fost scoase din circuitul civil prin Decretul nr. 143/1988, au fost despăgubiți, în conformitate cu prevederile Decretului nr. 467/1979 privind evaluarea construcțiilor, terenurilor și plantațiilor ce se preiau, cu plată, în proprietatea statului, prin expropriere sau în alte cazuri prevăzute de lege; - Guvernul a emis Hotărârea nr. 855/2002, în calitatea sa de administrator al bunurilor statului, fără a vătăma vreun drept al reclamanților, aceștia nefăcând dovada existenței unui drept actual recunoscut de lege, care să le confere calitatea procesuală de a solicita pe calea contenciosului administrativ, anularea acestei hotărâri.

Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 283 din 5 martie 2003, a respins acțiunea ca nefondată. Pentru a pronunța astfel, instanța a avut în vedere următoarele: - obiectivul de investiții Acumulare Lac Văcărești a fost aprobat prin Decretul Consiliului de Stat nr. 143/1988, prin derogare de la Legea nr. 9/1980, iar terenurile afectate de realizarea acestui obiectiv, care este de utilitate publică, au fost scoase din circuitul civil, cu acordarea despăgubirilor legale și au trecut în domeniul public al statului, putând fi concesionate; - argumentele prezentate de reclamanți nu pot fi valorificate pe calea contenciosului administrativ, acestea putând fi analizate într-o acțiune în revendicare pe calea dreptului comun, unde se poate face o comparare a titlurilor sau printr-o acțiune în temeiul Legii nr. 10/2001; - reclamanții nu au invocat un drept actual, care să le fi fost vătămat prin apariția H.G.

nr. 855/2002. Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții, invocând motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ., când hotărârea a fost dată cu încălcarea legii; când instanța nu s-a pronunțat asupra unor dovezi administrate, care erau hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii. Prin motivele de recurs formulate în scris, recurenții au arătat, în esență, următoarele: - instanța de fond a ignorat faptul că pentru terenurile a căror concesionare a fost aprobată prin H.G.

nr. 855/2002, nu a existat un titlu valabil al statului, deoarece prin Decretul nr.1 43/1998 s-a dispus doar deschiderea finanțării investiției Lacul Văcărești și demolarea construcțiilor de pe raza viitoarei investiții, fără să se dispună exproprierea terenurilor și fără să se prevadă acordarea de despăgubiri; - neanalizând, sub toate aspectele, legalitatea actului administrativ, instanța a reținut în mod greșit că reclamanții nu au invocat un drept al lor actual, care să fi fost vătămat prin apariția H. G. nr. 855/2002, când, în realitate, reclamanții au invocat pe fond un aspect esențial de nelegalitate și anume, lipsa titlului statului asupra terenurilor concesionate; - dreptul ce a fost vătămat reclamanților prin H.G.

nr. 855/2002, nu poate fi dovedit printr-o hotărâre judecătorească de admitere a unei acțiuni în revendicare, în care Guvernul nu poate avea calitate procesuală pasivă; - instanța de fond nu s-a pronunțat asupra înscrisurilor emise de Guvernul României, Parlamentul României – Camera Deputaților și R.A. Apele Române, cu privire la Decretul nr. 143/1988 și la terenurile afectate de realizarea obiectivului de investiții Lacul Văcărești. Prin întâmpinarea depusă în recurs, pârâtul Guvernul României a arătat că dreptul de proprietate publică a statului asupra terenurilor în discuție, nu a încetat niciodată, concesionarea s-a realizat cu respectarea dispozițiilor Legii nr. 219/1998, privind regimul concesiunilor și cele ale Legii apelor nr. 107/1996, cu modificările ulterioare.

A mai arătat că, în mod corect, instanța a reținut că reclamanții nu au făcut dovada dreptului vătămat, aceștia nedeținând nici un titlu, care să fie preferabil titlului statului, pentru a putea solicita anularea H.G. nr. 855/2002, pe calea contenciosului administrativ. Examinând sentința atacată în raport cu criticile formulate, cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente cauzei, inclusiv cele ale art. 304 1 C. proc. civ., această instanță constată că recursul nu este fondat, după cum se va arăta în cele ce urmează. Problema ce se cere a fi rezolvată este: dacă măsura concesionării terenurilor, care au fost afectate de realizarea obiectivului de investiții Acumulare Lac Văcărești, aprobată prin H.G.

nr. 855/2002, este o măsură legală; dacă, prin această măsură, recurenții au fost vătămați în vreun drept al lor recunoscut de lege. Realizarea obiectivului de investiții Acumulare Lac Văcărești, care a fost proiectat și executat ca lucrare de utilitate publică, a fost aprobată prin Decretul nr. 143/1988, acest act normativ derogând de la Legea nr. 9/1980, privind investițiile. Prin același decret a fost aprobată atât demolarea construcțiilor proprietate personală, prevăzute în lista anexă la decret, cât și ocuparea terenurilor aferente acestora, afectate de realizarea obiectivului de investiții. La despăgubirea foștilor proprietari din zona Lacului Văcărești au fost avute în vedere prevederile Decretului nr. 467/1979, privind evaluarea construcțiilor, terenurilor și plantațiilor ce se preiau, cu plată, în proprietatea statului, prin expropriere sau în alte cazuri prevăzute de lege, precum și cele ale H.G.

nr. 556/1990, privind plata despăgubirilor pentru demolarea unor imobile situate în municipiul București și în Sectorul Agricol Ilfov. Punerea în aplicare a Decretului nr. 143/1988 care, așa cum s-a arătat mai sus, derogă de la Legea nr. 9/1980 privind investițiile, a avut drept consecință scoaterea din circuitul civil a terenurilor afectate de realizarea obiectivului de investiții și trecerea acestora în proprietatea publică a statului, acest fapt fiind confirmat și de măsurile dispuse de Guvernul României prin Hotărârea nr. 556/1990.

Cum caracterul de utilitate publică al investiției a fost menținut, dreptul de proprietate publică a statului asupra terenurilor afectate de investiții nu a încetat nici un moment, iar aprobarea de către Guvern a concesionării acestor terenuri s-a făcut în temeiul art. 8 din Legea nr. 219/1998, privind regimul concesiunilor și cu respectarea prevederilor art. 2 din aceiași lege, care menționează bunurile proprietate publică, ce pot fi concesionate sau închiriate. Calitatea de concedent, în numele statului, a terenurilor pentru care s-a aprobat concesionarea, a fost atribuită Ministerului Apelor și Protecției Mediului, în conformitate cu prevederile art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 219/1998, coroborate cu prevederile art. 33 alin. (1) din Legea nr. 107/1996.

Prin urmare, aprobarea de către Guvernul României a concesionării terenurilor aferente obiectivului de investiții Acumulare Lac Văcărești, s-a făcut cu respectarea legii, iar hotărârea adoptată este o hotărâre legală. Înscrisurile emise de unele structuri organizatorico-funcționale din cadrul Guvernului, Parlamentului, etc., invocate de recurenți, atât la judecarea în fond, cât și în recurs, reprezintă doar opinii cu caracter individual, care nu pot fi luate în considerare de instanță. Recurenții-reclamanți au invocat nulitatea hotărârii de guvern, pe care au atacat-o în temeiul art. 1 din Legea nr. 29/1990, a contenciosului administrativ, fără ca aceștia să facă dovada existenței unui drept legitim care să le fi fost vătămat prin această hotărâre, astfel că în mod corect, instanța de fond a procedat la respingerea acțiunii.

Cu precizările de mai sus, sentința instanței de fond va fi menținută ca legală și temeinică, iar recursul declarat în cauză va fi respins, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de O.T. și O.N. împotriva sentinței civile nr. 283 din 5 martie 2003 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 octombrie 2003.