ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 68/2004

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Reclamanta

R.G. a solicitat anularea H.G. nr.855/2002, prin care s-a aprobat concesionarea

bunurilor din domeniul public al statului ce alcătuiesc obiectul de investiții

„Acumulare Lac Văcărești”,constând în terenul aferent investiției situate în

București, sector 4 între malul drept al râului Dâmbovița, Calea Vitan, Calea

Văcărești și șos.Olteniței.

În

motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că prin emiterea hotărârii s-a încălcat

dreptul său de proprietate asupra unei părți din teren, fiind concesionat un

teren care nu a trecut  valabil în patrimoniul statului și nu face parte din

domeniul public al statului; că, prin această concesionare s-au încălcat grav

dispozițiile art. 1 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului, Legea

nr.18/1991, Legea nr.1/2000, Legea nr.20/2001 și Legea nr.213/1998.

Curtea

de Apel București, secția contencios administrativ, prin sentința civilă nr.127

din 6 februarie 2003, a respins acțiunea reclamantei; totodată, a admis

cererile de intervenție accesorii formulate de Ministerul Apelor și Protecției

Mediului și Ministerul Finanțelor Publice.

Pentru

a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, în cauză, reclamanta nu a fost

vătămată în drepturile sale, recunoscute de lege, iar actul contestat este

legal.

În

primul rând, pentru că reclamanta nu deține o hotărâre judecătorească opozabilă

pârâtului, prin care titlul său de proprietate să fie preferabil titlului

invocat de pârât.

În

acest sens, se reține că, prin sentința civilă nr.940 din 31 ianuarie 1994,

pronunțată de Judecătoria sectorului 4 București, rămasă irevocabilă prin

decizia nr.177 din 29 ianuarie 1998 a Curții de Apel București, secția a IV-a

civilă, a fost respinsă acțiunea în revendicare formulată de Asociația Foștilor

Proprietari din zona Lacului Văcărești, iar  reclamanta nu a promovat o acțiune

în revendicare, separată, în baza art. 480 C. civ., astfel că nu are un drept

de proprietate vătămat prin actul administrativ contestat.

În al

doilea rând, se reține că, pârâtul a dispus asupra unui teren care, la data

emiterii hotărârii, era în domeniul public al statului; terenul fiind

expropriat pentru cauză de utilitate publică,  în baza Decretului nr.143 din 30

mai 1988, a fost scos din circuitul civil și trecut în domeniul public al

statului.

În al

treilea rând, se reține că,  reclamanta are calea unei acțiuni separate în

dreptul comun, pentru revendicare, precum și dreptul la despăgubiri în baza

Legii nr.10/2001, în măsura în care îndeplinește condițiile speciale ale

acestui act normativ.

Împotriva

sentinței a declarat recurs reclamanta, pentru nelegalitate și netemeinicie,

susținând: întâi, că au fost încălcate grav dispozițiile Constituției României,

a Constituției din 1965, a art.481 C. civ., precum și ale Legilor nr.213/1998,

nr.18/1991 și nr.10/2001; că, potrivit acestor dispozițiuni, terenul în litigiu

nu a intrat în proprietatea publică sau privată a statului și, pe cale de

consecință, Guvernul nu putea să dispună de acest teren; în al doilea rând că,

hotărârea cuprinde motive străine de natura pricinii, având în vedere că  obiectul

litigiului privește controlul legalității actului atacat, nu revendicarea

terenului; în al treilea rând că, instanța de fond nu s-a pronunțat asupra unor

dovezi administrate care erau hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii; în acest

sens se face referire la înscrisurile din dosar, potrivit cărora, Decretul

nr.143/1988 nu este un decret de expropriere și, deci, terenul în discuție nu a

fost expropriat.

Recursul

este nefondat.

În

adevăr, Guvernul României, prin Hotărârea nr.855 din 16 august 2002, publicată

în M. Of., Partea I, nr.281 din 22 august 2002, a aprobat concesionarea

bunurilor din domeniul public al statului ce alcătuiesc obiectivul de

investiții „Acumularea Lac Văcărești”, cu datele de identificare din anexă, în

vederea realizării și exploatării unui complex cultural-sportiv.

Hotărârea

atacată a fost adoptată de Guvern în baza dispozițiilor art.107 din

Constituție, a art.5 și 8 din Legea nr.219/1998, privind regimul

concesionărilor și ale art.33 alin. (1) din Legea Apelor nr.197/1997, cu

modificările ulterioare.

Deci,

aprobarea concesionării unor bunuri din domeniul public al statului s-a făcut

în mod legal, respectiv cu respectarea Constituției și a dispozițiunilor legale

privind regimul concesionărilor.

În ce

privește susținerea că, H.G. nr. 855/2002 este nelegală,  întrucât a fost emisă

în baza Decretului Consiliului de Stat nr.143/1988, care nu există pentru că nu

a fost publicată în B. Of., se constată că este nefondată.

Astfel,

din cele ce preced rezultă că H.G.nr.855/2002 a fost fundamentată pe

dispozițiunile constituționale și legale menționate în preambulul său, discutarea

legalității exproprierii dispusă prin Decretul nr.143/1988 nu este posibilă în

raport cu obiectul și temeiul legal al actului administrativ atacat.

Referitor

la susținerea că, prin H.G. nr. 855/2002 a fost nesocotit dreptul de

proprietate asupra unei părți din terenul inclus în obiectivul de investiții

„Acumularea Lac Văcărești”, se constată că, în adevăr,  reclamanta nu a probat

că este titulara unui drept de proprietate asupra terenului pretins.

De

asemenea, se constată că, hotărârea cuprinde motivele de fapt și de drept care

au format convingerea instanței că, prin actul administrativ atacat nu a fost

vătămat vreun drept al reclamantei, pentru a fi incidente dispozițiile art. 1

din Legea nr.29/1990; totodată, din modul cum au fost examinate și înlăturate

judicios susținerile reclamantei, cu privire la nelegalitatea H.G. nr. 855/2002,

rezultă că instanța s-a pronunțat asupra probelor administrate.

În consecință, soluția adoptată este

legală și temeinică, iar recursul nefondat, urmând să fie respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge

recursul

declarat de R.G. împotriva sentinței civile nr.127 din 6 februarie 2003 a

Curții de Apel București, secția contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată,

în ședința publică, astăzi 15 ianuarie 2004.