ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 68/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta R.G. a solicitat anularea H.G. nr.855/2002, prin care s-a aprobat concesionarea bunurilor din domeniul public al statului ce alcătuiesc obiectul de investiții „Acumulare Lac Văcărești”,constând în terenul aferent investiției situate în București, sector 4 între malul drept al râului Dâmbovița, Calea Vitan, Calea Văcărești și șos.Olteniței. În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că prin emiterea hotărârii s-a încălcat dreptul său de proprietate asupra unei părți din teren, fiind concesionat un teren care nu a trecut valabil în patrimoniul statului și nu face parte din domeniul public al statului; că, prin această concesionare s-au încălcat grav dispozițiile art. 1 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului, Legea nr.18/1991, Legea nr.1/2000, Legea nr.20/2001 și Legea nr.213/1998.

Curtea de Apel București, secția contencios administrativ, prin sentința civilă nr.127 din 6 februarie 2003, a respins acțiunea reclamantei; totodată, a admis cererile de intervenție accesorii formulate de Ministerul Apelor și Protecției Mediului și Ministerul Finanțelor Publice. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, în cauză, reclamanta nu a fost vătămată în drepturile sale, recunoscute de lege, iar actul contestat este legal. În primul rând, pentru că reclamanta nu deține o hotărâre judecătorească opozabilă pârâtului, prin care titlul său de proprietate să fie preferabil titlului invocat de pârât.

În acest sens, se reține că, prin sentința civilă nr.940 din 31 ianuarie 1994, pronunțată de Judecătoria sectorului 4 București, rămasă irevocabilă prin decizia nr.177 din 29 ianuarie 1998 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, a fost respinsă acțiunea în revendicare formulată de Asociația Foștilor Proprietari din zona Lacului Văcărești, iar reclamanta nu a promovat o acțiune în revendicare, separată, în baza art. 480 C. civ., astfel că nu are un drept de proprietate vătămat prin actul administrativ contestat. În al doilea rând, se reține că, pârâtul a dispus asupra unui teren care, la data emiterii hotărârii, era în domeniul public al statului; terenul fiind expropriat pentru cauză de utilitate publică, în baza Decretului nr.143 din 30 mai 1988, a fost scos din circuitul civil și trecut în domeniul public al statului.

În al treilea rând, se reține că, reclamanta are calea unei acțiuni separate în dreptul comun, pentru revendicare, precum și dreptul la despăgubiri în baza Legii nr.10/2001, în măsura în care îndeplinește condițiile speciale ale acestui act normativ.

Împotriva sentinței a declarat recurs reclamanta, pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând: întâi, că au fost încălcate grav dispozițiile Constituției României, a Constituției din 1965, a art.481 C. civ., precum și ale Legilor nr.213/1998, nr.18/1991 și nr.10/2001; că, potrivit acestor dispozițiuni, terenul în litigiu nu a intrat în proprietatea publică sau privată a statului și, pe cale de consecință, Guvernul nu putea să dispună de acest teren; în al doilea rând că, hotărârea cuprinde motive străine de natura pricinii, având în vedere că obiectul litigiului privește controlul legalității actului atacat, nu revendicarea terenului; în al treilea rând că, instanța de fond nu s-a pronunțat asupra unor dovezi administrate care erau hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii; în acest sens se face referire la înscrisurile din dosar, potrivit cărora, Decretul nr.143/1988 nu este un decret de expropriere și, deci, terenul în discuție nu a fost expropriat.

Recursul este nefondat. În adevăr, Guvernul României, prin Hotărârea nr.855 din 16 august 2002, publicată în M. Of., Partea I, nr.281 din 22 august 2002, a aprobat concesionarea bunurilor din domeniul public al statului ce alcătuiesc obiectivul de investiții „Acumularea Lac Văcărești”, cu datele de identificare din anexă, în vederea realizării și exploatării unui complex cultural-sportiv. Hotărârea atacată a fost adoptată de Guvern în baza dispozițiilor art.107 din Constituție, a art.5 și 8 din Legea nr.219/1998, privind regimul concesionărilor și ale art.33 alin. (1) din Legea Apelor nr.197/1997, cu modificările ulterioare. Deci, aprobarea concesionării unor bunuri din domeniul public al statului s-a făcut în mod legal, respectiv cu respectarea Constituției și a dispozițiunilor legale privind regimul concesionărilor.

În ce privește susținerea că, H.G. nr. 855/2002 este nelegală, întrucât a fost emisă în baza Decretului Consiliului de Stat nr.143/1988, care nu există pentru că nu a fost publicată în B. Of., se constată că este nefondată. Astfel, din cele ce preced rezultă că H.G.nr.855/2002 a fost fundamentată pe dispozițiunile constituționale și legale menționate în preambulul său, discutarea legalității exproprierii dispusă prin Decretul nr.143/1988 nu este posibilă în raport cu obiectul și temeiul legal al actului administrativ atacat. Referitor la susținerea că, prin H.G. nr. 855/2002 a fost nesocotit dreptul de proprietate asupra unei părți din terenul inclus în obiectivul de investiții „Acumularea Lac Văcărești”, se constată că, în adevăr, reclamanta nu a probat că este titulara unui drept de proprietate asupra terenului pretins.

De asemenea, se constată că, hotărârea cuprinde motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței că, prin actul administrativ atacat nu a fost vătămat vreun drept al reclamantei, pentru a fi incidente dispozițiile art. 1 din Legea nr.29/1990; totodată, din modul cum au fost examinate și înlăturate judicios susținerile reclamantei, cu privire la nelegalitatea H.G. nr. 855/2002, rezultă că instanța s-a pronunțat asupra probelor administrate. În consecință, soluția adoptată este legală și temeinică, iar recursul nefondat, urmând să fie respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge recursul declarat de R.G. împotriva sentinței civile nr.127 din 6 februarie 2003 a Curții de Apel București, secția contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 15 ianuarie 2004.