ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 910/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

La data de 21 noiembrie 2002, T.I. a

chemat în judecată Guvernul României, solicitând anularea H.G. nr. 855/2002,

prin care autoritatea publică emitentă a aprobat concesionarea bunurilor din

domeniul public al statului, ce alcătuiesc obiectul de investiții „Acumulare

Lac Văcărești”, cu datele de identificare prevăzute în anexă, în vederea

realizării și exploatării unui complex cultural-sportiv.

În motivarea acțiunii, reclamantul a

arătat că această hotărâre este nelegală, deoarece suprafața de teren supusă concesionării,

include și terenul care i se cuvine în calitate de moștenitor legal al fostului

proprietar, defunctul T.G., decedat la 25 septembrie 1964.

De asemenea, că terenul respectiv,

situat în fosta stradă Povestei, nr. 56, sectorul 4, București nu a trecut în

proprietatea statului pe baza unui decret de expropriere sau a altui titlu

valabil, fapt dovedit cu o serie de înscrisuri anexate în dosar.

Hotărârea guvernamentală încalcă în

mod grav prevederile art. 1 din Primul Protocol Adițional la Convenția pentru

Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, ratificate de

România prin Legea nr. 30/1994, dispozițiile art. 41 ale Constituției, art. 481

C. civ., art. 35 alin. (1) din Legea nr. 18/1991, republicată, art. 2 alin. (2)

și art. 20 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, art. 6 alin. (1) și (7) din Legea

nr. 213/1998, art. 34 din Legea nr. 1/2000.

Prin sentința civilă nr. 498 din 10

aprilie 2003, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, a

respins acțiunea, ca neîntemeiată.

Instanța a reținut că titlul legal

de proprietate al statului asupra bunurilor mobile concesionate îl constituie

Decretul nr. 143/1988, emis de fostul Consiliu de Stat. Că, nefiind în posesia

reclamantului, acesta nu poate invoca încălcarea dreptului de proprietate și

oricum, acțiunea în revendicare formulată de către Asociația Foștilor

Proprietari din Zona Lacului Văcărești a fost respinsă de Judecătoria

sectorului 4 București, prin sentința civilă nr. 940 din 31 ianuarie 1994,

rămasă irevocabilă.

S-a concluzionat că, având și avizul

Consiliului Legislativ nr. 970 din 23 iulie 2002, pârâtul a dispus cu privire

la un teren care la data adoptării hotărârii guvernamentale, aparținea

domeniului public al statului, în baza decretului de expropriere pentru cauză

de utilitate publică.

Fiind vorba de un bun domenial, s-au

respectat dispozițiile art. 6 ale Legii nr. 213/1998, privind proprietatea

publică și regimul juridic al acesteia.

În sfârșit, Curtea a apreciat că

normele legale invocate de reclamant nu au fost încălcate, deoarece acesta are

deschisă „calea unei acțiuni separate în revendicare, în baza Legii nr.

10/2001, în măsura în care îndeplinește condițiile speciale ale acestui act

normativ”

Împotriva sentinței a declarat

recurs reclamantul T.I.

Recurentul a susținut că hotărârea a

fost pronunțată cu nesocotirea gravă a legii, respectiv a normelor juridice

menționate, atât în plângerea administrativă prealabilă, adresată autorității

publice emitente, cât și în acțiune. Că în realitate, Decretul Consiliului de

Stat nr. 143/1988 nu a fost publicat niciodată în Buletinul Oficial și pentru

acest considerent, el este un act inexistent care nu poate produce efecte

juridice.

Ca atare, Guvernul Românie a dispus

de terenuri care nu aparțin statului, în baza unui titlu valabil.

Recursul este fondat, în sensul

considerentelor ce se vor expune în continuare.

Cum deja s-a arătat cu prilejul

expunerii rezumative a lucrărilor din dosar, obiectul acțiunii în contencios

formulată de reclamantul T.I. îl constituie cererea acestuia pentru anularea

H.G. nr. 855/2002, prin care s-a aprobat concesionarea unor bunuri din domeniul

public al statului, ce alcătuiesc obiectivul de investiții „Acumulare Lac

Văcărești”, în vederea realizării și exploatării unui complex cultural-sportiv.

Reclamantul a susținut că actul

administrativ de autoritate încalcă dreptul său subiectiv, de a cere și obține

restituirea terenului care a aparținut defunctului G.I., în baza actului de

vânzare – cumpărare autentificat de Tribunalul Ilfov, secția notariat, nr.

21086 din 16 iulie 1926.

Condiționarea admisibilității unei

asemenea acțiuni în contencios administrativ, de valorificarea prealabilă a

dreptului pretins pe calea unei acțiuni civile în revendicare, este evident

eronată și nu justifică soluția primei instanțe, de respingere a acțiunii

reclamantului.

Deși pe parcursul desfășurării

procesului, T.I. s-a apărat în mod constant, arătând că Decretul Consiliului de

Stat nr. 143/1998, privind aprobarea unor măsuri pentru începerea execuției

lucrărilor la obiectivul de investiții „Lacul Văcărești”, municipiul București,

nu a fost publicat în Buletinul Oficial sau Monitorul Oficial și deci, el nu

constituie un veritabil decret de expropriere, instanța de judecată a înlăturat

această apărare, fără motivare.

De asemenea, nu a examinat câtuși de

puțin, răspunsurile comunicate reclamantului de diferite autorități publice,

care susțin afirmațiile acestuia în legătură cu inexistența unui decret de

expropriere pentru cauză de utilitate publică valabil și cu caracterul litigios

al dreptului de proprietate asupra terenurilor concesionate, care au aparținut

până la demolarea abuzivă a construcțiilor, unor persoane fizice.

Procedând în modul arătat și

ignorând caracterul contenciosului administrativ instituit prin Legea nr. 29/1990

[anume acele de contencios subiectiv, de plină jurisdicție], care permite

persoanei vătămate să ceară nu numai anularea actului administrativ, ci și

recunoașterea dreptului pretins și repararea pagubei cauzate, instanța de fond

a pronunțat o hotărâre vădit nelegală și netemeinică.

Cât privește rezolvarea dată

procesului civil declanșat la cererea Asociația Foștilor Proprietari din Zona

Lacului Văcărești, prin sentința civilă nr. 940 din 31 ianuarie 1994 a

Judecătoriei sectorului 4 București, argumentele Curții sunt străine de natura

pricinii și inexacte.

Hotărârea menționată a fost

pronunțată într-un litigiu civil, de revendicare, în cadrul căruia reclamantul

T.I. nu a avut calitatea de parte și prin urmare, nici posibilitatea de a

exercita, în nume propriu, căile de atac.

Rezultă, deci, că sentința civilă nu

va putea fi opusă acestuia, cu autoritatea de lucru judecat, în litigiul de

contencios administrativ, al cărui obiect îl constituie cererea reclamantului

pentru anularea unui act administrativ de autoritate, întemeiată pe

dispozițiile art. 1 alin. (1) și art. 11 din Legea nr. 29/1990, privind

contenciosul administrativ.

Având în vedere considerentele

expuse, urmează a se admite recursul declarat de reclamant și a fi casată

sentința, cu trimiterea cauzei spre rejudecare, la aceeași instanță de fond.

Dacă din analiza tuturor

probatoriilor ce vor fi administrate, va reieși că cerința de formă a

publicării Decretului nr. 143/1998 nu a fost îndeplinită, actul va trebui

considerat inexistent și neproducător de efecte juridice.

Cu prilejul rejudecării pricinii,

instanța de trimitere va aprecia și asupra necesității identificării, printr-o

expertiză topografică a suprafeței de teren care a aparținut defunctului T.G.,

în baza actului de vânzare – cumpărare autentic din anul 1926, dar și în raport

cu datele înscrise în anexa hotărârii guvernamentale, supusă controlului

jurisdicțional.

Totodată, va stabili dacă și în ce

măsură terenul respectiv a fost inclus în suprafața de teren mai mare, aferentă

obiectivului de investiții „Acumulare Lac Văcărești”, precum și destinația

actuală a acesteia.

Văzând și dispozițiile art. 304 pct.

9 - 10 și art. 313 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

reclamantul T.I. împotriva sentinței civile nr. 498 din 10 aprilie 2003 a

Curții de Apel București, secția de contencios administrativ.

Casează sentința atacată și trimite

cauza, spre rejudecare, la aceeași instanță.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 2 martie 2004.