ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2353/2003

S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta G.F.I.împotriva deciziei nr.2395 din 20 septembrie 2001 a Curții de Apel București, Secția a III-a civilă. La apelul nominal s-a prezentat recurenta-reclamantă prin mandatar G. M. Au lipsit intimata-reclamantă Ț.F.E., precum și intimații-pârâți Primăria Municipiului Alexandria și Prefectura Județului Teleorman. Procedura completă. Mandatara depune chitanța seria DL nr.1507677 în valoare de 24.000 lei plus timbru judiciar în valoare de 1500 lei. Instanța pune în discuție inadmisibilitatea recursului în raport cu prevederile art.377 alin.(2) pct.4 C.proc.civ.. Mandatara solicită admiterea recursului și arată că litigiul se află la Curtea Europeană a Drepturilor Omului Camera a doua depunând în xerocopie un înscris în acest sens.

C U R T E A Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel București, Secția Contencios Administrativ sub nr.1084 din 30 iulie 1999 reclamantele G.F.I.și Ț.F.E. au chemat în judecată pe pârâta Primăria Municipiului Alexandria și Prefectura Județului Teleorman, solicitând instanței să dispună anularea deciziei nr.122/1991 a Prefecturii, hotărârii nr.35/1994 a Consiliului local al Municipiului Alexandria și avizului nr.1969/1997 al O.C.O.T. Teleorman, precum și obligarea Primăriei Alexandria de a le pune în posesie pe vechiul amplasament conform actului de proprietate nr.280 din 30 martie 1940. Au solicitat și obligarea pârâtelor la plata daunelor morale în sumă e 1.000.000.000 lei.

Competența de soluționare a cauzei a fost declinată în favoarea Judecătoriei Alexandria, prin sentința civilă nr.1371 din 26 noiembrie 1999 a Curții de Apel București – Secția Contencios Administrativ, constatându-se că acțiunea se întemeiază pe dispozițiile Legii fondului funciar nr.18/1991 și nu pe dispozițiile Legii contenciosului administrativ nr.29/1990. Astfel investită, Judecătoria Alexandria a pronunțat sentința civilă nr.2202 din 16 mai 2000 prin care a respins, ca nefondată acțiunea formulată de reclamantele G.F.I.și Ț.F.E. în contradictoriu cu pârâtele Prefectura Județului Teleorman și Primăria municipiului Alexandria. Apelul reclamantei G.F.I.a fost respins, ca nefondat prin decizia nr.2389 din 20 decembrie 2000 a Tribunalului Teleorman, Secția civilă.

Împotriva deciziei pronunțate în apel, reclamanta G.F.I.a declarat recurs invocând fraudarea legii și încălcarea Declarației Universale a Declarației Drepturilor Omului. Curtea de Apel București, Secția a III-a civilă prin decizia nr.2395 din 20 septembrie 2001 a respins recursul, ca nefondat. Reclamanta G.F.I.a declarat recurs împotriva deciziei pronunțate de Curtea de Apel București. Recursul este inadmisibil. Așa după cum s-a arătat, acțiunea reclamantelor a fost soluționată în primă instanță de Judecătoria Alexandria (instanță de fond), apoi, apelul împotriva sentinței pronunțate de judecătorie a fost soluționat de Tribunalul Teleorman, iar recursul împotriva deciziei tribunalului a fost soluționat de Curtea de Apel București, care a examinat cauza în ultimă instanță.

Potrivit art.299 C.proc.civ., hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum și, în condițiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională sunt supuse recursului, iar în conformitate cu art.377 alin.(2) din același cod sunt hotărâri irevocabile, printre altele, hotărârile date în recurs chiar dacă prin acestea s-a soluționat fondul pricinii. Cum, în speță decizia nr.2395 din 20 septembrie 2001 atacată, dată în recurs, este irevocabilă, exercitarea unui nou recurs apare inadmisibilă, motiv pentru care urmează a se respinge recursul declarat de reclamantă, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamanta G.I.împotriva deciziei nr.2395/20 septembrie 2001 a Curții de Apel București, Secția a III-a civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 iunie 2003.