ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1741/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 15 mai 2001 la

Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ, sub nr. 2063, reclamanta

S.C. T. SRL Iași a solicitat în contradictoriu cu Ministerul Finanțelor Publice

și D.G.F.P. Iași anularea deciziei nr. 533 din 25 aprilie 2001 și a procesului

verbal emis la 30 ianuarie 2001 ca nelegale și exonerarea de plata sumelor la

care a fost obligată și a majorărilor de întârziere.

În motivarea acțiunii s-a precizat de către

reclamantă că are ca obiect principal de activitate transporturi rutiere

naționale și internaționale și că a hotărât majorarea capitalului social prin

aport în natură, cumpărând două camioane din Germania.

Deși, Vama Iași i-a aprobat liberul de vamă cu

scutirea de plata taxelor vamale potrivit O.G. nr. 92/1997, ulterior organele

de control au sesizat Poliția Iași considerând că scutirea de taxe vamale a

fost ilegală iar cei doi asociați au fost trimiși în judecată penală și

achitați potrivit sentinței penale pronunțate de Judecătoria Iași la data de 19

decembrie 2000.

S-a mai învederat de către reclamantă că pe

parcursul procesului penal, Vama Iași a considerat că neplata taxelor vamale și

a TVA - ului aferent constituie contravenție și i-a încheiat actele

constatatoare nr. 222 – 225 din 3 martie 1999 stabilind obligații de plată

similare cu cele cu care se constituise parte civilă în procesul penal.

Contestând aceste debite în procedură prealabilă

și întrucât apăruse pe parcursul soluționării contestației O.U.G. nr. 163/2000

care prevedea scutirea de plata majorărilor de întârziere pentru agenții

economici care achitau obligațiile bugetare până la 31 decembrie 2000,

reclamanta a mai susținut că a achitat cu ordinul de plată nr. 100 din 31

octombrie 2000 suma de 473.433.367 lei reprezentând TVA, 44.433.365 lei TVA

restant precum și taxe vamale în sumă de 341.131.000 lei.

Curtea de Apel Iași prin sentința civilă nr. 29

pronunțată la 26 februarie 2002 a admis acțiunea formulată de reclamanta S.C. T.

SRL Iași, a dispus anularea deciziei nr. 533 din 25 aprilie 2001 și a

procesului verbal din 30 ianuarie 2001 încheiat de D.G.F.P. Iași și a exonerat

reclamanta de plata sumelor de 524.296.585 lei reprezentând majorări de

întârziere aferente taxelor vamale, 749.148.989 lei reprezentând majorări de

întârziere aferente TVA stabilit în vamă și 45.812.542 lei reprezentând

majorări de întârziere aferente TVA stabilit.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a

reținut că potrivit raportului de expertiză contabilă, datoriile fiscale ale

reclamantei au fost în sumă de 539.504.786 lei și nu de 825.081.410 lei cum eronat

s-a reținut în actele de control.

De asemenea, instanța a reținut că reclamanta a

beneficiat de prevederile art. 1 coroborat cu art. 4 din O.U.G. nr. 163/2000

privind scutirea de la plata majorărilor de întârziere datorate și neplătite

până la data intrării în vigoare a acesteia, respectiv 19 octombrie 2000.

În concret instanța a stabilit că reclamanta a

plătit suma de 473.072.884 lei cu O.P. nr. 101 din 31 octombrie 2000 către D.G.F.P.

Iași, solicitând acesteia compensarea sumei cu celelalte debite restante la

data de 19 octombrie 2000 iar prin Nota de compensare a impozitelor și taxelor

din 20 noiembrie 2000 aceasta a achitat integral taxele vamale.

De asemenea, instanța a mai reținut că

reclamanta s-a conformat dispozițiilor art. 15 din O.U.G. nr. 163/2000 depunând

în termen, la data de 17 octombrie 2000 situația majorărilor de întârziere

calculate și neplătite pe feluri de impozite, taxe și alte venituri ale

bugetului de stat pentru a beneficia de scutirea de plata acestora.

În urma compensărilor, instanța a conchis că

reclamanta a achitat în plus TVA în valoare de 166.473.692 lei că a îndeplinit

condițiile prevăzute de art. 4 din O.U.G. nr. 163/2000 privind scutirea de

majorări de întârziere aferente TVA, taxelor vamale, impozitului pe profit și

impozitului pe salarii și că organele de control au ajuns la un calcul nereal

al majorărilor întrucât nu au ținut cont de aportul de capital social al societății

de 120.000 DEV.

Împotriva sentinței pronunțate de Curtea de Apel

Iași, secția contencios administrativ, a declarat recurs Ministerul Finanțelor

prin D.G.F.P. Iași.

În motivarea recursului s-a susținut că instanța

de fond a interpretat greșit atât actul normativ în baza căruia s-au stabilit

măsurile de neacordare a facilităților prevăzute de O.U.G. nr. 163/2000 cât și

probele administrate în cauză.

Astfel, neverificând cu atenție actele de

control instanța a reținut că decizia Ministerului Finanțelor a constatat

greșit că suma de 524.296.585 lei reprezentând majorări aferente taxelor

vamale, nu a făcut obiectul actului de control, în realitate nu a făcut

obiectul controlului cererea privind acordarea facilităților la plata

majorărilor de întârziere aferente taxelor vamale, întrucât acestea erau în

litigiu la data controlului iar organele de control nu aveau competența să se

pronunțe asupra actelor încheiate de o altă unitate cu personalitate juridică.

De asemenea, s-a susținut că greșit s-a reținut că

intimata prin ordinele de plată prin care a achitat suma de 473.072.884 lei a

compensat și datorii cu alt titlu încadrând-o eronat în prevederile art. 4 și art.

5 din O.U.G. nr. 163/2000.

Recursul este nefondat.

Din verificarea actelor dosarului, Curtea

urmează să constate că hotărârea pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția

contencios administrativ, este legală și temeinică.

Rezultă că potrivit O.U.G. nr. 163/2000,

organele de control financiar au fost abilitate să verifice agenții economici,

beneficiari de facilitățile prevăzute în prezenta ordonanță respectiv scutirea

sau reducerea la plata majorărilor de întârziere, că intimata s-a conformat

dispozițiilor art. 4 și art. 5 din actul normativ enunțat, plătind la 24

ianuarie 2001 mai înainte de data controlului (31 ianuarie 2001) sumele

restante.

Expertiza contabilă dispusă în cauză a stabilit

în concret, având în vedere diversitatea taxelor ce trebuiau verificate și

majorările corespunzătoare pe fiecare perioadă, că intimata s-a încadrat în

prevederile ordonanței plătind sumele restante.

Criticile formulate de recurentă nu reprezintă

altceva decât punctul de vedere al organelor de control exprimat în actele

atacate și pe care instanța le-a verificat prin probele administrate respectiv

expertiza contabilă, singura probă de altfel prin care se putea stabili modul

de calcul al sumelor restante

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de

Ministerul Finanțelor Publice împotriva sentinței civile nr. 29/CA din 26

februarie 2002 a Curții de Apel Iași.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 mai

2003.