ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2485/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data

de 28 decembrie 1998, reclamantul C.E. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta

Direcția Generală de Muncă și Protecție Socială Caraș-Severin (a cărei calitate

procesuală a fost preluată de Casa Județeană de Pensii Caraș-Severin), anularea

răspunsului ce i s-a comunicat la cererea sa înregistrată la nr. 33873 din 20

august 1998 și obligarea pârâtei la emiterea unei decizii în temeiul

Decretului-lege nr. 118/1999, de recunoaștere a drepturilor ce i se cuvin

conform art. 3 alin. (1) din actul normativ indicat, întrucât a fost persecutat

politic și strămutat.

Tribunalul Caraș-Severin, secția

civilă, prin sentința nr. 169 din 10 martie 1999, a respins acțiunea, cu

motivarea că, în cauză, operează autoritatea de lucru judecat, dedusă din existența

sentinței civile nr. 41 din 8 martie 1994 a Tribunalului Caraș-Severin, prin

care s-a respins contestația aceleiași persoane, vizând acordarea drepturilor

pretinse pentru perioada în care a fost persecutat politic, precum și pentru

perioada cât a fost strămutat.

Sentința a fost atacată cu recurs de

către reclamant, recursul fiind admis de Curtea de Apel Timișoara, secția

comercială și de contencios administrativ, prin decizia civilă nr. 118 din 30

septembrie 1999, pe motiv că tribunalul a pronunțat hotărârea cu încălcarea

competenței materiale a altei instanțe.

Ca urmare, prin aceiași decizie,

cauza a fost trimisă spre competentă soluționare, în primă instanță, Curții de

Apel Timișoara, secția de contencios administrativ.

Judecând în fond pricina, această

din urmă instanță a pronunțat sentința civilă nr. 338 din 14 decembrie 1999,

prin care a respins acțiunea, reținând că excepția autorității de lucru judecat

are aplicație în cauză.

Împotriva sentinței a declarat

recurs reclamantul, susținând că nu operează autoritatea de lucru judecat.

Recursul a fost admis prin decizia

Curții Supreme de Justiție, secția de contencios administrativ, nr. 1306 din 2

aprilie 2001, sentința fiind casată și cauza trimisă spre rejudecare la aceiași

instanță, pe considerentul că nu a fost întrunită condiția triplei identități

și pentru a nu fi privată partea de accesul la controlul instanței de judecată

cu privire la neacordarea de către autoritatea administrativă a unui drept

cuvenit.

În fond după casare, Curtea de Apel

Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința

civilă nr. 7 din 21 ianuarie 2003, a admis acțiunea, a anulat adresa nr. 33873

din 20 august 1998 emisă de fosta Direcția Generală de Muncă și Protecție

Socială Caraș-Severin și a obligat pârâta să emită o decizie prin care să-i

acorde reclamantului indemnizația prevăzută de art. 1 alin. (1) din

Decretul-lege nr. 118/1990, pentru perioadele cuprinse între 1 mai 1948 – 6

august 1951 și 30 octombrie 1957 – 25 septembrie 1961, când acesta a fost

strămutat, conform art. 1 lit. e) din același act normativ.

Pentru a hotărî astfel, instanța a

reținut că din probele administrate rezultă că în cele două perioade, din

motive politice, reclamantul cu părinții săi au fost obligați de autoritățile comuniste

să se mute în alte localități decât cea de domiciliu, ceea ce întrunește

cerințele legale pentru a beneficia de reparațiile prevăzute de Decretul-lege

nr. 118/1990.

Sentința a fost recurată, în termen

legal, de pârâta Casa Județeană de Pensii Caraș-Severin.

În motivare, recurenta a susținut,

în esență, că prima instanță a apreciat eronat situația de fapt dedusă

judecății, fără fundament legal, în realitate nefiind vorba despre persecuții

politice pe care să le fi suferit intimatul-reclamant, mutările sale fiind,

dimpotrivă, concretizarea unor promovări în funcții.

În ceea ce privește persecuțiile

politice, s-a administrat numai proba testimonială, constând în declarația unui

singur martor, neconcludentă, care nu a fost susținută de nici o altă dovadă.

Totodată, a arătat că instanța a

reținut greșit neîndeplinirea condiției de triplă identitate pentru că obiectul

acțiunii nu ar fi fost același, deoarece, în fapt, în toate cererile sale,

intimatul-reclamant a solicitat același lucru.

Deși acest din urmă

motiv de recurs este neîntemeiat, Curtea Supremă de Justiție, secția de

contencios administrativ, pronunțându-se în mod irevocabil asupra acestei

excepții, recursul se va admite în considerarea celor expuse în continuare.

Din interpretarea

teleologică a dispozițiilor Decretului-lege nr. 118/1990, republicat, reiese că

pentru a beneficia de drepturile prevăzute de acest act normativ, era necesar

ca intimatul-reclamant să fi făcut dovada clară a suportării unor persecuții

din motive politice care să fi determinat mutarea sa și a familiei sale în altă

localitate decât cea de domiciliu.

Chiar dacă, din

înscrisurile depuse, reiese că acesta a fost mutat succesiv în diverse

localități, nu s-au administrat dovezi concludente privind persecuțiile

politice, declarația martorului A.P. fiind insuficientă sub acest aspect.

Prin urmare, se va

admite recursul, în temeiul art. 312 teza a II-a și art. 313 C. proc. civ., se

va casa sentința atacată și se va trimite cauza spre rejudecare, în vederea

completării probatoriului pe aspectul persecuțiilor politice suferite,

instanței competente.

Având în vedere

calitatea pârâtei care este autoritate locală, nu centrală și în raport cu

dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. c), coroborate cu cele ale art. 3 alin. (1)

C. proc. civ. și cu domiciliul reclamantului, pricina va fi trimisă

Tribunalului Caraș-Severin, secția de contencios administrativ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Casa

Județeană de Pensii Caraș-Severin împotriva sentinței civile nr. 7 din 21

ianuarie 2003 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios

administrativ.

Casează sentința atacată și trimite

cauza spre rejudecare la Tribunalul Caraș-Severin, secția de contencios

administrativ.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 24 iunie 2003.