ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 300/2018
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 300/2018 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2018)
Decizia nr.
300/2018
Asupra cauzei
de față, prin raportare la dispozițiile art. 499 din Legea nr.
134/2010 privind Codul de procedură civilă, constată
următoarele:
Curtea de Apel Timișoara,
secția litigii de muncă și asigurări sociale, prin Decizia
civilă nr. 716 din 25 septembrie 2017, a respins cererea de revizuire
formulată de A. împotriva Deciziei civile nr. 587 din 28 iunie 2017 pronunțată
de Curtea de Apel Timișoara în Dosarul nr. x/115/2016, în contradictoriu
cu intimata Casa Județeană de Pensii Caraș-Severin, ca
inadmisibilă.
Împotriva
acestei decizii a declarat recurs revizuentul A.
Învestită
cu soluționarea căii de atac, Înalta Curte de Casație și
Justiție, secția I civilă, a procedat, la data de 8 decembrie
2017, la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a
recursului.
Completul de
filtru C3, la 11 decembrie 2017, constatând că raportul întrunește
condițiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus comunicarea acestuia
părților, pentru depunerea punctelor de vedere, în acord cu
dispozițiile art. 493 alin, 4 din cod.
La 22
decembrie 2017 a fost înregistrat punctul de vedere formulat de intimată,
prin care s-a solicitat respingerea recursului, ca inadmisibil.
Prin punctul
de vedere înregistrat la 18 ianuarie 2018, revizuentul a solicitat admiterea
recursului, precum și sesizarea instanței supreme în vederea
pronunțării unei hotărâri prealabile privind recursul. A anexat
în susținere înscrisuri și a argumentat admisibilitatea recursului
prin jurisprudența noului Cod de procedură civilă privind
revizuirea, precum și prin cea privind drepturile omului.
Constatându-se
încheiată această etapă a procedurii de filtru, prin
rezoluția din 8 ianuarie 2018, s-a stabilit termen pentru
soluționarea recursului la data de 31 ianuarie 2018, în temeiul art. 493
alin. (5) C. proc. civ., fără citarea părților.
Analizând
recursul, Înalta Curte constată că este inadmisibil, în considerarea
argumentelor ce succed:
În fapt, prin
cererea introductivă de instanță, reclamantul A. a solicitat, în
contradictoriu cu Casa de Pensii Caraș-Severin, obligarea pârâtei la
respectarea deciziei Curții Constituționale din 2010 și la plata
indemnizației la Decretul-lege nr. 118/1990 în perioada 1990 - 2007.
Tribunalul
Caraș-Severin, secția I civilă, prin Sentința nr. 380 din
21 februarie 2017 a respins excepția lipsei calității procesuale
pasive apăratei Casa Județeană de Pensii Caraș-Severin. A
admis excepția prescripției dreptului material la acțiune
și, în consecință, a respins acțiunea formulată.
Soluția
primei instanțe a fost menținută de Curtea de Apel
Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări
sociale, prin Decizia civilă nr. 587 din 28 iunie 2017, prin care s-a
respins apelul declarat de reclamant împotriva sentinței pronunțate
de tribunal.
Prin Decizia
civilă nr. 716 din 25 septembrie 2017, Curtea de Apel Timișoara,
secția litigii de muncă și asigurări sociale, a respins
cererea de revizuire, întemeiată pe dispozițiile art. 509 pct. 1
și 5 C. proc. civ., formulată de A. împotriva Deciziei civile nr.
587/2017, ca inadmisibilă.
În drept,
potrivit art. 634 alin. (1) pct. 1 și 6 C. proc. civ., sunt hotărâri
definitive, hotărârile care nu sunt supuse apelului și nici
recursului, precum și orice alte hotărâri care, potrivit legii, nu
mai pot fi atacate cu recurs.
Art. XVIII
alin. (2) din Legea nr. 2/2013, astfel cum a fost modificată prin O.U.G.
nr. 95/2016 stipulează în sensul că în procesele pornite începând cu
data intrării în vigoare a prezentei, legi și până la data de 31
decembrie 2018, nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în
cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) - i) din Legea nr. 134/2010
privind Codul de procedură civilă, republicată, în cele privind
navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de
muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în
cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum
și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000
lei inclusiv. De asemenea, în aceste procese nu sunt supuse recursului
hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea
prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse
numai apelului.
Totodată,
conform art. 513 alin. (5) C. proc. civ., hotărârea dată asupra
revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru
hotărârea revizuită.
În raport de
dispozițiile legale menționate, Decizia civilă nr. 716 din 25
septembrie 2017 a Curții de Apel Timișoara, secția litigii de
muncă și asigurări sociale, atacată în prezenta cauză,
nu este supusă recursului.
Nu se poate
reține incidența dispozițiilor art. 519 C. proc. civ. în
legătură cu solicitarea recurentului, neargumentată, de sesizare
a instanței supreme în vederea pronunțării unei hotărâri
prealabile privind recursul, Înalta Curte constatând că nu sunt întrunite
cerințele acestui text de lege, în condițiile în care nu a fost
relevată o chestiune de drept dificilă care să fi primit în
practică dezlegări diferite.
Se
reține totodată că prin dispozițiile art. 10 alin. (1) C.
proc. civ., legiuitorul a impus în sarcina părților îndeplinirea
actelor de procedură în condițiile, ordinea și termenele
stabilite de lege sau judecător.
Prin urmare,
revine persoanei interesate obligația de a sesiza jurisdicția
competentă, în condițiile legii procesual civile, aceeași pentru
subiecții de drept aflați în situații identice.
Aceleași
exigențe exclud examinarea în fond a unei cereri sau căi de atac
exercitate în alte condiții decât cele determinate de dreptul intern prin
legea procesuală.
Din
dispozițiile Codului de procedură civilă rezultă că,
între alte condiții ce se cer a fi întrunite cumulativ pentru exercitarea
oricărei căi de atac, este și cea privind existența unei hotărâri
determinate ca atare de lege susceptibilă a fi supusă controlului
judiciar pe această cale.
Recunoașterea
unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea
procesuală constituie o încălcare a principiului
legalității, precum și al principiului constituțional al
egalității în fața legii și, din acest motiv, apare ca o
soluție inadmisibilă în ordinea de drept.
Or, normele
procesuale privind sesizarea instanțelor judecătorești și
soluționarea cererilor în limitele competenței atribuite prin lege
sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art.
126 alin. (2) din Constituția României.
Față
de toate cele de mai sus, recursul declarat în cauză apare ca inadmisibil,
urmând a fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE
MOTIVE
ÎN NUMELE
LEGII
D E C I D E
Respinge, ca
inadmisibil, recursul declarat de revizuentul A. împotriva Deciziei civile nr.
716 din 25 septembrie 2017 a Curții de Apel Timișoara, secția
litigii de muncă și asigurări sociale.
Fără
cale de atac.
Pronunțată
în ședință publică astăzi, 31 ianuarie 2018.
Procesat
de GGC - NN