ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2035/2021

Ședința publică din data de 6 octombrie 2021

Deliberând asupra recursului de față, din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin contestația înregistrată pe rolul Tribunalului Caraș-Severin sub nr. x/4.09.2018, contestatorul A. a solicitat instanței, în contradictoriu cu intimata Casa Județeană de Pensii Caraș-Severin, ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună anularea Hotărârii nr. 5325/29.07.2013, emisă de Casa Națională de Pensii Publice - Comisia Centrală de Contestații.

În drept, contestatorul și-a întemeiat contestația pe dispozițiile Ordinului nr. 50/1990 și ale Legii nr. 263/2010.

Prin sentința civilă nr. 3147 din 16 noiembrie 2018, Tribunalul Caraș-Severin, secția I civilă a admis excepția privind tardivitatea introducerii contestației, invocată de intimată, și în consecință a respins contestația formulată de contestatorul A., în contradictoriu cu intimata Casa Județeană de Pensii Caraș-Severin; fără cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul A., care a fost respins prin decizia civilă nr. 193 din 27 martie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale.

A. a formulat contestație în anulare împotriva deciziei civile nr. 193 din 27 martie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale.

Prin decizia civilă nr. 677 din 9 iulie 2019, Curtea de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale a respins contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei civile nr. 193 din 27 martie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2018, în contradictoriu cu intimata Casa Județeană de Pensii Caraș-Severin.

Împotriva acestei decizii A. a formulat cerere de revizuire, calificată de instanță ca fiind o contestație în anulare, raportat la temeiul juridic invocat de parte.

Prin decizia civilă nr. 812/23.09.2019, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara a fost admisă excepția tardivității și a fost respinsă ca, tardiv formulată, contestația în anulare introdusă de contestatorul A. împotriva deciziei civile nr. 677 din 9 iulie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosar nr. x/2019, în contradictoriu cu intimata Casa Județeană de Pensii Caraș-Severin.

Împotriva acestei decizii contestatorul A. a formulat, prin aceeași cerere, atât contestație în anulare, soluționată în cadrul dosarului nr. x/2019, cât și revizuire, ce formează obiectul prezentului dosar.

Prin decizia civilă nr. 246 din 11 iunie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția de litigii de muncă și asigurări sociale, s-a respins excepția tardivității formulării cererii de revizuire, invocată de intimata Casa Județeană de Pensii Caraș-Severin și s-a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de către revizuentul A. împotriva deciziei civile nr. 812/23.09.2019 pronunțată de către Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr. x/2019, în contradictoriu cu intimata Casa Județeană de Pensii Caraș - Severin.

Împotriva deciziei civile nr. 246 din 11 iunie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția de litigii de muncă și asigurări sociale, A. a declarat recurs, neîntemeiat în drept pe dispozițiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Cererea de recurs nu a fost motivată în fapt și în drept, recurentul susținând că solicită "recurs pentru că de la această situație nu s-a rezolvat nimic și dosarul a fost trimis înapoi la Tribunalul Reșița Caraș-Severin".

Intimata-pârâtă Casa Județeană de Pensii Caraș - Severin a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată.

La 2 octombrie 2020, recurentul a depus un răspuns la adresele emise de instanță, prin care și-a exprimat nemulțumirea față de modul de soluționare a contestației de către Casa de Pensii București, care a anulat toate adeverințele de grupă de muncă și de sporuri care nu se află evidențiate în buletinul de calcul al pensiei.

Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.

Prin încheierea din camera de consiliu de la 7 aprilie 2021, potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ., s-a dispus comunicarea către părți a raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.

Analizând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) raportat la art. 483 alin. (2) C. proc. civ., excepția inadmisibilității recursului, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată și, pe cale de consecință, va respinge recursul ca inadmisibil, pentru următoarele considerente:

În sistemul nostru de drept mijloacele procesuale de atac a hotărârilor judecătorești, exercitarea acestora și efectele căilor de atac sunt guvernate de principiul legalității căilor de atac, regulă cu valoare de principiu constituțional, care semnifică instituirea prin lege a căilor de atac și exercitarea lor în condițiile legii, potrivit cu natura și scopul lor și într-o anumită ordine.

Legalitatea căilor de atac este un principiu a cărui respectare este impusă și de exigențele art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, concretizând una dintre garanțiile unui proces echitabil.

Reglementarea condițiilor și a procedurii de exercitare a căilor de atac reprezintă prerogativa exclusivă a legiuitorului, în conformitate cu art. 126 din Constituție și nu încalcă drepturile reglementate ale justițiabililor.

Recunoașterea unei căii de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii.

Prezentul recurs are ca obiect decizia civilă nr. 246 din 11 iunie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția de litigii de muncă și asigurări sociale, prin care s-a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire a deciziei civile nr. 812 din 23 septembrie 2019 pronunțată de către Curtea de Apel Timișoara, în dosarul nr. x/2019, în contradictoriu cu intimata Casa Județeană de Pensii Caraș - Severin.

Instanța de revizuire a reținut că este inadmisibilă calea extraordinară de atac, întrucât hotărârea atacată a fost pronunțată într-o contestație în anulare respinsă ca tardiv formulată și nu poate face obiectul revizuirii.

Potrivit art. 513 alin. (5) C. proc. civ. "hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită."

Este de remarcat că acțiunea în care a fost pronunțată hotărârea a cărei revizuire s-a cerut vizează o contestație prin care A., în contradictoriu cu intimata Casa Județeană de Pensii Caraș - Severin a solicitat anularea Hotărârii nr. 5325/29.07.2013, emisă de Casa Națională de Pensii Publice - Comisia Centrală de Contestații, în baza prevederilor Legii nr. 263/2010.

Potrivit art. XVIII alin. (2) teza a II-a din Legea nr. 2/2013, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018, "în procesele pornite anterior datei de 20 iulie 2017 inclusiv și nesoluționate prin hotărâre pronunțată până la data de 19 iulie 2017 inclusiv, precum și în procesele pornite începând cu data de 20 iulie 2017 și până la data de 31 decembrie 2018 inclusiv, nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-i) din Legea nr. 134/2010, republicată, cu modificările și completările ulterioare, în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, precum și în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare".

Textul de lege anterior evocat reglementează litigiile în care este suprimat dreptul la recurs, după criteriul materiei.

Se constată că obiectul acțiunii introductive se încadrează într-una din ipotezele reglementate de art. XVIII alin. (2) teza a II-a din Legea nr. 2/2013, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018, întrucât vizează un conflict de asigurări sociale.

Prin urmare, decizia civilă nr. 812 din 23 septembrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, care a făcut obiectul cererii de revizuire, este definitivă.

Cum hotărârea revizuită este definitivă, rezultă că și hotărârea pronunțată în soluționarea cererii de revizuire este definitivă, nefiind supusă recursului, având în vedere că potrivit art. 634 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.:

"sunt hotărâri definitive … orice alte hotărâri care, potrivit legii, nu mai pot fi atacate cu recurs".

În considerarea dispozițiilor art. 513 alin 5 din C. proc. civ., din interpretarea coroborată a normelor legale precitate rezultă că decizia recurată nu este susceptibilă de a fi cenzurată în calea de atac a recursului, în speță fiind operant principiul legalității căilor de atac, consacrat de art. 129 din Constituția României și de art. 457 C. proc. civ.

Pentru rațiunile înfățișate, Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul-revizuent A. împotriva deciziei civile nr. 246 din 11 iunie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția de litigii de muncă și asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul-revizuent A. împotriva deciziei civile nr. 246 din 11 iunie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția de litigii de muncă și asigurări sociale.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 octombrie 2021.