ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2479/2020

Ședința publică din data de 26 noiembrie 2020

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Caraș-Severin sub nr. x/2018, reclamantul A. a formulat contestație împotriva deciziei nr. 322689 din 19 decembrie 2017 în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Caraș-Severin, solicitând anularea acesteia și obligarea pârâtei la valorificarea stagiilor de cotizare și sporurilor care nu i-au fost luate în considerare.

Tribunalul Caraș-Severin, secția I civilă, prin sentința civilă nr. 256 din 27 februarie 2019 a admis excepția lipsei de obiect a acțiunii formulate de reclamant, excepție invocată de pârâta Casa Județeană de Pensii Caraș Severin și a respins acțiunea formulată de reclamantul A. ca rămasă fără obiect.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul A. înregistrat pe rolul Curții de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale.

Prin încheierea din 17 septembrie 2019, Curtea de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale în temeiul dispozițiilor art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. a dispus suspendarea soluționării apelului declarat de reclamantul A. ce face obiectul dosarului nr. x/2018 al Curții de Apel Timișoara până la soluționarea definitivă a dosarului nr. x/2018 al Tribunalului Caraș-Severin.

Împotriva acestei încheieri, reclamantul A. a declarat recurs fără a indica temeiul de drept pe care se întemeiază și fără a prezenta argumentele de fapt ale recursului.

În acest context, recurentul a solicitat admiterea recursului și repunerea cauzei pe rol în vederea judecării acesteia pe fond, fără a proceda la dezvoltarea criticilor aduse deciziei atacate.

Prin întâmpinarea depusă la 24 iunie 2020, intimata Casa Județeană de Pensii Caraș Severin a solicitat să se constate nulitatea recursului, întrucât acesta este nemotivat.

La data de 24 iulie 2020, recurentul A. a depus la dosar răspuns la întâmpinare, prin care a dezvoltat argumentele sale în fapt și în drept în sprijinul recursului, însoțite de un set de înscrisuri.

Pentru considerentele întemeiate pe dispozițiile art. 488 alin. (6) și (8) C. proc. civ. a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii recurate și dispunerea repunerii cauzei pe rol.

Înalta Curte, a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.

Prin încheierea din camera de consiliu de la data de 17 septembrie 2020, potrivit dispozițiilor art. 494 alin. (4) C. proc. civ., s-a dispus comunicarea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.

Potrivit dovezilor de comunicare, raportul asupra admisibilității în principiu a recursului a fost comunicat părților la data de 21 septembrie 2020, recurentul depunând puncte de vedere.

Analizând recursul sub aspectul îndeplinirii cerințelor prevăzute de art. 486 (1) lit. d) din C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

În cauză, se constată că obiectul prezentului recurs este reprezentat de o încheiere pronunțată de instanța de apel cu privire la un incident procedural ivit pe parcursul soluționării apelului declarat de reclamantul A. împotriva unei sentințe pronunțate în soluționarea unei cauze având ca obiect un litigiu de muncă.

Potrivit art. 414 alin. (1) și (2) C. proc. civ., asupra suspendării judecării procesului instanța se va pronunța prin încheiere, care poate fi atacată cu recurs, în mod separat, la instanța ierarhic superioară. Când suspendarea a fost dispusă de Înalta Curte de Casație și Justiție, hotărârea este definitivă.

Recursul se poate declara cât timp durează suspendarea cursului judecării procesului, atât împotriva încheierii prin care s-a dispus suspendarea, cât și împotriva încheierii prin care s-a dispus respingerea cererii de repunere pe rol a procesului.

Potrivit dispozițiilor art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ. stabilesc regulile pe care trebuie să le cuprindă cererea de recurs, printre care și motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.

Conform art. 487 alin. (1) C. proc. civ., recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5) aplicabile și în recurs.

Prevederea imperativă din actuala reglementare a art. 487 C. proc. civ., conform căreia recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, permite o singură excepție în situația în care termenul de declarare a recursului și termenul de motivare a acestuia curg de la date diferite.

Prin urmare, chiar și atunci când nu există un termen distinct de motivare a recursului, cererea de recurs va trebui să cuprindă și motivele, sub sancțiunea nulității cererii, prevăzută de art. 486 alin. (3) C. proc. civ.

Potrivit art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal. Termenul de motivare a recursului este un termen legal imperativ, astfel încât sancțiunea nerespectării lui, conform art. 185 alin. (1) C. proc. civ., este anularea.

Față de dispozițiile legale invocate, se constată că recurentul a declarat recurs împotriva încheierii curții de apel, în condițiile prevăzute de art. 414 alin. (2) C. proc. civ., fără însă a indica motivele de nelegalitate și dezvoltarea lor, situație care atrage sancțiunea nulității potrivit art. 185 alin. (1) C. proc. civ.

Așa fiind, Înalta Curte constată că recurentul nu și-a îndeplinit obligația de a motiva recursul în conformitate cu dispozițiile art. 487 C. proc. civ., astfel încât în raport de art. 487 alin. (1) C. proc. civ., coroborat cu art. 185 alin. (1) din același Cod cu referire la art. 493 alin. (5) C. proc. civ., va declara nulă cererea de recurs declarată de recurentul A..

Astfel fiind, se constată că recursul declarat de recurentul A. nu a fost motivat în cadrul termenului legal și în consecință, urmează a fi aplicată sancțiunea prevăzută de art. 185 alin. (1) C. proc. civ., constatându-se nulitatea cererii de recurs.

Prin urmare, pentru considerentele ce preced, Înalta Curte urmează a aplica sancțiunea nulității cererii de recurs formulată de recurentul A. împotriva încheierii din 17 septembrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale, în conformitate cu dispozițiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurentul A. împotriva încheierii din 17 septembrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale, în contradictoriu cu intimatele CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII TIMIȘ, CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII CARAȘ-SEVERIN și CASA NAȚIONALĂ DE PENSII PUBLICE - COMISIA CENTRALĂ DE CONTESTAȚII.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 noiembrie 2020.