ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1391/2018

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin decizia nr. 846 din data de 23 octombrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale, au fost admise apelurile declarate de către pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Timișoara și Tribunalul Caraș-Severin împotriva sentinței civile nr. 763 din 9 mai 2017, pronunțată de către Tribunalul Caraș-Severin, a fost schimbată sentința apelată, în sensul respingerii acțiunii formulată de reclamantul A.

Împotriva acestei decizii, reclamantul A. a formulat recurs, care face obiectul prezentului dosar.

Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă și repartizat completului C5 la data de 01 februarie 2018.

La data de 19 februarie 2018 a fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, care a fost însușit de membrii completului de judecată, iar Ia data de 22 februarie 2018 s-a dispus comunicarea raportului către părțile în litigiu. Conform dovezilor aflate la dosar, raportul a fost comunicat părților la data de 1 martie 2018 și 5 martie 2018.

Intimata pârâtă Curtea de Apei Timișoara a depus punct de vedere la raport, prin care și-a însutit concluziile acestuia și a solicitat respingerea recursului, ca inadmisibil.

Analizând recursul, Înalta Curte urmează să îl respingă, ca inadmisibil, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc civ. "sunt hotărâri definitive, hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs".

Conform art. 483 alin. (2) C. proc. civ. "nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile având ca obiect cereri în materie de litigii de muncă".

În cauză, cererea de chemare în judecată cu care a fost investită instanța are ca obiect obligarea pârâților Ministerul Justiției, Curtea de Apel Timișoara, Tribunalul Caraș-Severin și Ministerul Finanțelor Publice la calcularea salariului minim de bază cuvenit reclamantului, potrivit încadrării, și la plata salariului minim brut pe țară garantat în plata, conform actelor normative în acest sens.

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege.

Așa fiind, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.

Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție arătând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile legii, cu respectarea acesteia.

Față de natura pretenției dedusă judecății, în raport de dispozițiile legale anterior menționate, decizia atacată, care este definitivă, nu mai este supusă recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 846 din data de 23 octombrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19 aprilie 2018.